Mă iubește, nu mă iubește … de M.J.Arlidge – Editura Trei – recenzie

Mă iubește, nu mă iubește …

Autor: M.J.Arlidge

Editura Trei

  “M. J. Arlidge (n. 1974) lucrează în televiziune, fiind specializat în producții dramatice. A produs seriale polițiste de prime time pentru ITV, printre care Torn, The Little House și, cel mai recent, Undeniable. În prezent, scrie pentru publicația Silent Witness și produce filme pentru rețele TV din Marea Britanie și SUA. Trăiește în Hertfordshire cu soția și cei doi copii. Când nu scrie, joacă tenis sau devorează thrillere, cărți de istorie și biografii. Are o slăbiciune pentru filmele din seria James Bond și pentru bomboanele cu aromă de lemn-dulce. De același autor, la Editura Trei au apărut primele șase romane din seria Helen Grace: „Ghici cine moare primul” (declarat cel mai bun roman polițist de debut din Marea Britanie în 2014), „Ghici ce-i în cutie„,”Casa păpușilor„,”Ghici care-i mincinosul„,”Băiatul pierdut” și „De-a v-ați ascunselea”.”

“Trupul unei femei zace în mijlocul drumului. La prima vedere pare victima unui tragic accident. Dar când Helen Grace ajunge la fața locului, este clar că e vorba despre un asasinat cu sânge rece. De ce ar vrea cineva să omoare o femeie cumsecade?

În cealaltă parte a orașului, un farmacist este ucis, în timp ce o clientă scapă nevătămată. Cum își alege asasinul victimele? Cine trăiește? Cine moare? Cine urmează?

Ceasul ticăie.

Dacă Helen nu poate rezolva repede acest puzzle mortal, va curge și mai mult sânge.

O mișcare greșită și ar putea fi chiar sângele ei…”

“Acțiunea se desfășoară pe parcursul a 24 de ore. Ambiția mea a fost să scriu cea mai plină de adrenalină poveste a seriei Helen Grace.” ( M. J. Arlidge)

  Al șaptelea roman din Seria Helen Grace este la fel de interesant și surprinzător ca și celelalte. Doar că de data asta Helen pare mai nesigură, dar intransigentă cu ea și mai ales cu cei care au decepționat-o.

  Cu un an înainte Helen fusese anchetată și arestată de propria echipă din cauza a ceea ce s-a dovedit a fi o înscenare. Cei mai încrâncenați fuseseră șeful ei direct, care-și temea postul și care acum părăsise poliția, și sergentul Joanne Sanderson în care ea avea încredere, dar care viza și ea o avansare și voise să creadă ce zicea șeful mare.

  Helen fusese un lider eficient și popular dar, după perioada petrecută în închisoare, se schimbase. Singura în care avea o încredere nelimitată era Charlie Brooks, care stătuse neclintită lângă ea și făcuse totul ca să afle adevărul. Cu restul echipei lucra acum mai greu, deși ei încercau să facă tot posibilul ca ea să uite implicarea lor.

   Dar lui Helen îi era greu să mai aibă încredere în ei, durea prea mult trădarea.

Helen încearcă să reziste și momentele când gonea cu motocicletă pe drumuri de țară pustii o ajutau.

  Într-o astfel de dimineață este gata să fie lovită de un break negru, apărut de nicăieri, și după ce se redresează vede un corp pe drum. Constată că victima era moartă, împușcată în piept și anunță criminalistica. Se organizează o echipă pe teren și una la sediu care caută mașina. Se cercetează  prietenii, familia, cunoștiințele, colegii și tinerii cu care lucra, victima, Sonia Smalling, fiind ofițer de probațiune.

  Între timp este ucis Alan Samson, un farmacist liniștit și  de treabă, din prăvălia lui se fură pastile interzise și droguri. Totuși Melissa Hill, care era cu bebelușul în farmacie este cruțată. Melissa este cea care-l va recunoaște pe băiat din pozele pe care i le arată polițiștii. Așa reușesc să-l identifice și pe el și mai apoi pe fata cu care era.

E cu atât mai tulburător cu cât sunt tineri, nu pare să le pese ce lasă în urmă și totul se petrece foarte repede.

