Căutând fericirea de Teresa Wojcik – recenzie carte

Nr. pagini: 459
Editura Smart Publishing

Romanul de dragoste „CĂUTÂND FERICIREA“ prezintă confruntarea celor două forțe ce alcătuiesc ECHILIBRUL: iubirea și ura, binele și răul, plusul și minusul pe care le regăsim în viața fiecăruia dintre noi.

Întruchipând în cele două personaje Aimèe și Hades provocările și tentațiile adolescenței, autoarea Teresa Wojcik, aduce prin această carte un mesaj tinerilor de vârsta ei: „Căutarea Fericirii este o călătorie de introspecție spre echilibrul personal, spre desăvârșirea comuniunii, spre viața însăși”.

Aflată la vârsta adolescenței, scriitoarea Teresa Wojcik, debutează cu acest roman de dragoste, scris într-un mod inedit, fiind primul roman cu peste 900 de pagini scrise pe un telefon mobil, strângând peste 1 320 000 de cititori în mediul on-line.

„Dorul era ultimul lucru pe care îmi doream să îl simtă. Pentru mine a fost un sentiment care m-a măcinat, de-a lungul timpului, extrem de lent. Întotdeauna mi-a fost dor de ceva; întotdeuna am vrut ca ceva să se repete“. (fragment din romanul „Căutând fericirea“, de Teresa Wojcik)

Căutând fericirea o consider una din surprizele literare ale anului. Întotdeauna plec pregătită la drum, dar în materie de lectură ador neprevăzutul şi personajele care au ceva aparte, să se joace cu mintea şi să transmită emoţia. Cartea de debut a autoarei Teresa Wojcik are un aer proaspăt presărat cu speranţă, iubire, dezamăgiri, vieţi complicate învăluite în mister, iar totul se petrece la New York. Pe lângă pasiunea cu care scrie autoarea, se poate remarcă dorinţa de a oferi mai mult cititorului şi pe măsură ce înaintează simţi că eşti parte componentă din carte.

Este perfectă pentru cei care vor să trăiască, dar trebuie să avertizez pe cei care sunt stricţi cu frazarea şi editarea textului. Teresa W. a publicat cartea din fonduri proprii şi a ales să nu apeleze la corectură din partea editurii din cauza costurilor suplimentare, dar promite să se revanşeze la următoarele două volume din trilogie.

Pentru mine n-a fost un impediment, probabil pentru că am fost avertizată, am făcut abstracţie şi am fost captivată fără să iau în seamă anumite detalii deranjante. Cele peste 400 de pagini s-au citit de la sine, printre picături, mai mult seara, aproape în maraton. Mă bucur am avut parte de clipe înseninate şi m-am relaxat după o carte tristă (v-am povestit anterior de Neverland).

Pentru a înţelege entuziasmul meu, vă ofer câteva informaţii despre carte

Aimèe Moore este frumoasă, bogată, talentată, ce ar putea face orice, mai puţin de a-şi duce visul mai departe-pasiunea pentru desen. Are aproape douăzeci de ani şi este studentă în anul 2 la Norwich-secţia de arhitectură, dar simte nevoia să se redescopere şi să găsească fericirea. Are o familie cu prestigiu, un frate de zece anişori, dar şi părinţi care nu ştiu cum să creeze o legătură proprii copii. Mama este o perfecţionistă, artistă, dar în felul ei egoistă şi lipsită de sentimente, în timp ce tatăl mereu este ocupat cu afaceri. Iubitul său, David studiază pianul la Londra, dar distanţa oricum îi desparte şi ea alege schimbarea cu ajutorul  programului Erasmus şi pleacă la New York. Nu este singura care va urma cursurile de la Universitatea Columbia şi pică la fix impulsul prietenei sale, Caroline. Tatăl acesteia şi fratele deja se aflau acolo de mulţi ani, era ca o reîntregire a familiei lui Caro, mai ales acum că mama sa nu mai era în viaţă. Locurile sunt noi, oameni diferiţi, pericol la tot pasul, dar pentru ele, singure la cămin nu pare să complicat. Căutând fericirea – Teresa Wojcik

