În toate a fost frumusețe, de Manuel Vilas – Editura Pandora M – recenzie

Titlu: În toate a fost frumusețe

Autor: Manuel Vilas

Editura: Pandora M

Colecția: Anansi Contemporan

Anul: 2022

Număr pagini: 430

  Vi s-a întâmplat vreodată să fiți atrași de o carte ca și cum un magnet uriaș nu v-ar lăsa altă alternativă decât să pășiți în paginile poveștii și să ascultați cu sufletul vocea aceea profundă, ușor gravă și plină de emoție a scriitorului? Vi s-a întâmplat să opuneți rezistență, dar să realizați apoi că atracția este prea puternică și că, de fiecare dată când treceți pe lângă acea carte, să auziți frânturi de poveste și să înțelegeți că ați fost ales? Da, se întâmplă uneori ca cititorul să fie ales, deși, de cele mai multe ori, el poate afirma cu siguranță, că el însuși a ales cartea…

  „În toate a fost frumusețe”... este o carte cu o copertă misterioasă, cu un autor despre care nu știam absolut nimic, dintr-o colecție din care citisem prea puține cărți… o carte cu alura unui titan al emoțiilor, o carte pe care nu o citești, ci îți lași sufletul să descopere labirintul de trăiri intense, să observe percepția originală și intensă asupra unei vieți diferite de a ta prin numeroase aspecte, dar totuși, atât de asemănătoare.

  Nu am reușit să scriu despre carte imediat după ce am citit-o. Este genul acela de lectură care te ține în atmosfera sa emoțională mult timp și orice ai vrea să spui… pare prea puțin, iar cuvintele par mici.

  Manuel Vilas s-a născut în 1962 la Barbastro, în regiunea spaniolă Huesca. A debutat ca poet în 1982 și a continuat să scrie roman și proză scurtă, fiind în momentul de față unul dintre cei mai apreciați scriitori spanioli. În toate a fost frumusețe a luat Spania prin surprindere în 2018, ajungând la cifre de vânzări fenomenale pentru o operă profund literară. În plan internațional, romanul a fost retipărit de opt ori în Italia și de șase ori în Portugalia, câștigând în Franța prestigiosul Prix Femina Étranger în 2019. A fost finalist al Prix Médicis și al Prix du Meilleur Livre Étranger.

  Așadar, Manuel Vilas… poet, scriitor și eseist, așterne pe hârtie dezlănțuirea atât de poetică a emoțiilor sale la scurt timp după ce și-a pierdut mama și la doisprezece ani de la dispariția tatălui. „În toate a fost frumusețe” nu e doar o carte cu alură de scrisoare, ci o introspecție profundă asupra omului devenit matur, singur și capabil să despice firul vieții în puncte infinit de mici, să le treacă prin filtrul temerilor sale, să le gestioneze astfel încât, dincolo de bine și de rău, dincolo de evenimente fericite sau nefericite, să concluzioneze că în toate a fost frumusețe… pentru că viața însăși, cu tot ceea ce ne oferă ea, poartă voalul atât de misterios al unei frumuseți unice pe care nu știm să o conștientizăm decât în momentele noastre meditative.

  Pe parcursul lecturii, am simțit influența lui Kafka, însă spre deosebire de acesta – pe care, de altfel, autorul îl și menționează în carte –  sentimentul de vină a fost înlocuit cu o poetică resemnare, cu o firească, dar atât de amară pe alocuri înțelegere a faptului că tot ceea ce se întâmplă este cursul existenței și că toate au decurs așa cum a fost menit să fie. Relația cu părinții săi, conștientizată cu adevărat doar după dispariția acestora, se răsfrânge în 157 de capitole urmate de un epilog cu o serie de poezii care întregesc tabloul complex al unei vieți de familie din pătura de mijloc din Spania.

  De altfel, cartea nu e doar despre familie și despre viață, ci și despre influența socială, politică și economică, despre modalitatea atât de brutală prin care evenimente istorice importante marchează traseele existențelor.

  Viziunea lui Manuel Vilas asupra vieții ca oportunitate de analiză a sinelui se transpune într-o scriitură de mare forță; citind am avut impresia că am intrat într-o catedrală impozantă a unui suflet care digera încă lecțiile pe care divinitatea i le-a scos în cale pentru a se desăvârși.

  Plecarea părinților săi din această existență și divorțul său par să fie evenimentele care au declanșat această avalanșă poetică emoțională, însă viziunea autorului se extinde și asupra vieții socio-politice, toate acestea intrând în malaxorul uriaș al unei confesiuni care transmite întreaga cantitate de emoție spre cititor, invitându-l pe el însuși să deschidă cufărul instrospecției, să descopere ce pleiadă de aspecte ale frumuseții vieții i s-a întâmplat.

  Frânturile unui trecut care acum se dezvăluie ca fiind plin de farmec, plin de iubire, cu oamenii față de care, inevitabil, dezvoltase atașamente greu de șters, apar ca hârtia arsă a unei fotografii de familie, se așază lin pe sufletul îndoliat care analizează atât de sublim, atât de crud, atât de nostalgic, frumusețea unei vieți care are amara calitate de a se fi înrămat în trecut.

  Vine o vreme când toate dispar… ființele dragi, evenimentele fericite, nefericite, viața de familie, perioadele socio-politice… totul devine istorie printr-un crud, dar atât de frumos mecanism universal al timpului.

Iată câteva păreri ale criticilor despre carte:

„Cea mai bună carte a anului 2018!” El País / El Mundo / El Heraldo / El Cultural

„Cartea lui Manuel Vilas e pur și simplu splendidă! Sălbatică, dar și delicată, rănește și alină în același timp.” Isaa Crosa

„O carte magnifică, sfâșietoare și plină de curaj.” Javier Cercas

  „Puternică, sinceră, pe alocuri foarte curajoasă, e o carte despre pierderea părinților, despre durerea cauzată de cuvinte niciodată spuse și despre nevoia de a iubi și de a fi iubit. Excelent scrisă. N-am fost deloc surprins de succesul ei.” Fernando Aramburu

Iată și câteva citate:

„Am găsit bucurie în teroare.

Când viața îți permite să vezi cununa terorii cu bucuria, atunci ești pregătit pentru plenitudine.

Teroarea înseamnă să vezi fuzelajul lumii.”

„Moartea unui om se duce și vine în timp. Toți morții se duc și vin. Fac lucruri diferite de cele pe care le făceau când erau vii.

În moarte continuă să existe o activitate frenetică.”

„Tata nu mi-a spus niciodată că mă iubește, nici mama.

Văd frumusețe în asta. Mereu am văzut-o, până într-acolo încât a trebuit să-mi imaginez că părinții mei m-au iubit.”

  Recomand cartea celor care n-au mai citit de mult timp o carte puternică, celor care preferă cărțile cu iz poetic, cu alură autoanalitică.

Carte disponibilă pe site-ul Pandora M

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți