Povesti de viata !
Povesti de viata !
De curand ne-a contactat pe adresa site-ului o tanara cu o poveste impresionanta, dar care ne-a facut sa trecem prin diverse stari: indignare, compasiune, furie, razvratire, neputinta si multe altele. Este povestea de viata a unei tinere, intamplarea care a schimbat-o radical si care i-a lasat urme.
Vrea ca povestea ei sa fie cunoscuta, chiar daca pana acum i-a fost rusine sa o spuna. Si acum se mai ascunde, dar face un prim pas care poate o va ajuta. Povesti de viata
Va ramane deocamdata in anonimat si noi ii respectam aceasta decizie, dar asa cum ne-a rugat, vom relata povestea vietii ei. Cuvintele ii apartin cu modificari venite din partea noastra, deoarece la un moment dat din cauza emotiilor isi pierduse din coerenta. Asa cum ne-a rugat o vom numi: „D”.
Povestea lui „D”
„Buna! Deocamdata nu sunt pregatita sa imi dezvalui identitatea, dar vreau sa va spun povestea mea. Simt ca trebuie sa o impartasesc cu cineva, sa ma eliberez de ceva care am tinut ascuns in mine atata vreme. Povesti de viata
Imi place sa citesc, dar mai ales imi plac cartile de la Epica, asta pentru ca in fiecare poveste, in fiecare personaj feminin descopar o particica din mine. Citesc recenziile acestor carti, nu pentru ca nu as cunoaste subiectul, ci pentru ca vreau sa cunosc parerea celor care scriu astfel de recenzii. Nu cred ca mi-a scapat vreun blog care are recenzii la cartile de la Epica pe care sa nu le fi citit.
De ce am ales Literatura pe tocuri? In primul rand m-am simtit mai apropiata de ceea ce fetele au spus ca si pareri personale, in al doilea rand din cauza interviului Tammarei Webber care se afla aici, dar si a unui concurs cu un subiect care m-a facut sa prind curaj.
De ce curaj? Pana acum nu am spus nimanui ceea ce mi s-a intamplat si vreau acum sa fie un inceput spre vindecarea mea, dar si un semnal de alarma pentru alte tinere de varsta mea.
Eram in clasa a-XI-a la un liceu bun, eleva cu note mari si vise pe masura. Pe langa invatat faceam ceea ce fac toti tinerii: ma plimbam prin parc cu prietenii, jucam baschet, ma plimbam cu bicicleta si rolele, ascultam muzica, faceam glume cu colegii, o fata absolut normala. Nimic deosebit pana aici. Dar viata mea s-a schimbat radical cand l-am cunoscut pe EL. L-am cunoscut la petrecerea unei cunostinte (nu o pot numi prietena pe acea fata), un tip galant, amuzant in compania caruia m-am simtit bine. Avea acel ceva care te indemna sa crezi ca este serios si bine intentionat, cumsecade, la locul lui si asta m-a facut ca in acea seara sa il accept in preajama mea. El, era cu 8 ani mai mare ca mine, dar, mi-am zis ca nu este o problema atata vreme cat se poarta ca si cum ar fi de varsta mea.
Dupa petrecere m-a condus pana in fata usii, si mi-a sarutat mana. Nu stiti ce inseamna pentru o fata de 17 ani acest gest, este ceva care te face sa fii in al noulea cer (cel putin asa a fost pentru mine). Mi-a cerut numarul de telefon sa mai vorbim si poate intr-o zi sa iesim la un suc. Dupa vreo doua zile m-a sunat si m-a invitat in oras la o prajitura. Am acceptat desi i-am spus ca am o problema cu parintii mei care sunt cam conservatori si nu prea am voie sa fac multe lucruri. Ai mei voiau sa invat bine, mai ales ca ma astepta un an greu si ma pregateam pentru Facultatea de Medicina. Si totusi m-am fofilat si m-am intalnit cu El. Acesta a fost inceputul unei relatii atat de frumoase pentru mine. Timp de cinci luni ne-am plimbat, am mers la film, ne tinem de mana, eram jucausi, ieseam in oras la pizza, glumeam, ii povestea visul meu de-a fi medic generalist, etc. Spun bine „ii povesteam”, acum realizez ca doar eu mi-am impartasit visele, doar eu am spus despre mine tot. Atunci nu realizam. Inca un lucru care acum il inteleg este faptul ca niciodata nu vroia sa iesim cu prietenii.