Seph-fratele lui Caroline şi Hades-prietenul acestuia vor să se asigure că înţeleg foarte bine în ce oraş au ajuns şi le sunt alături mai mereu. Pentru Aimèe este ceva diferit, se simte răsfăţată, un fel de soră mai mică, numai că băiatul înalt cu glugă, brunet şi cu ochi întunecaţi îi oferă o stare de disconfort ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Planurile fraţilor îi lasă chiar din prima seară împreună, însă tăcerea lui, replicile ironice legate de obiectele personale oferite de David-iubitul său, privirile care şi le aruncă de parcă ar fi flăcări, vor tensiona atmosfera facând la un moment dat situaţia lor de neînţeles. Hades își ia rolul în serios, are grijă de ea, deşi pe alocuri se întreabă de ce își pierde vremea cu fata inocentă care nici măcar nu ştie să mintă. Lipseşte câteva momente ca să îi ofere intimitate lui Aimèe, fără să anticipeze că la uşa acesteia își va face apariţia un tip dornic de…nebunii cu fetele proaspăt venite în cămin. Răspunde dezinvolt la uşă, dar când îi înţelege avansurile individului fuge fără să se uite în urmă, aterizând fix în braţele lui Hades.

Îngrijorarea lui este vizibilă, dar destinde atmosfera continuând să fie ironic şi decide să nu-i mai spună Aimèe, ci Lita-după un personaj animat. 🙂

Doar în coșmaruri se putea întâmpla să se oprească căldura la cămin din cauza frigului crunt de afară, iar în cameră să scadă temperatura instant. Peste noapte i s-a făcut milă de ea şi Hades a ales să o încălzească în modul cel mai natural, luând-o în braţe, spre şocul ei când se va trezi din somn, dar şi al prietenilor săi atunci când îi vor găsi împreună într-o ipostază neprevăzută.

Seph „-Drace! A răsuflat el deodată cu seriozitate, spre sora lui. Dacă veneam mâine, îi găseam căsătoriţi.”

Momente amuzante sunt la tot pasul, Hades are obiceiul de a fi tot timpul pe fază atunci când Aimèe vrea să plece singură în oraş sau când se provoacă la bătaie cu bulgări zăpadă chiar în parcul din zonă.
Atmosfera boemă, copilărească va trece la un alt nivel, atunci când Steph invită fetele la Vikings. Numele ar fi dus cu gândul la un club sau bar, doar că aceasta este frăţia care organizează frecvent astfel de întruniri pentru a se distra. Aimèe nu este obişnuită cu viaţa de noapte, nu bea şi nu fumează, iar tentativa de a se integra în peisaj o duc către stări de rău şi Hades devine fără voia lui prietenul la nădejde atunci când i se face rău de la câteva guri de alcool. Nevoia de a fi alături de Lita pare să fie din instinct, încât la un moment dat emite semnale eronate şi sunt la un pas de sărut sau cel puţin așa simte ea. Se simte vinovată faţă de David, dar nu poate înţelege de ce de fiecare dată se simte protejată când impulsivul Hades este mereu pe fază.
Atmosfera se încinde la The Vikings pentru că printre plăcerile lor sunt organizarea de lupte între studenţi, spre deliciul fetelor, dar şi spre oroarea lui Aimèe. Surpriza intervine când unul din adversarii din ring este chiar Hades, un pachet de muşchi care hipnotizează audienţa cu atitudine de învingător, tatuaje indescifrabile formate din linii întortocheate ce îl fac bun de privit. Este considerat un luptător bun, are tactică şi întotdeauna câştigă. Se privesc în ochi şi Aimèe pare să îl susţină moral, doar că planul i se schimbă când Patricia (tânăra care pretindea că poartă copilul lui Hades) o invită afară la o ţigară şi o lasă singură cu Eric, vizitatorul său nocturn de la cămin, dar şi un bărbat care iubea să agreseze fetele şi să le violeze. Aimèe intră în panică şi nu are cale de ieşire, este singură şi lipsită de apărare, o victimă sigură.

Doar că îngerul păzitor rămâne acelaşi Hades ce o salvează înainte de a fi prea târziu.

Aimèe „Văzându-l pe Hades la bustul gol, am dedus faptul că probabil plecase din luptă. Încheieturile degetelor îi erau pline de sânge şi la fel şi buza de sus, iar în dreptul maxilarului, în partea stângă, i se ivea uşor o vânătaie. M-am întrebat la vremea aceea: dacă el se bătea deseori în Vikings, cum se făcea că nu venea la cursuri cu vânătăi sau julituri? Nu încasa niciodată pumni? El doar dădea?
S-a oprit în faţa mea şi m-a studiat cu atenţie, în timp ce chipul îi clocotea de furie.”

