Nu se spune iubire urbană… se spune pizza

Nu se spune iubire urbană… se spune pizza

   Înainte de a începe această mărturisire, ar trebui să știi că tot ceea ce vei citi aici este adevărat. Numele protagoniștilor au fost schimbate…

   Nu eram decât noi doi pe aleea cu nuanțe suave de toamnă. Vântul tremura ușor printre emoțiile noastre și o aromă îndrăzneață de pizza începea să se joace cu inimile.

   Așa l-am întâlnit pe Mihai. În fața pizzeriei Gambino’s Pizza. Am crezut că iubirile urbane pot fi eterne, că eu şi Mihai ne asortam la fel de armonios ca sosul de roşii cu mozzarella, într-o seară de toamnă. Anii au trecut și iubirea noastră, uneori dulce, alteori spicy, prindea conturul perfecțiunii. Îmi construisem un adevărat castel de iluzii, îi vedeam deja pe copiii noștri trăgând de feliile de Pizza Smokey Bacon în serile de duminică, petrecute împreună.

   Iubire urbană… gândeam eu în serile de mai, când Mihai sosea acasă cu buchete de frezii și Pizza Freshness. Câtă iubire… câte arome ne bântuiau simțurile! Câte rețete și câte planuri!

   Apoi, ca o trezire dintr-un basm, realitatea crudă a lovit în plin iubirea noastră. Pe aceeași alee, tot în fața pizzeriei Gambino’s Pizza, Mihai a întâlnit-o pe ea. Purta o eșarfă albastră și un parfum care l-a fascinat… parfumul misterului și al noutății.

   Când Mihai mi-a mărturisit că o altă iubire a intrat în sufletul său, am crezut că totul s-a ruinat… că nu voi mai avea niciodată nimic. Universul meu, cu arome de iubire urbană, cu savori și texturi speciale, căpăta dimensiunile unei tragedii.

   Nu știu ce pizza au mâncat amândoi… știu doar că mai târziu, noi două am vrut să clarificăm lucrurile. A fost pentru prima dată când am încercat Pizza Messicana. În restaurantul de o rară eleganță, ca o toamnă care-și prezenta colecția de rochii cu frunze pastelate, am vorbit despre Mihai. Decorul m-a dus imediat cu gândul la filmele vechi cu mafioți. Mi-am imaginat o răfuială cruntă, o luptă din care eu aveam să ies învingătoare, un Mihai care avea să mă iubească numai pe mine… întreaga viață… apoi ni s-a adus pizza și aroma sa specială m-a readus la realitate.

  -Îl iubesc, mi-a spus ea, iar eu am înțeles că totul era pierdut. Nu te poți împotrivi iubirilor urbane… e ca și cum ai lupta împotriva vântului.

Am ieșit cu ochii în lacrimi. Am început să alerg. Ploaia arunca cu stropi grei peste suferința mea, încercând parcă să-mi minimalizeze durerea.

   Și apoi, destinul m-a lovit de el. Se îndrepta cu bicicleta spre Gambino’s Pizza. Mi-am șters lacrimile și am discutat despre arome, iubire și despre livrare pizza Gambino’s în sectorul 1-Bucureşti.

   Se numește Andrei. Nu e fan pizza… e dependent de pizza.

  Au trecut doi ani de atunci. Ne iubim așa cum sosul de roșii iubește blatul de pizza, iar dacă în existența aceasta, sunt coordonate care se pot schimba când nu te aștepți, singura componentă stabilă e pizza… așadar, nu se spune iubire urbană… se spune pizza! Gambino’s Pizza!

Sursa foto>Gambino’s Pizza