De curand ne-a contactat pe adresa site-ului o tanara cu o poveste impresionanta, dar care ne-a facut sa trecem prin diverse stari: indignare, compasiune, furie, razvratire, neputinta si multe altele. Este povestea de viata a unei tinere, intamplarea care a schimbat-o radical si care i-a lasat urme.
Vrea ca povestea ei sa fie cunoscuta, chiar daca pana acum i-a fost rusine sa o spuna. Si acum se mai ascunde, dar face un prim pas care poate o va ajuta. Povesti de viata
Va ramane deocamdata in anonimat si noi ii respectam aceasta decizie, dar asa cum ne-a rugat, vom relata povestea vietii ei. Cuvintele ii apartin cu modificari venite din partea noastra, deoarece la un moment dat din cauza emotiilor isi pierduse din coerenta. Asa cum ne-a rugat o vom numi: „D”.
„Buna! Deocamdata nu sunt pregatita sa imi dezvalui identitatea, dar vreau sa va spun povestea mea. Simt ca trebuie sa o impartasesc cu cineva, sa ma eliberez de ceva care am tinut ascuns in mine atata vreme. Povesti de viata
Imi place sa citesc, dar mai ales imi plac cartile de la Epica, asta pentru ca in fiecare poveste, in fiecare personaj feminin descopar o particica din mine. Citesc recenziile acestor carti, nu pentru ca nu as cunoaste subiectul, ci pentru ca vreau sa cunosc parerea celor care scriu astfel de recenzii. Nu cred ca mi-a scapat vreun blog care are recenzii la cartile de la Epica pe care sa nu le fi citit.
De ce am ales Literatura pe tocuri? In primul rand m-am simtit mai apropiata de ceea ce fetele au spus ca si pareri personale, in al doilea rand din cauza interviului Tammarei Webber care se afla aici, dar si a unui concurs cu un subiect care m-a facut sa prind curaj.
De ce curaj? Pana acum nu am spus nimanui ceea ce mi s-a intamplat si vreau acum sa fie un inceput spre vindecarea mea, dar si un semnal de alarma pentru alte tinere de varsta mea.
Eram in clasa a-XI-a la un liceu bun, eleva cu note mari si vise pe masura. Pe langa invatat faceam ceea ce fac toti tinerii: ma plimbam prin parc cu prietenii, jucam baschet, ma plimbam cu bicicleta si rolele, ascultam muzica, faceam glume cu colegii, o fata absolut normala. Nimic deosebit pana aici. Dar viata mea s-a schimbat radical cand l-am cunoscut pe EL. L-am cunoscut la petrecerea unei cunostinte (nu o pot numi prietena pe acea fata), un tip galant, amuzant in compania caruia m-am simtit bine. Avea acel ceva care te indemna sa crezi ca este serios si bine intentionat, cumsecade, la locul lui si asta m-a facut ca in acea seara sa il accept in preajama mea. El, era cu 8 ani mai mare ca mine, dar, mi-am zis ca nu este o problema atata vreme cat se poarta ca si cum ar fi de varsta mea.
Dupa petrecere m-a condus pana in fata usii, si mi-a sarutat mana. Nu stiti ce inseamna pentru o fata de 17 ani acest gest, este ceva care te face sa fii in al noulea cer (cel putin asa a fost pentru mine). Mi-a cerut numarul de telefon sa mai vorbim si poate intr-o zi sa iesim la un suc. Dupa vreo doua zile m-a sunat si m-a invitat in oras la o prajitura. Am acceptat desi i-am spus ca am o problema cu parintii mei care sunt cam conservatori si nu prea am voie sa fac multe lucruri. Ai mei voiau sa invat bine, mai ales ca ma astepta un an greu si ma pregateam pentru Facultatea de Medicina. Si totusi m-am fofilat si m-am intalnit cu El. Acesta a fost inceputul unei relatii atat de frumoase pentru mine. Timp de cinci luni ne-am plimbat, am mers la film, ne tinem de mana, eram jucausi, ieseam in oras la pizza, glumeam, ii povestea visul meu de-a fi medic generalist, etc. Spun bine „ii povesteam”, acum realizez ca doar eu mi-am impartasit visele, doar eu am spus despre mine tot. Atunci nu realizam. Inca un lucru care acum il inteleg este faptul ca niciodata nu vroia sa iesim cu prietenii.