  La ferma unde Daisy locuia cu tatăl ei, care o crescuse de mică, îl găsesc pe acesta ucis în același mod ca și celelalte victime. Oare care dintre tineri l-a ucis?

  Polițiștii încearcă să facă legătura între victime și cei doi tineri, să le intuiască mișcările, dar pare că mereu ajung prea târziu.

Jason chiar se simțea mândru și se dădea în spectacol, așa că pe când găsesc mașina furată îl găsesc și pe el mort în portbagaj.

  Așa își dau seama că de fapt Daisy este cea care a pus totul la cale, Jason fusese doar un pion îndrăgostit de care se debarasase când nu-i mai era util.

  Polițiștii cercetează lucrurile lui Daisy, stau de vorbă cu profesori, colegi, cunostiințe, citesc mesajele din telefonul tatălui ei, și-și dau seama pe cine mai viza aceasta și reușesc să-i salveze pe ultimii, dar nu și pe profesoara de la școală, care o exmatriculase.

   În timpul urmăririi Joanne Sanderson moare împușcată, încercând s-o oprească pe Daisy.

  Apare și Emilia Garanita, ziarista care din dorința de-a ajunge reporter la ziare naționale, scrisese  o mulțime de articole mizerabile despre presupusa vină a lui Helen. După reabilitarea acesteia și restabilirea adevărului lumea îi întorsese spatele și revenise la micul ziar din orășel, doar ca simplu angajat. Ea este cea care remarcă șarpele pe care-l aveau tatuat și Jason și Daisy, și-și dă seama că anumite locuri erau marcate cu grafitti care înfățișa acest simbol. Este luată ostatică de către Daisy, dar nu este ucisă și Helen o găsește.

  De ce era importantă imaginea şarpelui pentru Daisy?

  Sigur că polițiștii vor pune cap la cap faptele, indiciile și vor înțelege ce s-a întâmplat și ce a declanșat totul

Ce a declanșat hotărârea lui Daisy?

De ce i-a omorât pe acei oameni?

Pe cine mai viza și de ce?

De ce l-a omorât pe Jason?

Ce va face ziarista Emilia ?

Ce vor  face polițiștii?

Merită să citiți cartea pentru că veți afla foarte multe lucruri.

  Deoarece Helen trecuse prin trauma de-a fi și ea aproape ucisă, șeful poliției îi dă câteva zile libere. Asta o împiedică să evalueze reacția echipei la pierderea colegei lor.

  La înmormântarea lui Joanne Sanderson ea ține un discurs din toată inima și e surprinsă că toți o privesc cu bunăvoință, fericiți că e bine. Lumea multă de la înmormântare o face să reflecteze asupra vieții lui Joanne și ajunge la concluzia că aceasta în scurta ei viață: “Fusese o femeie care trăise, iubise, luptase și îndurase fără să-și piardă vreodată fermitatea. O femeie care contase.”

  Toate astea o determină pe Helen să refelecteze și asupra ei însăși, să realizeze că în ultimele luni, cele mai sumbre din viață ei, devenise “neîncrezătoare, suspicioasă și furioasă ”.

  De aceea greșise și față de Joanna și  fără să-și dea seama și față de alți colegi.

  E timpul să-și recapete încrederea în oameni, să redevină acel lider de echipă și polițist foarte bun.

“Era timpul să se întoarcă dinspre întuneric spre lumina, să îmbrățișeze tot ce era bun în ceilalți și în ea.

A face orice altceva ar fi fost cea mai mare trădare și de aceea Helen hotărâse să devină un om mai bun,să se pună din nou în slujba celorlalți, să lupte pentru bine.

Avea să continue să meargă către pericol.”

Așa se încheie romanul deci așteptăm noi cazuri rezolvate de Helen Grace.

Iată și câteva păreri avizate:

“Helen Grace este una dintre cele mai puternice eroine din ultimii ani.” ( Jeffery Deaver, scriitor)

“Alert și extrem de tensionat… captivant!” ( Sun)

“Un thriller cinematic, de citit dintr-o suflare. Personaje feminine puternice, de ambele părți ale baricadei.” ( crimereview.co.uk)

Carte disponibilă pe site-ul Editura Trei

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

Mă iubește, nu mă iubește … de M.J.Arlidge – Editura Trei – recenzie