Concurs Librex.ro – Fluturi !

View Comments

• Gargui de Andrew Davidson,o carte cu o poveste in spate.Eram a 10-a sau a 11-a cand am mers cu profa de romana la targul de carte de la Romexpo.Era lansarea cartii si autorul era acolo.Nici nu stiam ca e canadian.Era 50 lei cartea si eu aveam 50 lei in total la mine.As fi primit si autorgraf,dar am zis sa-mi iau mai multe carti,sa cumpar mai multe povesti de banii aia.Am ramas totusi cu gandul si cu promisiunea ca-mi voi lua candva cartea aia.Timpul trecea si am uitat de carte.Peste 3 ani am gasit pe net cartea la mana a doua la vreo 20 lei.Era prima mea comanda.Am primit-o si in 2 zile am devorat-o.Tin minte si acum ca am simtit emotiile fiecarui cuvant si cu cateva pagini pana la final am inceput sa plang la o scena trista.M-am enervat atat de tare pentru nedreptatea de acolo ca am inchis cartea spunand ca pe ziua aia nu pot sa mai suport sa o citesc.A doua zi am reluat lectura si nu am regretat.Este poate cea mai frumoasa carte pe care am citit-o desi nu are un final fericit.O pastrez ca amintire a asteptarii de 3 ani pentru a o avea in biblioteca si ma gandesc ca poate pentru lucruri mai importante va trebui sa astept mai mult de 3 ani.

• Cum fac,cum ma nimeresc ca sunt tot prima la concursuri locco_smiley_9 locco_smiley_9

  Fluturi in stomac,hmmm.......

  As putea sa spun ca o carte ce mi-a placut la nebunie si mi-a provocat fluturi este seria scrisa de Ana Butner(Raluca Butnariu).
  Umbra noptii,a 3 a carte din seria m-a impresionat foarte mult.Anne este un spion de exceptie ce are ca pseudomin Umbra noptii.Pe cand era intr-o misiune in Paris impreuna cu partenerul ei,Rubinul,(Theo Davenport)au fost tradati si au cazut intr-o cursa.Ea reuseste sa se salveze insa Theo moare.
  In ziua in care afla ca tatal ei a fost ucis are un accident si isi pierde vederea,insa doar pentru o perioada de timp.
  Michael Davenport,fratele lui Theo apare la un moment dat si pune intrebari despre modul in care fratele lui a fost ucis si face caercetari sa afle cine este Umbra.
  Si incepand de aici apar si primele scantei intre Anne(care nu a spus nimanui ca si-a recapatat vederea) si Michael,un barbat manat de iubirea pentru fratele lui si furie impotriva Umbrei,care nu vrea sa dea detalii despre acea noapte fatidica din Paris in care ea a fost ranita si Rubinul ucis.
  Michael descopera ca Anne e Umbra Noptii si la un moment dat cei 2 se casatoresc.
  Povestea e frumoasa,are actiune,umor,scene fierbinti(o calatoarie a eroinei pana in Brighton,un port unde se afla Michael,doar cu o pelerina pe ea)
  Ajung sa-si dea seama ca se iubesc si ca viata lor impreuna poate fi frumoasa,cu conditia daca fiecare face niste concesii.
  Impreuna descopera tradatorul si....povestea lor continua!

  Bafta tuturor! locco_smiley_37 locco_smiley_37 locco_smiley_37 locco_smiley_37

• buna fetelor, din nou la alegere, greu,,,,,,,,,,,,foarte greu

  A iubi si a pretui-Joan Elliot Pickart
  Alida Hunter si Paul-Anthony Payton se intalnesc pe o plaja intr-o seara cețoasă , amăndoi intr-un moment prost si de singuratate , in cateva minute petrecute îmreună se formeaza o chimie si fac dragoste pasionala fara a sti măcar numele celuilalt , apoi fiecare o i-a pe drumul său, Paul-Anthony o cauta si in final o gaseste, ea refuzand sa admita ca e indragostita de el la fel de intes ca el de ea. In urma acelei nopti de pasiune ea a ramas însărcinată , inca refuzand sa -l accepte in viata ei, nu îsi dorea o relatie fara iubire, dar el a cucerit-o pe perioada sarcinii, ......si au trait pana la adânci batrâneti
  mai sunt detalii picante si romantice, am uitat sa ma opresc
  bafta fetelor locco_smiley_23

• Dacă stai să te gândeşti, aproape fiecare carte pe care o citesţi are acel ceva care te face să vrei mai mult până când autorul îţi trage o palmă şi încheie povestea. Vrei să citeşti, să o termini, dar în acelaşi timp vrei să nu se termine niciodată. E ca un paradox. Aşa am fost eu cu clasicul roman La răscruce de vânturi de Emily Bronte. Cred că e unul dintre cele mai bune romane de dragoste. Nu puţini dintre noi au citit cartea deoarece este un clasic, dar nu toţi au întâmpinat acea scânteie şi acei fluturaşi în stomac. Ca în toate romanele de dragoste, care sunt cele mai potrivite pentru a-ţi deranja fluturii din stomac, Heathcliff şi Catherine ajung să se iubească, dar toţi sunt împotriva lor. Finalul e imprevizibil, nu am să spun niciun cuvânt, dacă nu aţi citit romanul. Să nu uitaţi să vă uitaţi şi la film. Mie mi-a plăcut ecranziarea din 2009 :)

• Cartea care m-a făcut sa simt fluturi in stomac e cvartetul mireselor scrisă de Nora roberts si tot de la ea martora

• Bafta fetelor,aici grea alegere,eu o sa ma mai gandesc,dar o sa dureze mult...tin sa te felicit lilah in sfarsit un subiect frumos dintr-o carte frumoasa.Te astept si la comentari,presimt ca o sa imi placa. :D
  Frumoase toate comentariile,Vero cartea ta din pacate nu am citito,dar cele de NORA Robert,ANCA,le-am citit si sunt frumoase.