Dupa cinci luni, am hotarat ca ar fi vremea sa imi incep viata sexuala-adevarat influentata oarecum si de bosumflarile lui in anumite momente si discutiile pe aceasta tema, dar am simtit ca el este omul, ca il iubesc si ca vom fi impreuna vesnic.
Si, am facut-o! O singura data, dar s-a intamplat!
Parintii mei aflasera de relatia mea cu el si au fost impotriva: Este prea mare! Te distrage de la invatatura! Asta nu este pentru tine. Sa nu te mai prindem cu el-nu prezinta incredere. Este un Golan! Termina odata! Tu vei fi medic, n-ai timp de intalniri. Nu am ascultat si acum cred ca am facut cea mai mare greseala a vietii mele. Povesti de viata
Si acum adevarul urat, intamplarea care mi-a marcat existenta, care mi-a dat viata peste cap.
M-a sunat si mi-a zis ca are o surpriza pentru mine. Eram bucuroasa, il iubeam atat de tare, credeam in el orbeste, ne facusem chiar planuri de viitor impreuna. Cand ne-am intalnit mi-a zis ca surpriza sa fie mai placuta sa ma las legata la ochi. Cat am mers cu masina am fost legata la ochi si tot intrebam razand sa imi dea mici detalii. Am ajuns undeva, nu stiu unde, dar cert este ca m-am trezit in fata unei usi de apartament necunoscute. Dupa ce am intrat si m-a dezlegat la ochi, mi-a zis ca surpriza este sa ne iubim cum nu am mai facut-o niciodata. Ceva in acel moment si in acel apartament m-a facut sa am o retinere. Nu prea aveam niciun chef si chiar i-am spus. Ceva s-a declansat in omul pe care il iubeam si pe care am crezut ca il cunosc.
Am ramas blocata, nu ma asteptam, dar si mai mult nu ma asteptam ca din dormitor sa iasa doi tipi, prietenii lui ziceau ca sunt. Nu am stiut cum sa reactionez mai ales cand am auzit: Ai adus-o smechere! Este tare, frate, ti-ai castigat banul!
M-am uitat la el speriata si am intrebat: Ce se intampla? Raspunsul lui m-a socat: Pai, pisi vei avea cea mai tare partida din viata ta! Ranjea la mine si s-a instalat frumos pe fotoliu.
Din acel moment cosmarul meu a inceput: am fost inconjurata de cei doi, au inceput sa ma pipaie cu brutalitate. Am ripostat incercand sa fug, dand cu pumnii intr-o usa inchisa, strigand dupa ajutor. Dar cei doi m-au mobilizat. Ma zbateam ca o nebuna, chiar l-am implorat pe el sa ma salveze, sa faca ceva ca eu il iubesc. Radeau ca nebunii si le facea placere sa vada umilita mea, lacrimile mele. M-au legat si au inceput niste jocuri dureroase pentru mine. Tipam, spuneam nu, spuneam Te rog – lui, dar nimic nu a venit in ajutorul meu. Am incetat sa mai respir cand au inceput sa ma violeze in toate modurile posibile si imposibile. Am simtit atunci cum viata mi se scurge, speranta mea moare! M-au violat toti trei cu salbaticie si dupa m-au amenintat ca daca spun cuiva ma vor gasi si voi fi torturata si mai rau. Dar mai ales vor sustine ca a fost de comun acord, doar nu m-am dus acolo fortata, venisem de buna voie. M-au legat la ochi dupa ce au terminat cu mine, m-au urcat intr-o masina si m-au lasat pe o straduta intr-un cartier. Nu mai gandeam, nu stiam ce sa fac, abia puteam sa merg, sangele imi picura pe picioare, nu stiam incotro sa o apuc. Pasii mei anemici m-au dus acasa. Povesti de viata
Nu am spus nimanui, stiam ca eram vinovata, eu am fost cea care am mers acolo. Ai mei nici nu m-ar fi crezut, poate mi-ar fi spus: Ce ti-am zis noi (ii cunosc). Cui sa spun, ce sa fac? Imi era frica mai ales ca ma amenintase. De atunci am trait o drama, zilnic primeam telefoane de amenintare. O perioada i-am spus mamei ca sunt bolnava si nu pot merge la scoala, imi era frica sa nu fiu urmarita si prinsa iarasi.
