Căutând Fericirea (volumul III), de Teresa Wojcik – recenzie

Căutând Fericirea (volumul III)

Teresa Wojcik

An apariție: 2019

Număr de pagini: 553

Editura Smart Publishing

Căutând fericirea vol I

Căutând Fericirea (volumul III) de Teresa Wojcik autori români.

    Când am început să citesc trilogia scrisă de Teresa Wojcik, am pornit cu gândul că trecuse ceva timp de când nu mă mai pierdusem într-o poveste de dragoste menită adolescenților, cu toate experiențele și sentimentelor lor contradictorii, cu dramele și pasiunea cu care își trăiesc iubirea. Însă ce am descoperit nu a fost nicidecum atât de simplu precum un roman cu acțiune clișeizată, și nici unul cu personaje la o vârstă la care nu își asumă alegerile sau greșelile. Tănăra autoare a reușit să meargă în tandem cu personajele pe care le-a creat, dându-le din vocea sa emoții ce marchează pragurile vârstei de la nouăsprezece la douăzeci și trei de ani. Dar nu vă lăsați păcăliți de niște cifre, căci Teresa Wojcik a impregnat povestea cu o maturitate aparte, cu fiecare volum punând în fața cititorului trăiri din ce în ce mai profunde.

   Primii pași spre a-i cunoaște pe Aimee și Hades – primele două volume – au fost o combinație de curiozitate, anticipație și nerăbdare, frustrare. Ca și construcție, povestea este un tot unitar care își are epicentrul în volumul trei, și dacă am mers umăr la umăr cu protagoniștii, le-am descoperit temerile și bucuriile, viața și piedicile ei până aici, continuarea este chiar mai sufocantă și plăcută. Autoarea a reușit să mă impresioneze prin devotamentul ei, atât față de povestea în sine cât și față de scris, pentru că în spatele unei simple idei, stau un număr impresionant de pagini, întâmplări cu însemnătate, planuri paralele care spun la rândul lor alte povești, toate puse în valoare de fraze frumos compuse.

   Odată cu volumul trei facem un salt în timp și îi găsim pe Aimee pe Hades schimbați, maturi și cu responsabilități. Dacă plecarea lui Aimee i-a supus pe cei doi să se împace cu prezentul, cu drumul care le-a fost mai mult sau mai puțin impus de soartă, iubirea pe care și-o poartă unul altuia a rămas neschimbată. Poate că dragostea cere sacrificii, poate că dacă iubești pe cineva suficient de tare, ai puterea să îl lași, poate că timpul vindecă tot, dar când vine momentul să fii fericit? El în America, alături de familia pe care o merita, găsindu-și refugiu în box și munca de birou; ea în Anglia, în locul pe care nu îl vede ca acasă, blocată într-o relație nefericită, marcată de trecut. Revederea lor este neașteptată, răscolitoare, plină de regrete, tristeți, dar având același efect care le face inima să bată mai tare, gândurile să se războiască. Aimee și Hades se doresc, se iubesc, se încăpățânează, se luptă și cu toate acestea, nu renunță și se regăsesc, cu traume, copii, dar fericiți.

 

„Iubirea e o forță atât de stranie și de puternică încât te poate transforma în ceva ce poate că nici nu îți închipuiai că există. A făcut ce a vrut din mine, oricât m-am străduit să o controlez. O parte din mine ar fi vrut să piară încă de când am pierdut-o pe Aimee, dar a ales să trăiască doar pentru iubirea pe care i-o purtam.”

   Acțiunea cărții se împarte între perspectiva celor două personaje principale, același tipar folosit în toate volumele, autoarea reușind astfel să îl facă pe cititor să lege simpatii și să empatizeze, să prindă unele detalii ce sunt premergătoare unor momente cheie care chiar și de le-ai ghici, tot te surprind. Pe Hades pare greu să ți-l imaginezi ca tată, dar Eros e creat ca o prezență atât de dragă încât prin prisma scenelor cu el, Hades devine un bărbat pe cât de complicat, pe atât de interesant. Deși unele elemente de intrigă se contrazic pe ici pe colo, protagoniștii când ținând cont de situație, când nu, când punându-și întrebări, când abandonându-se sentimentelor, povestea are traiectoria uneia siropoase și dramatică, care cere să încalce unele reguli, deși pare obositor. Aimee și Hades se tachinează și se provoacă, furând din fiecare moment petrecut împreună – cele neprevăzute din Londra sau Maldive sau din Manhattan, la întoarcerea lui Aimee – acea iubire de altădată și trezind din nou pasiunea.

  Oricât de frumos ar suna reuniunea celor doi, lucrurile nu sunt deloc simple și ușoare. În cale le apar multe piedici, unele puse chiar de ei, dar și cele cu care viața îi lovește când se așteaptă mai puțin. Un moment de trezire, de conștientizare că totul se poate sfârși într-o clipită, le schimbă percepția și relația.

„Nu mi-am imaginat că există posibilitatea să nu o mai văd sau să nu o mai aud vreodată pe Aimee. Puteam trăi chiar dacă o știam la distanță, dar nu puteam să îmi imaginez viața fără ea. Ideea că am fi despărțiți sub același cer nu mă îngrozea atât de tare ca aceea că ea ar putea fi…dincolo de cer. Poate că mă grăbisem să trag concluzii, dar eram îndreptățit să o fac. Dintotdeauna am văzut răul acolo unde nu era.”

   „Căutând fericirea” este o poveste de viață, frumoasă, grea, profundă, pe care Teresa Wojcik a adus-o în trei volume ce cresc ca intensitate și te surprind plăcut. Concentrându-se pe emoție, pe trăiri, pe frământări interioare, cartea te inspiră. Este o lectură în care te pierzi, complexă, cu multe scene ce nu te lasă să prevezi finalul și care își pierd din efect dacă nu sunt descoperite personal.

Autori români

Teresa Wojcik