Motanul de Pat Grey-Editura Univers

Motanul de Pat Grey

        Prestigioasa editură Univers a scos anul acesta (2016 ) romanul scriitorului irlandez Pat Gray, Motanul, în traducerea lui Irinel Antoniu și cu sprijinul financiar acordat de Ireland literature Exchange (fondul pentru traduceri), Dublin, Irlanda. Cu cele numai 108 pagini romanul este o lectură mai mult decât atractivă pentru un weekend ploios dedicat cărților. În plus stilul scriitorului este alert, plin de umor tipic englez și cu referiri culturale pe care pare a ni le servi cu o clipire prietenoasă din ochi: “E doar pentru tine, drag cititor!”

         Titlul cărții ne duce cu gândul la o poveste cu puțin fantastic în ea ca toate acele în care apar felinele acestea îndrăgite pentru că nu este singura carte în care eroul principal este un Motan. Eu chiar i-aș găsi ușoare, foarte ușoare asemănări cu romanul japonezului Natsume Soseki în ce privește descrierea felinei, dar oare nu sunt toți motanii din toată lumea la fel? Orice asemănare posibilă cu un alt roman cu motani se oprește aici.

         Autorul cărții, Pat Gray, născut la Belfast în 1953 și actual profesor la facultatea de științe sociale și umaniste de la London Metropolitan University, a publicat romanul “The Cat” pentru prima dată în 1997. Din spusele autorului cartea urma să fie un fel de “Fermă a animalelor” (George Orwell) pentru epoca post Margaret Theatcher. Dar după cum iarăși precizează autorul, cartea a ieșit puțin altfel. După primele pagini care se parcurg ușor și rapid, îți spui amuzat, e o fabulă! Da, este o fabulă contemporană! Oare se mai poartă așa ceva în era tuturor libertăților? Și tocmai pentru că trăim sub semnul libertății această fabulă este cuceritoare.

          Povestea în fond este destul de simplă. Într-o casă tipic englezească, dar cu un nume franțuzesc plin de snobism, “Chez Maupassant”, aflată într-o suburbie tipic englezească, cu o grădină specific englezească, trăiește Domnul Profesor cu soția și Motanul lor. Se trăiește sub semnul bunăstării, largheței, lăcomiei și risipei. Toate acestea îl caracterizează pe domnul Profesor dar de ele profită din plin Motanul, Șobolanul și Șoarecele, o mică lume ce parazitează casa “Chez Maupassant”. Șoarecele își are mica sa locuință chiar în peretele casei iar Șobolanul are acces prin țevile de canalizare. De fapt casa le este deschisă, nu au nici un fel de opreliște iar cu Motanul care tradițional ar fi trebuit să le fie dușman, au un fel de pact de neagresiune ușor de înțeles. În fond de ce ar fi altfel când bunăstarea și risipa domnului Profesor se revarsă cu de toate asupra lor ca un adevărat corn al abundenței.