Zicea: Te vreau numai pentru mine, de ce sa impartim momentele cu altii?
Dupa cinci luni, am hotarat ca ar fi vremea sa imi incep viata sexuala-adevarat influentata oarecum si de bosumflarile lui in anumite momente si discutiile pe aceasta tema, dar am simtit ca el este omul, ca il iubesc si ca vom fi impreuna vesnic.
Si, am facut-o! O singura data, dar s-a intamplat!
Parintii mei aflasera de relatia mea cu el si au fost impotriva: Este prea mare! Te distrage de la invatatura! Asta nu este pentru tine. Sa nu te mai prindem cu el-nu prezinta incredere. Este un Golan! Termina odata! Tu vei fi medic, n-ai timp de intalniri. Nu am ascultat si acum cred ca am facut cea mai mare greseala a vietii mele. Povesti de viata
Si acum adevarul urat, intamplarea care mi-a marcat existenta, care mi-a dat viata peste cap.
M-a sunat si mi-a zis ca are o surpriza pentru mine. Eram bucuroasa, il iubeam atat de tare, credeam in el orbeste, ne facusem chiar planuri de viitor impreuna. Cand ne-am intalnit mi-a zis ca surpriza sa fie mai placuta sa ma las legata la ochi. Cat am mers cu masina am fost legata la ochi si tot intrebam razand sa imi dea mici detalii. Am ajuns undeva, nu stiu unde, dar cert este ca m-am trezit in fata unei usi de apartament necunoscute. Dupa ce am intrat si m-a dezlegat la ochi, mi-a zis ca surpriza este sa ne iubim cum nu am mai facut-o niciodata. Ceva in acel moment si in acel apartament m-a facut sa am o retinere. Nu prea aveam niciun chef si chiar i-am spus. Ceva s-a declansat in omul pe care il iubeam si pe care am crezut ca il cunosc.
Mi-a dat o palma si mi-a zis: Taratura mica, atunci de ce ai venit?
Am ramas blocata, nu ma asteptam, dar si mai mult nu ma asteptam ca din dormitor sa iasa doi tipi, prietenii lui ziceau ca sunt. Nu am stiut cum sa reactionez mai ales cand am auzit: Ai adus-o smechere! Este tare, frate, ti-ai castigat banul!
M-am uitat la el speriata si am intrebat: Ce se intampla? Raspunsul lui m-a socat: Pai, pisi vei avea cea mai tare partida din viata ta! Ranjea la mine si s-a instalat frumos pe fotoliu.