Hades „Drace! Aimèe credea că toată lumea are suflet bun şi avea impresia că Eric ar fi lăsat-o în pace dacă l-ar fi rugat frumos. Era speriată şi o simțeam, însă mânia mea era mult mai intensă decât imboldul de a mă controla în faţa ei.”

Aimèe se simte vinovată pentru că Hades a pierdut toţi banii puşi în joc atunci când a părăsit ringul şi fără drept de apel a pierdut meciul. Vrea să îl ajute, este conştientă că acesta are nevoie disperată de ei astfel nu ar boxa cu necunoscuţi periodic, iar singura soluţie este să apeleze la contul personal şi să îi ofere prin Seph.

Acesta este doar începutul a numeroase aventuri, întâmplări neprevăzute în special datorită atracţiei dintre cei doi-Aimèe şi Hades, pasiunea vizibilă a Carolinei pentru Hades, dar şi a lui Collin pentru Caroline, iar cireaşa de pe tort va fi prezenţa neprevăzută a lui David şi gelozia lui spontană ce se va termina destul de urât. Căutând fericirea – Teresa Wojcik

Farmecul acestei cărţi este atmosfera, legătura invizibilă, dialogurile, prietenia necondiţionată a celor din jurul lui Aimèe. Are un plus din partea mea pentru că scenariul nu prevede în primul volum nici măcar un sărut, doar tentative, priviri pline de subânţeles, gânduri nespuse, dar şi un final pe măsură. Dacă eu am reuşit să rezist până la sfârşit şi să fiu captivată, atunci şi voi veți trăi la fel.

Aimèe Moore reprezintă viitorul, caută cu disperare locul potrivit, vrea să fie iubită, vrea să fie cineva important pentru un cineva. Crede că David este iubitul perfect, doar că el nu ştie cum să se poarte, să o prețuiască şi să o înțeleagă. În fond, este şi normal, nu toate relațiile sunt perfecte şi expresive, nu toate duc la dragoste. În pofida atitudinii sale este o fire puternică, mereu dornică să rişte şi să nu se ascundă după deget. Da, îi este greu să îl înţeleagă pe Hades, să citească printre cuvinte, însă orice lucru frumos merită sacrificii, iar ea pentru fericire ar merge până în pânzele albe…dacă ar avea un motiv serios.

Hades Maxwood are un trecut întunecat, am descoperit doar frânturi care stârnesc curiozitatea. Luptă pentru că doar în ring deţine controlul, nu se implică în relaţii, nu iubeşte şi pare să caute necazul la tot pasul. Familia lui are bani, dar el nu îi vrea, nu are nevoie de ei pentru că l-au rănit şi nu se sfieşte să afirme că nu există-un fel de orfan. Seph îi este singurul prieten în care crede, mai mult decât un frate, pentru el are face orice. Aimèe pare să fie ceva care îl scoate din circuit. Este sensibilă, necunoscătoare, temperamentală şi simte o dorinţă de a fi mereu în preajma ei. Nu vrea să recunoască nici în ruptul capului, dar alături de ea pare să aibă un scop, nu se mai simte pierdut, al nimănui, pare să aparţină acestei lumi. Are principii pe care le respectă, iar unul din ele este că el nu se îndrăgosteşte…”Tot ce îmi plăcea la Aimèe era că reuşea cu uşurinţă să mă scoată din sărite. Reprezenta ceva diferit în viaţa mea. Ea era…altceva.” Căutând fericirea – Teresa Wojcik

Cine este Teresa Wojcik şi cum am ajuns să o citesc, cred că cel mai frumos ar fi să o descoperiţi din mesajul transmis special pentru voi.

„Tess îmi spune aproape toată lumea și sunt pe-aproape să nu mai consider numele ca fiind doar pseudonim.
Sunt adolescentă și scriu cărți despre adolescenți, ca să pot face față schimbărilor pe care această perioadă mi le provoacă. Locuiesc în Constanța, sunt elevă în clasa a XII-a și am 18 ani. Studiez într-un liceu vocațional, pe profil desen (de aici și inspirația pentru latura artistică a lui Aimèe), și am descoperit pasiunea pentru scris cu un an și jumătate în urmă. A durat mult până am realizat că într-adevăr „Căutând fericirea” este publicată și că în doar câteva luni de când am început să scriu la ea a fost tipărită. Știu că cei ce vor citi cartea vor avea parte de aceeași fericire de care am avut și eu scriind-o!
Acum, nu cred că mai este nimic de spus. Rămâne de citit…
Și de scris.”