            Povestea propriu zisă începe într-o noapte rece și ploioasă atât de tipic engelză când domnul Profesor vine oarecum pe furiș la frigider pentru a se bucura de o delicoasă prăjitură cu brânză și fructe la care adaugă din belșug spumă de căpșuni. În timp ce Profesorul îndeasă pur și simplu toată prăjitura în gură, afară, în fața clapetei din ușă menită să-l lase pe Motan să treacă, Șoarecele și Șobolanul se pregătesc să intre discutând totodată între ei. Murmurul straniu al vocilor lor îl alertează pe domnul Profesor care însă nu mai are când și cum să cerceteze ce se întâmplă pentru că este doborât de un atac cerebral. Cade în fața frigiderului rămas cu ușa deschisă. Sunetul sec al prăbușirii lui grăbește intrarea celor doi în bucătărie. Moartea Profesorului nu este încă de mare interes pentru Șobolan și Șoarece care sunt cu mult mai interesați de priveliștea frigiderului plin până la refuz cu bunătăți de tot felul și complet accesibile în acel moment. Așa că fără nici cea mai mică reținere trec peste corpul prăbușit al stăpânului casei și sar în frigider pentru a se delecta cu tot ce era mai gustos pentru fiecare în parte. Șobolanul nu are preferințe anume așa că ia din toate fără grijă dar Șoarecele este pur și simplu amețit de parfumul și apoi de gustul extraordinar al unei minunate brânze Ceddar bine maturate. Motanul nu are nici măcar acest interes pentru conținutul frigiderului fiindcă era mereu sătul de la mâncarea lui specifică pe care i-o oferea Profesorul la orele cuvenite. Dar imediat a doua zi cei trei își dau seama de marile schimbări pe care moartea domnului Profesor le aduce în viața lor sigură și liniștită zguduită doar de discuțiile filozofice dintre Șobolan și Șoarece. Primul care observă și simte din plin schimbarea este chiar Motanul, cel care avea prin definiție un loc privilegiat în casa “Chez Maupassant”. Soția profesorului devine complet neatentă la nevoile Motanului. Ba îl hrănește prea mult, ba uită complet să-i dea de mâncare. Șobolanul și Șoarecele sunt și mai vitregiți pentru că nu mai găsesc nimic din ceea ce lăcomia Profesorului și lipsa lui de reținere se oferea cu prisosință Șocul cel mare intervine însă în clipa în care soția Profesorului decide să scoată casa “Chez Maupassant” în vânzare și ea se mută la Brighton unde viața este ceva mai ieftină. Și spre uimirea tuturor decide să îl părăsească pe Motan în casa rămasă complet goală. Așa că de la o zi la alta cei trei eroi ai cărții se trezesc într-o casă goală, într-o grădină lăsată să se sălbăticească în voie și complet pe cont propriu în asigurarea hranei. Motanul simte din plin abandonul. Lipsa siguranței hranei determină reapariția instinctelor primare de animal vânător și asta îl sperie. Nu-i vine a crede când se trezește pândind o vrabie ce ciugulea liniștită ierburile din grădină. Șoarecele cel timid, fricos și din cauza asta veșnic preocupat de filozofie și operele lui Kafka, își dă seama că Motanul devine un pericol real pentru el. Șobolanul splendid în costumele lui italienești elegante simte că a venit momentul în care trebuie să încerce să preia conducerea și organizează un miting al viețuitoarelor din zonă. Dar nu are nici un fel de succes cu șoarecii de câmp, veverițele și cârtițele în ciuda măsuței pliante, a servietei elegante și a discursului să demagogic. Între timp Motanul vinde parcele din grădină șoarecilor de câmp și descoperă dincolo de gardul de la Chez Maupassant casa vecină cu o bucătărie adevărată în care este stăpână doamna Digby. Motanul se îndrăgostește pur și simplu de această doamnă și după un moment teribil în care se abține să îl mănânce pe Șoarece, decide că trebuie să se lupte să devină cât mai uman.

      După noaptea teribilă în care Motanul a avut pentru o secundă pofta să mănânce Șoarecele, acesta dispare pur și simplu și dispariția lui îl aruncă pe Șobolan într-o profundă depresie. Îl acuză pe Motan de inexplicabila dispariție, își neglijează ținuta de care era atât de mândru, recunoaște că era pur și simplu dependent de timidul Șoarece cu filozofia lui pesimistă. Așa că Motanul are drum liber în lupta lui de a deveni tot mai uman de dragul doamnei Digby. Ce se întâmplă mai departe cu cei trei interesanți protagoniști ai poveștii lui Pat Gray veți putea afla cu ușurință din lectura romanului.

         La momentul apariției cărții în 1997, la destul de scurt timp după căderea comunismului și  încheierea epocii Margaret Thatcher, romanul a fost interpretat de analiști drept o replică a “Fermei Animalelor” pornind chiar de la una din declarațiile autorului. Scriitorul își precizează atunci morala fabulei spunând că Profesorul întruchipa economia puternică din anii guvernului conservator condus de Margaret Thatcher, Șobolanul ar fi conducătorul laburist ambițios, egalitarist și cam demagog, Șoarecele întruchipează timida intelectualitate liberală care de multe ori stă în umbra laburiștilor iar Motanul pe cei care chiar dependenți de guvern întruchipează puterea. Trebuie să recunoaștem că această decodificare a fabulei este interesantă. În ultimii ani cartea lui Pat Gray a fost tradusă în foarte multe limbi și reeditată. În diverse interviuri autorul revine cu o interpretare nouă precizând că romanul nu este o satiră la adresa thatcherismului ci o fabulă colorată și provocatoare despre viață în general. După unele evenimente din Irlanda Pat Gray declară: “Maybe the Mouse was me, observing that, bat unable to act, and the Cat and Rat agents of political oportunism and violence”

        Pornind de la această ultimă observație recomand cititorilor ca la finalul cărții să-și ofere plăcerea dulce-acrișoară a transpunerii fabulei cu eroii ei pe realitatea noastră postdecembristă și sigur vor avea dovada că un scriitor talentat scrie pentru lumea întreagă nu doar pentru colțul de lume în care s-a născut.

Cartea Motanul de Pat Grey a fost oferită pentru recenzie de către Editura Univers. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Dana Burda