Din acel moment cosmarul meu a inceput: am fost inconjurata de cei doi, au inceput sa ma pipaie cu brutalitate. Am ripostat incercand sa fug, dand cu pumnii intr-o usa inchisa, strigand dupa ajutor. Dar cei doi m-au mobilizat. Ma zbateam ca o nebuna, chiar l-am implorat pe el sa ma salveze, sa faca ceva ca eu il iubesc. Radeau ca nebunii si le facea placere sa vada umilita mea, lacrimile mele. M-au legat si au inceput niste jocuri dureroase pentru mine. Tipam, spuneam nu, spuneam Te rog – lui, dar nimic nu a venit in ajutorul meu. Am incetat sa mai respir cand au inceput sa ma violeze in toate modurile posibile si imposibile. Am simtit atunci cum viata mi se scurge, speranta mea moare! M-au violat toti trei cu salbaticie si dupa m-au amenintat ca daca spun cuiva ma vor gasi si voi fi torturata si mai rau. Dar mai ales vor sustine ca a fost de comun acord, doar nu m-am dus acolo fortata, venisem de buna voie. M-au legat la ochi dupa ce au terminat cu mine, m-au urcat intr-o masina si m-au lasat pe o straduta intr-un cartier. Nu mai gandeam, nu stiam ce sa fac, abia puteam sa merg, sangele imi picura pe picioare, nu stiam incotro sa o apuc. Pasii mei anemici m-au dus acasa. Povesti de viata
Nu am spus nimanui, stiam ca eram vinovata, eu am fost cea care am mers acolo. Ai mei nici nu m-ar fi crezut, poate mi-ar fi spus: Ce ti-am zis noi (ii cunosc). Cui sa spun, ce sa fac? Imi era frica mai ales ca ma amenintase. De atunci am trait o drama, zilnic primeam telefoane de amenintare. O perioada i-am spus mamei ca sunt bolnava si nu pot merge la scoala, imi era frica sa nu fiu urmarita si prinsa iarasi.
Dar era vina mea, eu am fost vinovata! Eu am crezut in iubire, eu nu am ascultat! Cum puteam sau cum pot sa spun cuiva, cand vina imi apartine. M-am izolat de tot si de toate, imi era frica de oameni, simteam ca pe fruntea mea sta scris „Taratura„. Situatia la invatatura a scazut, dar cu chiu cu vai am reusit sa termin liceul. Eu care voiam sa fiu medic, eu care aveam note mari am luat la Bac-6.08. Totul s-a spulberat! M-am refugiat cumva in citit, mi-am gasit un mic punct, dar nu suficient, sau poate ca da, pentru ca iata acum cititi povestea mea. Nu stiu! Cel mai rau este ca nu am putut sa spun nimanui, de teama ca toti m-ar fi acuzat. Am tinut in mine atata vreme, dar nu mai pot, acum vreau sa ma eliberez de aceasta povara!
Stiu ca poate ma veti judeca, dar vreau sa fiu normala, sa imi recapat bucuria de-a trai fara teama ca cineva ma va prinde, fara sa ma uit peste umar. Vreau sa ma regasesc! Asta a fost oportunitatea mea de-a incerca sa trec peste un prag, sa va scriu voua, sa imi cititi povestea. Prin scris arunc cumva un con de umbra asupra mea, prin vorbe parca m-as expune si inca nu sunt pregatita. Poate intr-o zi ii voi povesti mamei, dar cu toate ca imi iubesc parintii nu sunt cei mai intelegatori, si vor fi categorici.
Cine sunt eu? Ce am ajuns eu? Am gresit? Unde am gresit? Sunt vinovata? De ce nu am ascultat? Voi reusi sa fiu o fata normala? Intrebari pe care inca le mai pun. Povesti de viata
Va multumesc, ca m-ati ascultat, desi nu este o poveste frumoasa. As vrea ca fetele de varsta mea sa fie atente si sa nu faca greselile mele. Daca mai sunt povesti asemanatoare cu a mea, poate ar fi bine sa fie spuse. Mie mi-a facut bine ca am „vorbit”. As vrea sa le cunosc, poate asa vom reusi impreuna sa depasim astfel de momente. Povesti de viata
Eu „D”! “
#NUinseamnaNU #metoo
Cutremuratoare poveste !
Groaznic, cu atat mai mult cu cat este reala.
Un animal, un monstru, asta a fost El. Din pacate asemenea specimene exista si stiu sa se ascunda sub o masca.
Imi pare nespus de rau, „D”, ca ai trecut prin asemenea trauma.
Trebuie sa iti gasesti forta in tine, nu ai avut nici o vina pentru ce s-a intamplat. Ai fost naiva, te-ai indragostit si te-ai lasat pacalita de un individ incalificabil, de cea mai joasa speta.