Dar era vina mea, eu am fost vinovata! Eu am crezut in iubire, eu nu am ascultat! Cum puteam sau cum pot sa spun cuiva, cand vina imi apartine. M-am izolat de tot si de toate, imi era frica de oameni, simteam ca pe fruntea mea sta scris „Taratura„. Situatia la invatatura a scazut, dar cu chiu cu vai am reusit sa termin liceul. Eu care voiam sa fiu medic, eu care aveam note mari am luat la Bac-6.08. Totul s-a spulberat! M-am refugiat cumva in citit, mi-am gasit un mic punct, dar nu suficient, sau poate ca da, pentru ca iata acum cititi povestea mea. Nu stiu! Cel mai rau este ca nu am putut sa spun nimanui, de teama ca toti m-ar fi acuzat. Am tinut in mine atata vreme, dar nu mai pot, acum vreau sa ma eliberez de aceasta povara!
Stiu ca poate ma veti judeca, dar vreau sa fiu normala, sa imi recapat bucuria de-a trai fara teama ca cineva ma va prinde, fara sa ma uit peste umar. Vreau sa ma regasesc! Asta a fost oportunitatea mea de-a incerca sa trec peste un prag, sa va scriu voua, sa imi cititi povestea. Prin scris arunc cumva un con de umbra asupra mea, prin vorbe parca m-as expune si inca nu sunt pregatita. Poate intr-o zi ii voi povesti mamei, dar cu toate ca imi iubesc parintii nu sunt cei mai intelegatori, si vor fi categorici.
Cine sunt eu? Ce am ajuns eu? Am gresit? Unde am gresit? Sunt vinovata? De ce nu am ascultat? Voi reusi sa fiu o fata normala? Intrebari pe care inca le mai pun. Povesti de viata
Va multumesc, ca m-ati ascultat, desi nu este o poveste frumoasa. As vrea ca fetele de varsta mea sa fie atente si sa nu faca greselile mele. Daca mai sunt povesti asemanatoare cu a mea, poate ar fi bine sa fie spuse. Mie mi-a facut bine ca am „vorbit”. As vrea sa le cunosc, poate asa vom reusi impreuna sa depasim astfel de momente. Povesti de viata
Eu „D”! “
#NUinseamnaNU #metoo
Fiica din Spania - Lorena Hughes - Editura Litera - recenzie Titlu: Fiica din Spania Autor: Lorena…
Întunericul de afară - Cormac McCarthy - Editura Polirom - recenzie Titlu: Întunericul de afară Autor: Cormac…
Post-mortem. Scarpetta - Patricia Cornwell - blog tour Titlu: Post-mortem. Scarpetta Autor: Patricia Cornwell Editura:…
Sub flori, sânge - Dana Stupar - recenzie Titlu: Sub flori, sânge Autor: Dana Stupar …
Femei care au condus lumea - Elizabeth Norton - recenzie Titlul: Femei care au condus…
Amma - Saraid de Silva - Editura Alice Books - recenzie Titlu: Amma Autor: Saraid de…
View Comments
Cutremuratoare poveste !
Groaznic, cu atat mai mult cu cat este reala.
Un animal, un monstru, asta a fost El. Din pacate asemenea specimene exista si stiu sa se ascunda sub o masca.
Imi pare nespus de rau, "D", ca ai trecut prin asemenea trauma.
Trebuie sa iti gasesti forta in tine, nu ai avut nici o vina pentru ce s-a intamplat. Ai fost naiva, te-ai indragostit si te-ai lasat pacalita de un individ incalificabil, de cea mai joasa speta.
