de ce mi-e dor? nu știu. știu doar că doare
și că mă tai în semne de-ntrebare
și că respir de parcă-s tot în ceață
și tot zănatec parcă trec prin viață!
de ce nu-mi trece? nu știu. știu atât:
că prin măceluri de tăceri curgând
se-ascunde-un țipăt mut, bizar, nebun
și în cuvinte … nu știu să îl pun,
nici să te strig nu pot și nu-nțeleg
cum se răstoarnă-un univers întreg
doar la un semn al tău ce nici nu-l cer
dar, Doamne, îl aștept, îl vreau, îl sper!
și când te-ntorci îmi bate-n piept un soare.
de ce mi-e dor? nu știu. știu doar … că doare.
Și râd, și plâng, și mor în mine toate
Iubirile de-o viață, sau dintr-un alt tărâm,
Răpuse-n clipe de smintire, poate,
De furișate umbre în colb pe caldarâm.
Din chipu-ți zugrăvit fără de patimi
Se scutur pe podilă noiane de ninsori,
Ș-adun grăbit, doar verdele din lacrimi,
Ce-mpraștie în tihnă petalele din flori.
În sunet de culori, noaptea o gonesc
Cu vechiul meu penel, care îți dă suflare
Și-n dimineți târzii blând să-ți învelesc,
Sfânta plămădire din mâna-mi muritoare.
brodează cerul mantie albă,
oraşul e-o orgă cu sunet divin,
ninge cu surâsuri dulci de fecioară,
mă ninge şi-n suflet puţin.
simţirile mi-s aprig îmbătate
de-aroma prea nădejdilor nebune,
cuvinte mi se mistuie-n priviri,
de suflet mi se sprijină-o minune.
la prag de gând cu tine mă opresc
şi ninge stelar peste mine,
închid universul zăpezii clipind,
mă-ntuneci cu umbre blajine.
e-un vis, doar atât – şi zboară petale
prin aerul fraged cu gust de risipă,
la margini zimţate de neagră uitare
îmi creşte din nou o aripă.
calc zările iernii atât de senine
şi-mi ninge în mine, cu tine…
Da. Știu că o priveați trecând pe stradă.
Mergea spre… într-acolo; tăcută, dar senină,
cu părul înoptat, privirea de lumină;
da, știu că o priveați trecând pe stradă.
Că mersul îi era o melodie,
pășind de parcă norii purtau sub ei făptura-i
o cântă valuri, ploi, iar nemurirea-i
cioplită-n versuri, cântece o mie!
Mi-e psalm de ea, mi-e viață, -mi este vară
și rimă lunecândă spre albul dintre versuri.
Fiindcă ați condamnat, voi face-acum recursuri,
când toamna veți gusta va fi amară!
Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.
Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco
#creatieliterara #poetiromani #poeziicontemporane #literaturapetocuri #autoriromani
foto pexeles
Poezii – Nina Tărchilă – Daniel Dac – Călin Lucian – Literaturapetocuri
Foc cu foc - Bogdan Hrib - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Foc cu foc…
Afacerea Chateaubriand - Fred Vargas - recenzie Titlu: Afacerea Chateaubriand Autor: Fred Vargas Categorie: Thriller…
Medalionul domniței - K. J. Mecklenfeld - recenzie Titlu: Medalionul domniței Autor: K. J. Mecklenfeld…
Fata și frica - Dănuț Ungureanu - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Fata și frica…
Urzică și oase - T. Kingfisher - recenzie Titlu: Urzică și oase Autor: T. Kingfisher…
Răul pe care îl fac oamenii - Sandrone Dazieri - recenzie Titlu: Răul pe care…
View Comments
Superbe sunt toate! Minunate! Felicitări!
Multumim prieteni!Duminica e mai frumoasa cu poeziile voastre.
Frumoase versuri
Mulțumesc frumos, Arci, pentru că ai crezut în mine!
Superbe ! Felicitări autorilor!