Cred ca ar fi bine daca ai merge la un psiholog, pentru o indrumare de specialitate.
Este pacat sa iti ratezi viata, esti tanara si nu trebuie sa te lasi invinsa. Pot sa ti se ofere multe oportunitati, important e sa crezi in tine si in sansa ta.
Curaj !
Bună, D. Ți-am citit povestea cu lacrimi în ochi și nu știu cum și ce să simt acum. Sunt confuză. Crezi că ești de vină? E vina ta că ai iubit? Că ai crezut în bunătatea umană și în bunăvoința iubirii? Ești vinovată doar pentru că te autoacuzi. Ești vinovată doar pentru că lași vina să te macine. Nu am să-ți spun că ar fi bine să vorbești cu părinții tăi, că dicuțiile cu o persoană potrivită te-ar ajuta. Îți respect decizia de a menține tăcerea, dar sunt atât de indignată, atât de supărată că animalul ăla nu suferă așa cum ar trebui! Aș vrea să pot să te ajut cumva, să șterg cu buretele tot ce s-a întâmplat, să am puterea să dau timpul înapoi pentru a împiedica ce ți s-a întâmplat, dar nu pot. Singurul lucru pe care îl pot face este să sper ca, cu timpul, să încerci să îți continui viața, să iubești din nou și să te iubești pe tine, fiindcă ești o persoană minunată!
Draga, D”, nu suntem aici sa judecam, cred ca nimeni nu are acest drept sa judece decat bunul Dumnezeu. M-a impresionat povestea ta si personal nu cred ca esti vinovata. Poate ai crezut prea mult in iubire, dar nu este o greseala. Nu pot sa dau sfaturi , nu sunt in masura, dar cred ca asta este un prim pas catre normalitate. Nu trebuie sa iti fie frica sa vorbesti, chiar daca unii asa cum ai zis vor spune multe. Dar tocmai acest lucru cred ca te va face puternica. Nu stiu daca vei uita vreodata, este parte din trecutul tau, dar lasa-l in urma, mergi spre viitor, esti tanara si viata are si partile ei frumoase. Nu te izola, gasesti prieteni de varsta ta, nu te ascunde,ai o fata frumoasa si pe fruntea ta nu scrie nimic, doar in suflet porti o umbra dar care daca vrei poti lasa lumina sa o contopeasca. Noi suntem aici, prieteni cu care poti vorbi, si poate ca sunt si povesti asemanatoare. Nu stiu daca asta ajuta dar poate fi ceva catre bine. Iti multumim ca ai ales sa iti spui povestea aici!
D , faptul ca erai tanara, increzatoare in viata care abia incepea si in bunatatea lumii din jur nu inseamna ca esti vinovata. Erai naiva? Poate! Dar atat. Un copil care abia isi incepea zborul.
Acum esti matura, o asemenea experienta nu are cum sa nu te maturizeze; dar invata sa te ierti, sa incepi sa ai incredere in tine si in puterea de a merge inainte.
Imi pare rau ca acei nemernici nenorociti nu au ajuns in inchisoare: acolo ar fi trebuit sa se afle.
Tu esti tanara, si iti poti continua viata; in ciuda a ceea ce ti s-a intamplat. Sper sa iti fie de folos faptul ca ne-ai spus povestea ta, un prim pas inainte, spre noua ta viata.
D, povestea ta este cutremuratoare. Chiar si acum, simt ca nu-mi pot gasi cuvintele. Ce ai trait, simtit, nu poate fi sters cu usurinta si doar de tine va depinde sa depasesti, sa prinzi curaj si sa mergi mai departe.
Te asigur ca NU ESTE VINA TA, nu meritai asemenea suferinta. Ce vina aveai ca ai indraznit sa acorzi incredere si sa iubesti, el ar fi procedat la fel si daca ai fi fost mai mare de atat.