Cred ca ar fi bine daca ai merge la un psiholog, pentru o indrumare de specialitate.
Este pacat sa iti ratezi viata, esti tanara si nu trebuie sa te lasi invinsa. Pot sa ti se ofere multe oportunitati, important e sa crezi in tine si in sansa ta.
Curaj !
Bună, D. Ți-am citit povestea cu lacrimi în ochi și nu știu cum și ce să simt acum. Sunt confuză. Crezi că ești de vină? E vina ta că ai iubit? Că ai crezut în bunătatea umană și în bunăvoința iubirii? Ești vinovată doar pentru că te autoacuzi. Ești vinovată doar pentru că lași vina să te macine. Nu am să-ți spun că ar fi bine să vorbești cu părinții tăi, că dicuțiile cu o persoană potrivită te-ar ajuta. Îți respect decizia de a menține tăcerea, dar sunt atât de indignată, atât de supărată că animalul ăla nu suferă așa cum ar trebui! Aș vrea să pot să te ajut cumva, să șterg cu buretele tot ce s-a întâmplat, să am puterea să dau timpul înapoi pentru a împiedica ce ți s-a întâmplat, dar nu pot. Singurul lucru pe care îl pot face este să sper ca, cu timpul, să încerci să îți continui viața, să iubești din nou și să te iubești pe tine, fiindcă ești o persoană minunată!
Draga, D”, nu suntem aici sa judecam, cred ca nimeni nu are acest drept sa judece decat bunul Dumnezeu. M-a impresionat povestea ta si personal nu cred ca esti vinovata. Poate ai crezut prea mult in iubire, dar nu este o greseala. Nu pot sa dau sfaturi , nu sunt in masura, dar cred ca asta este un prim pas catre normalitate. Nu trebuie sa iti fie frica sa vorbesti, chiar daca unii asa cum ai zis vor spune multe. Dar tocmai acest lucru cred ca te va face puternica. Nu stiu daca vei uita vreodata, este parte din trecutul tau, dar lasa-l in urma, mergi spre viitor, esti tanara si viata are si partile ei frumoase. Nu te izola, gasesti prieteni de varsta ta, nu te ascunde,ai o fata frumoasa si pe fruntea ta nu scrie nimic, doar in suflet porti o umbra dar care daca vrei poti lasa lumina sa o contopeasca. Noi suntem aici, prieteni cu care poti vorbi, si poate ca sunt si povesti asemanatoare. Nu stiu daca asta ajuta dar poate fi ceva catre bine. Iti multumim ca ai ales sa iti spui povestea aici!
D , faptul ca erai tanara, increzatoare in viata care abia incepea si in bunatatea lumii din jur nu inseamna ca esti vinovata. Erai naiva? Poate! Dar atat. Un copil care abia isi incepea zborul.
Acum esti matura, o asemenea experienta nu are cum sa nu te maturizeze; dar invata sa te ierti, sa incepi sa ai incredere in tine si in puterea de a merge inainte.
Imi pare rau ca acei nemernici nenorociti nu au ajuns in inchisoare: acolo ar fi trebuit sa se afle.
Tu esti tanara, si iti poti continua viata; in ciuda a ceea ce ti s-a intamplat. Sper sa iti fie de folos faptul ca ne-ai spus povestea ta, un prim pas inainte, spre noua ta viata.
D, povestea ta este cutremuratoare. Chiar si acum, simt ca nu-mi pot gasi cuvintele. Ce ai trait, simtit, nu poate fi sters cu usurinta si doar de tine va depinde sa depasesti, sa prinzi curaj si sa mergi mai departe.
Te asigur ca NU ESTE VINA TA, nu meritai asemenea suferinta. Ce vina aveai ca ai indraznit sa acorzi incredere si sa iubesti, el ar fi procedat la fel si daca ai fi fost mai mare de atat.
Sunt revoltata ca El-TARATURA acum sta linistit fara sa ii pese ca a calcat peste un suflet nevinovat. Ma gandesc la faptul ca poate nu esti singura persoana care a cazut victima acestui om. El ar trebui sa fie pedepsit si sa primeasca acelasi tratament.
