Necunoscutul – Partea 2 de Alexandra Gheorghe

Necunoscutul – Partea 2 de Alexandra Gheorghe

An apariţie: 2016

Autor: Alexandra Gheorghe

Categoria: Literatura Română

Editura: LIBRIS

Nr. pagini: 136

Dragă Cititorule!
Îmi doresc ca această poveste să te arunce dincolo! În spaţiile verzi ale personajului Alice, în misterul Necunoscutului fermecător, în rânduri scrijelite doar pentru a demostra că povestea primei părţi se adevereşte!
Dragostea rămâne acelaşi sentiment unic, iar iubirea singurul cuvânt care înfăptuieşte Universul cunoaşterii şi nu numai.
Cât aveţi timp – iubiţi-vă! Cât nu… măcar încercaţi. Aşa am înţeles eu iubirea. Ea trebuie trăită, minţită şi jucată aproape în toate rolurile pentru a descoperi cu adevărat tainele ei.
Nimic nu este simplu, nici măcar să suferi, cu atât mai mult să iubeşti.
Am scris cărţile acestea, nu pentru mine, ci pentru tine, în speranţa că vei reuşi să citeşti şi dincolo de cuvinte. Le-am scris reuşind astfel să dau naştere unei poveşti, pe care eu deja o aveam tipărită undeva, în minte. Iar timpul, prielnic mie şi judecăţii mele m-a ajutat să demonstrez ce poate face iubirea din noi. Cum poate fi trăită şi dacă există cu adevărat bariere între noi şi acest sentiment teribil de puternic.
– Alexandra

Book trailer încorporat de pe YouTube:

Fragment din cartea: Necunoscutul – Partea 2 – Alexandra Gheorghe

   Am tăcut şi am considerat că este mai bine aşa, să lăsăm lucrurile nespuse, asemeni unor gânduri ce se pierd în întuneric. Probabil vorbe ar fi fost destule dar le înşiruiam degeaba.

   Tăcerea este întotdeauna şi o cale spre meditare, spre cunoaşterea de sine, spre un paradis doar al tău- unic.
Aşadar, am considerat de comun acord să ne părăsim, iar fiecare să îşi parcurgă drumul vieţii. Aş fi putut să fiu mai bună cu el şi să îi împărtăşesc durerile sau poate măcar să îi ofer încă o noapte de amor, aşa cum îşi dorea. Să mă las cuprinsă de braţele lui, indecent, doar pentru a-l mulţumi. Oare ar fi fost de-ajuns?
Simţeam nevoia să mă eliberez şi să gust plăcerile ascunse ale trupului. Simţeam nevoia să fiu mângâiată şi trimisă în extaz de un oarecare. Dar cu Cristi ar fi fost complicat, durerea lui m-ar fi durut şi pe mine, iar plăcerile trupeşti ar fi fost transformate şi încătuşate.
-Mi-ar plăcea să te mai văd dezbrăcată! îmi spune el, în timp ce îl conduceam către gară.
Nu ştiam ce să îi răspund şi astfel am scos forţat cuvintele.
– Dacă m-ai vedea dezbrăcată, ce mi-ai face?
-Hmm, probabil ce nu ţi-am făcut niciodată îndeajuns. Probabil aş recupera ce am pierdut atunci când am fost împreună. Mi-aş dori să te fac să strigi de plăcere şi să uiţi de tot. Să te “iubesc” cum nu am avut timp, nu am ştiut sau nu am reuşit înainte, cum nu te “iubeşte” el şi n-o să te “iubească” nimeni niciodată….
-Cristi!!
-Da, ştiu, te doare
-Vine trenul! îi spun eu, privind în depărtare.
-Vine, da… iarăşi vine şi iarăşi mi te fură. Urăsc acest infinit, urăsc timpul, urăsc să mai gândesc, Alice. Rămâi cu bine. Să fii fericită!
-Cristi,.mi-aş dori să te pot face să uiţi tot.
-Nu vreau! Nu vreau să te uit! Vreau să îmi rămâi singură amintire. Cu tine în gând vreau să mor…

Sursa Libris.ro