Sunt revoltata ca El-TARATURA acum sta linistit fara sa ii pese ca a calcat peste un suflet nevinovat. Ma gandesc la faptul ca poate nu esti singura persoana care a cazut victima acestui om. El ar trebui sa fie pedepsit si sa primeasca acelasi tratament.
D,in nici un caz nu a fost vina ta!Nu esti vinovata de nimic,este pacat ca astfel de specimene au dreptul sa traiasca dupa ce fac asa ceva.
Inca mai ai posibilitatea de a-ti vedea visul de a fi medic realizat,poti fi o persoana normala.Daca ai fost vinovata pt ca ai iubit un barbat cu 8 ani mai mare decat tine atunci si eu port aceeasi vina,sotul meu e cu 10 ani mai mare decat mine,ne-am cunoscut cand eu aveam 16 ani.Tu ai avut nesansa sa dai peste un monstru in drumul tau prin viata,dar nu lasa lucrul asta sa te doboare,vorba aia,,ce nu te ucide te face mai puternic”.
Fii increzatoare in tine,tu nu ai nici o vina,doar ai iubit pe cine nu trebuia.Viata merge inainte,nu stii ce se afla in viitorul tau.Nu inceta sa speri in mai bine!
off D.Aceasta poveste imi rascoleste fapte dintr-un trecut pe care vreau si eu sa il uit.Te inteleg perfect cand ai spus ca nu ai sprijin de la parinti,desi nu le-ai spus,ei te-ar fii acuzat pe tine.Exact asa am si eu parintii,dar tragic este ca exact asa am si sotul,nu ar intelege daca mi sar intampla la fel.Eu as fii vinovata!Sunt de parere ca acei monstrii trebuia sa fie dupa grati,trebuia sa mergi la I.M.L.,MAI ALES CA ERAI MINORA,dar acum nu stiu daca s-ar rezolva.Acum trebuie sa treci cumva peste trauma suferita,iar daca ai puterea fa-ti un viitor,lasa trecutul in urma,atat cat vei putea.La psiholog daca poti dute,dar sa vii atenta la urmatoarele relatii.Din experienta iti spun ca nu trebuie sa ii dezvalui viitorului partener prin ce ai trecut.Poate va intelege,poate nu…Eu iti doresc multa putere de a merge mai departe!
Ba eu chiar cred ca viitorul partener ar trebui sa stie. Daca nu stie e mai rau… Sau daca stie si te condamna e un tip care nu te iubeste cu adevarat.
Asemenea lucruri nu le poti ascunde de o persoana pe care o iubesti si care te iubeste la randul ei.
Citind povestea ta, cateva lacrimi mi s-au scurs pe obraz. Cutremurator, Imi pare rau ca o fata de numai 17 ani a trebuit sa treaca printr-un asemenea cosmar. Nici nu pot sa-mi inchipui cat de dureros trebuie sa fie pentru tine. Fii tare !
Draga D,am citit povestea ta de viata cu lacrimi in ochi,tare emotionata poveste de viata ai.Sfatul meu pentru tine este sa nu te mai condamni pentru ceva ce nu esti vinovata.Toate la randul nostru am fost indragostite si stim cat de oarbe putem fi cand suntem sub vraja dragostei.Ne sansa vietii tale a fost ca ai dat peste un monstru de om care ti-a rapit inocenta,si culmea este ca a scapat basma curata capabil sa mai nenoroceasca si alte fete.D,capul sus si mergi inainte,totul va fi bine si pentru tine.
Doamne, m-a cutremurat aceasta poveste, din pacate e o poveste reala. Nu ai gresit cu nimic, orice fata se indragosteste nebuneste de cineva, si crede orbeste in acel cineva. Nu stiu cum as fi reactionat eu, dar cred ca trebuia sa mergi la politie, ca cei 3 monstri sa ajunga acolo unde le e locul. Iti recomand sa mergi la un psiholog, crede-ma acolo vei gasi o cale spre a te elibera, si o cale sa o iei de la inceput. E greu, dar trebuie sa mergi, ai nevoie de alinare, si de incredere in tine, si aceste lucruri le vei obtine incet, incet cu ajutor de la cineva care te poate ajuta si fata de care ii poti spune orice fara teama de a fi judecata sau criticata.NU AI NICIO VINA, ESTI doar o victima a unor monstri!