D,in nici un caz nu a fost vina ta!Nu esti vinovata de nimic,este pacat ca astfel de specimene au dreptul sa traiasca dupa ce fac asa ceva.
Inca mai ai posibilitatea de a-ti vedea visul de a fi medic realizat,poti fi o persoana normala.Daca ai fost vinovata pt ca ai iubit un barbat cu 8 ani mai mare decat tine atunci si eu port aceeasi vina,sotul meu e cu 10 ani mai mare decat mine,ne-am cunoscut cand eu aveam 16 ani.Tu ai avut nesansa sa dai peste un monstru in drumul tau prin viata,dar nu lasa lucrul asta sa te doboare,vorba aia,,ce nu te ucide te face mai puternic".
Fii increzatoare in tine,tu nu ai nici o vina,doar ai iubit pe cine nu trebuia.Viata merge inainte,nu stii ce se afla in viitorul tau.Nu inceta sa speri in mai bine!
off D.Aceasta poveste imi rascoleste fapte dintr-un trecut pe care vreau si eu sa il uit.Te inteleg perfect cand ai spus ca nu ai sprijin de la parinti,desi nu le-ai spus,ei te-ar fii acuzat pe tine.Exact asa am si eu parintii,dar tragic este ca exact asa am si sotul,nu ar intelege daca mi sar intampla la fel.Eu as fii vinovata!Sunt de parere ca acei monstrii trebuia sa fie dupa grati,trebuia sa mergi la I.M.L.,MAI ALES CA ERAI MINORA,dar acum nu stiu daca s-ar rezolva.Acum trebuie sa treci cumva peste trauma suferita,iar daca ai puterea fa-ti un viitor,lasa trecutul in urma,atat cat vei putea.La psiholog daca poti dute,dar sa vii atenta la urmatoarele relatii.Din experienta iti spun ca nu trebuie sa ii dezvalui viitorului partener prin ce ai trecut.Poate va intelege,poate nu...Eu iti doresc multa putere de a merge mai departe!
Ba eu chiar cred ca viitorul partener ar trebui sa stie. Daca nu stie e mai rau... Sau daca stie si te condamna e un tip care nu te iubeste cu adevarat.
Asemenea lucruri nu le poti ascunde de o persoana pe care o iubesti si care te iubeste la randul ei.
Citind povestea ta, cateva lacrimi mi s-au scurs pe obraz. Cutremurator, Imi pare rau ca o fata de numai 17 ani a trebuit sa treaca printr-un asemenea cosmar. Nici nu pot sa-mi inchipui cat de dureros trebuie sa fie pentru tine. Fii tare !
Draga D,am citit povestea ta de viata cu lacrimi in ochi,tare emotionata poveste de viata ai.Sfatul meu pentru tine este sa nu te mai condamni pentru ceva ce nu esti vinovata.Toate la randul nostru am fost indragostite si stim cat de oarbe putem fi cand suntem sub vraja dragostei.Ne sansa vietii tale a fost ca ai dat peste un monstru de om care ti-a rapit inocenta,si culmea este ca a scapat basma curata capabil sa mai nenoroceasca si alte fete.D,capul sus si mergi inainte,totul va fi bine si pentru tine.
Doamne, m-a cutremurat aceasta poveste, din pacate e o poveste reala. Nu ai gresit cu nimic, orice fata se indragosteste nebuneste de cineva, si crede orbeste in acel cineva. Nu stiu cum as fi reactionat eu, dar cred ca trebuia sa mergi la politie, ca cei 3 monstri sa ajunga acolo unde le e locul. Iti recomand sa mergi la un psiholog, crede-ma acolo vei gasi o cale spre a te elibera, si o cale sa o iei de la inceput. E greu, dar trebuie sa mergi, ai nevoie de alinare, si de incredere in tine, si aceste lucruri le vei obtine incet, incet cu ajutor de la cineva care te poate ajuta si fata de care ii poti spune orice fara teama de a fi judecata sau criticata.NU AI NICIO VINA, ESTI doar o victima a unor monstri!