Draga D….citind povestea ta ma gandeam ce as putea sa-ti spun din ce ti-au spus si fetele mai sus in comentariile lor,ceva cat de mic care s-ti mai aline sufletelul tau greu incercat ,nedrept de catre fiinte pe care eu nu le pot denumi in nici un fel si care dupa mine nici n-ar avea ce cauta pe aceasta lume..Oricum candva,undeva in lumea asta vor plati amarnic crima lor.
Tu D NU AI AVUT NICI O VINA oricare dintre noi ne indragostim si atunci nu mai vedem clar omul din fata noastra ,il vedem doar prin prisma sentimentelor noastre roz.Si daca imi permiti un sfat, eu te rog mergi la un psiholog ,te poate ajuta foarte mult sa depasesti acest moment.Am vazut in ultimul timp psihologi care au si pagini de facebook poti lua legatura cu ei foarte usor.Si daca parintii tai nu te inteleg ,aici ai gasit prietene care te vom sprijini cum vom putea mai bine de fiecare data e suficient sa dai un clik si aici ne gasesti.Sper sa auzim de bine pe viitor de la tine ,scrie-ne si noua ce mai faci?Offfff as vrea sa pot face mult mai mult pentru tine decat aceste cuvinte…. locco_smiley_46
Este bine ca te-ai hotarat sa dai afara toata aceasta confesiune care te macina.Din pacate,tu ai trecut prin doua experiente traumatice ingemanate:una din ele este violul iar cealalta este tradarea.In niciun caz nu este vina ta,nici pentru una nici pentru alta.A fost scris in destinul tau sa te confrunti cu asa ceva,mai ales la o varsta destul de frageda.Banuiesc ca simti ca a sosit momentul sa lasi toate acestea in spate.Nu stiu cat timp a trecut de atunci,parerea mea este sa incepi sa te ridici ca si cum o iei de la zero.Nu lasa acesta intamplare sa te inraiasca,dar nici sa te domine.Construieste-te pe tine pas cu pas,nu renunta la visele tale,ce a fost mai rau a trecut si lumea care ti-a auzit povestea te sustine.
Discutiile cu un terapeut probabil ar ajuta,faptul de a povesti asta parintilor e la latitudinea ta,mai ales ca rana sufleteasca nu s-a cicatrizat inca.Totusi cred ca la un moment dat vei intalni un barbat adevarat,care te va iubi si atunci ar fi bine sa stie despre aceasta chestiune,pentru ca uneori lucrurile nespuse atarna greu si tu nu ai niciun motiv sa te rusinezi,din contra,esti o luptatoare si vei demonstra ca ai un spirit neinvins.
Cat despre acele deseuri umane care ti-au provocat suferinta,fii sigura ca isi vor primi pedeapsa cu varf si indesat,iar actiunile lor ii vor duce la pierzanie in cele din urma.
Iti doresc sa ai parte de multe binecuvantari,elibereaza-te de trecut si …keep on going!Multe posibilitati bune te asteapta deja undeva in fata,daca faci asta.Bafta!
D, draga mea ti-am citit povestea si inca nu mi am revenit. E cutramurator, nedrept si odios ceea ce ti-a intamplat. Nu e vina ta. Din pacate exista si astfel de oameni.
Nu poti sa lasi asta asa, doar in inima ta. E mai bine sa vorbesti . Ai facut primul pas povestind aici. Urmatorul este acela de a povesti parintilor, apoi sa mergi la cineva de specialitate. Nu mi-o lua in nume de rau dar o astfel de experienta nu e ceva peste care sa treci de una singura, fara ajutor.
Viata ta nu se termina cu povestea asta, vei intalni pe cineva intr-o zi care sa merite iubirea ta. Dar pana acolo trebuie sa-ti revii. O astfel de trauma lasa urme si dupa multi ani. Cu cat mai repede cu atat mai bine pentru tine.
Mult succes, in orice urmeaza sa faci. Dupa cum au spus si fetele aici vei gasi mereu un sprijin.
Cu drag, Anca
buna D imi pare faorte rau ca povestea ta este una chiar adevarata pe care chiar ai traito era cu mult mai bine daca ar fi fost o imaginatie dar adevarul este ca si pentru o imaginatie sau o poveste ste ceva ce nu trebuie nici gandit dar altminteri traita de o tanara, imi pare rau pentru ceea ce ti s-a intamplat dar daca te ajuta eu ti-as spune sa vorbesti cu mama ta poti sa fi convinsa ca intr-o asemenea situatie te-ar intelege si ti-ar acorda tot sprijinul ei de mama nu trebuie sa treci singura prin aceasta trauma laso sa te ajute. Sunt convinsa ca parintii tai te iubesc indiferent cat de conservatori sunt nu au sa te lase au sa te ajute si au sa te sprijine in tot ceea ce vei face si in orice decizie vei lua. Te apreciez ca ai avut putere totusi sa mergi mai departe cea ce iti doresc e sa iti gasesti puterea necesara sa mergi mai departe sa lupti pentru a fi o fata normala cum iti doresti, dar sa stii ca sprijinul intotdeauna il vei gasi la familia ta. Iti doresc tot binele din lume si fi puternica intr-o zi vei putea sa zambesti din nou cu aceiasi inocenta ca in copilarie.
buna D imi pare faorte rau ca povestea ta este una chiar adevarata pe care chiar ai traito era cu mult mai bine daca ar fi fost o imaginatie dar adevarul este ca si pentru o imaginatie sau o poveste ste ceva ce nu trebuie nici gandit dar altminteri traita de o tanara, imi pare rau pentru ceea ce ti s-a intamplat dar daca te ajuta eu ti-as spune sa vorbesti cu mama ta poti sa fi convinsa ca intr-o asemenea situatie te-ar intelege si ti-ar acorda tot sprijinul ei de mama nu trebuie sa treci singura prin aceasta trauma laso sa te ajute. Sunt convinsa ca parintii tai te iubesc indiferent cat de conservatori sunt nu au sa te lase au sa te ajute si au sa te sprijine in tot ceea ce vei face si in orice decizie vei lua. Te apreciez ca ai avut putere totusi sa mergi mai departe cea ce iti doresc e sa iti gasesti puterea necesara sa mergi mai departe sa lupti pentru a fi o fata normala cum iti doresti, dar sa stii ca sprijinul intotdeauna il vei gasi la familia ta. Iti doresc tot binele din lume si fi puternica intr-o zi vei putea sa zambesti din nou cu aceiasi inocenta ca in copilarie.TU NU AI AVUT NICI O VINA acea lepadatura nu ar merita nici sa faca umbra pe pamant.
Draga mea, nu e vina ta. Nu lasa brutele astea sa iti controleze in continuare viata si cere ajutorul si sutinerea celor care te iubesc cu adevarat si care sunt langa tine! Nu meriti sa traiesti in singuratatea asta, izolarea ta e de inteles insa sa stii ca nu ai gresit cu nimic. Meriti sa iti fie mai bine!
Draga D, este absolut infiorator prin ce ai trecut! Dar faptul ca esti aici si ne-ai povestit despre asta imi demonstreaza ca esti puternica si ca nu vei lasa ca ceea ce ti s-a intamplat sa te defineasca. Tu esti mult mai mult de atat! Mai cred si ca ti-ar face bine sa discuti cu cineva despre ce ti s-a intamplat. Daca persoanele apropiate nu sunt candidati eligibili, un terapeut te poate ajuta! Daca doresti, ma poti contacta in privat.
Poate sunt de o varsta cu mama ta. Te inteleg foarte bine. Candva, demult, am trecut printr-o situatie traumatizanta….Eram la fel, o copila care citise mult, visa la baiatul ala romantic, care sa fie prima si ultima iubire…dar a fost ceva urit, am sters totul din memorie. N-am povestit nimanui si am dus totul cu mine ani buni. Am umblat un timp prin biserici, incercand sa gasesc alinare sufletului meu. N-am gasit decat chestii superficiale. Intr-o zi am aflat ca exista cineva care poate intelege, care sti ce inseamna suferinta sufletului. Acuma suna a prozelitism, dar nu e. Chiar Biblia si chiar credinta in Isus Hristos, o credinta ascunsa in sufletul meu, marturisita noapte de noapte in camaruta, in rugaciune, m-a eliberat. Sunt o femeie normala, cu o familie cu doi baieti, crescuti frumos si cu credinta autentica, de care sunt tare multumita. Nu umblu prin biserici, nu pup moaste, nu fac pomeni, dar il iubesc pe Isus Hristos care e atat de aproape de sufletul meu, si care m-a socs din intuneric, m-a adus in lumina….Sufletul meu e eliberat de tot, daca odata simteam o ura adanca, incat as fi dorit sa am o pusca mitraliera, sa pun la zid anumite persoane… simt doar mila acum, pentru niste suflete vesnice chinuite. Caci noi suntem suflete vesnice, nimeni nu ne poate viola sufletul, el trebuie sa ramana luminos. Draga fetita, sufeltul tau trebuie sa se ridice deasupra acestor lucruri oribile, trebuie sa ajungi la o intelegere a lumii si vei gasi pacea si linistea. Lucrurile care se vad, cele fizice sunt trecatoare. Cele ce nu se vad, lucrurile spirituale contin adevarata valoare. Noi nu suntem doar carne, ci si suflet, spirit. Nu traim numai cu paine, ci si cu Cuvantul lui Dumnezeu. Crede in Dumnezeu si incetul, cu incetul te vei lumina, te vei indeparta de povestea asta ca de un vis urat, ce nu ti s-a intamplat.
Bună!
Îți mulțumim pentru participarea în faza inițială a campaniei ”NU înseamnă NU”!
Articolul tău a însemnat mult pentru noi, dar suntem siguri că a făcut diferența pentru cel puțin o persoană care avea nevoie de încurajare!
Suntem gata să facem următorul pas în campania noastră, și avem nevoie de ajutorul tău:
Vrem să construim o comunitate online, pentru ajutorul și susținerea victimelor violenței sexuale. Vrem să alcătuim acolo grupuri de suport private, unde victimele să poată să fie ascultate și susținute.
Dacă ne ajuți, acesta este doar primul pas, pentru că din această comunitate și prin ajutorul articolelor tale, vom reuși să ajungem la acele persoane care sunt gata să se întâlnească cu noi față în față, și să ne povestească experiența lor: primul grup de suport pentru victime, cel pilot, va fi în București.
În acest scop am pregătit o serie de teme de interes pentru public și victime, cu informații concrete despre care poți scrie. Scopul ar fi să le spunem tuturor că existăm, și încercăm să facem o schimbare.
Pentru mai multe detalii, avem nevoie să continuăm să comunicăm cu tine, așa că te-am ruga să te înscrii în lista noastră de e-mailuri, pe care o găsești aici: http://nuinseamnanu.ro/nuinseamnanu-a-ajuns-la-faza-a-doua/.
Te rugăm să ne susții în continuare, și îți mulțumim pentru tot, pe această cale!
Echipa NU înseamnă NU
[…] cu măiestrie la persoana a 3 a, ceea ce dă forță cititorului să asiste, să se implice în povești. În felul acesta ochii personajelor prind viață și transmit emoțiile în forma lor brută. […]