• care carte ma facut sa visez si sa simt fluturi in stomac??????? wau!!!! o intrebare foarte grea pentru ca toate cartile te fac sa visezi te poarta catre calatorie frumoasa cu un happy end....dar care ma facaut sa visez si sa'mi doresc sa fiu acolo acea a fost seria "Matase" de Mary Jo Putney....mia placut descria locurilor unde se petrec actiunele....ne'a purtat prin desert pe furtuna de nisip...pe ploaie...am facut o plimbare cu camile..cai...am fost invitati la curtea unui rege (scz dar acuma numi amintesc numele)....

  toate cartile te fac sa visezi intru fel sau altul... locco_smiley_20 locco_ locco_smiley_37 succes fetelor!!! locco_smiley_37

• Fluturasi in stomac

  Fluturasii in stomac obisnuiau sa fie drogul meu preferat. De ce obisnuiau? Pentru ca in momentul in care incepi o relatie stabila si ea dureaza de ceva timp, fluturasii din stomac devin doar o amintire. Relatiile serioase nu sunt de fel condimentate cu fluturi. Sunt condimentate cu orice altceva: cu respect, cu siguranta, cu echilibru, cu putina pasiune pe alocuri, dar nici urma de fluturasi.

  Fluturasii reprezinta senzatia aia de furnicaturi in stomac, asezonata cu valuri de caldura, pe care o ai la inceputul relatiei serioase sau uneori pe strada . :))) Explic imediat.

  Am zis ca fluturasi obisnuiau sa fie drogul meu preferat. Obisnuiau pana astazi, cand am dat din nou de “drog” si ca orice alt drogat, acum sunt in sevraj. Stiu ca va trece. Si tocmai de asta vreau sa scriu despre senzatia pe care am avut-o. Ca sa o pastrez cumva…

  Iesisem de la munca cu alte trei prietene si ne indreptam spre restaurantul nostru favorit, de pe strada Rue de Babylone, pentru a manca ceva. Si in timp ce mergeam si discutam frenetic despre chestii legate de viata, un tanar domn blond cu ochii albastri, cred ca iesit de la sala, pentru ca purta un trening foarte dragut, cu accente de roz fosforescent (e putin ciudat pentru ca de obicei urasc rozul purtat de baieti, dar asta mi-a placut si mi-a ramas in minte) a trecut pe langa noi, uitandu-se fix in ochii mei.

  Si pentru ca mi s-a parut superb (chiar era ca desprins din filme/reviste), am intors privirea dupa el, pentru “a-l poza”, oarecum, si a pastra vie amintirea sursei “drogului” meu. Si el a facut acelasi lucru. In repetate randuri. A fost un moment genial pe care nu il pot descrie in cuvinte.

  Ca sa ma fac inteleasa: pe langa faptul ca am simtit fluturi in stomac si am avut senzatia aia pe care am avut-o la inceputul relatiei mele cu M., am fost de asemenea si in stare de soc. Nu cred ca sunt singura si ca multe femei care se afla in relatii de lungi durata ajung intr-un punct al vietii lor in care se intreaba daca mai sunt frumoase. Avand in vedere ca eram cu alte trei femei superbe langa mine si ca el a fost captat de mine, asta m-a facut sa ma simt cumva bine, dar sa ma si intreb ce a vazut la mine mai special. Ceva trebuie sa fi fost…

  Pe langa faptul ca mi-am luat doza de “drog”, mi-am luat si doza de incredere care imi lipsea.

  Cu ce raman din asta? Cu mai multa incredere in mine si cu o senzatie de bine care sper sa dureze.

  Oare sa fie nedrept fata de M. ce mi s-a intampat azi? …..

• Pentru început, fără a mă lega câtuşi de puţin de calităţile intrinseci ale cărţii, ar trebui să precizez un mic detaliu care m-a guvernat pe mine în timpul citirii ei. Cartea în sine, combinaţie de hârtie şi cerneală, am primit-o cadou de la o persoană dragă într-o zi specială de ianuarie. Mai mult decât atât, pe prima pagină ea ascunde şi o dedicaţie mai mult decât deosebită, nişte cuvinte tensionante dar atât de frumoase încât ar fi fost imposibil ca acest obiect în sine, cu proprietăţile lui fizice, să nu mă obsedeze înzecit înainte să citesc fie şi un singur cuvânt din alcătuirea concretă a romanului. Chiar dacă nu mi-ar fi plăcut ca text tot ar fi rămas una dintre cărţile de suflet aflate la mine în bibliotecă. Ce să spun însă mai mult când în realitate acestă carte cu un titlu atât de misterios nu doar că mi-a plăcut mai mult decât aş fi crezut dar a fost o adevărată escapadă în adâncurile unui text nu atât amplu cât revelator.

  Cu Amos Oz am făcut cunoştinţă cu puţini ani în urmă atunci când cei de la Cotidianul mi-au ivit ocazia de a citi Cutia neagră, un roman care mi-a plăcut atunci îndeosebi pentru sfârşitul care, la acea vreme, a avut suficientă forţă pentru a-mi transmite ceva. După ce am primit în dar Poveste despre dragoste şi întuneric, a trebuit să mai treacă ceva timp până când să mă apuc concret de lectura ei, şi a mai trecut încă şi mai mult timp până când astăzi m-am apucat să scriu ceva concret despre ea.

  Deşi este etichetată ca roman, această carte este de fapt o îmbinare realistă de memorii cu ficţiune, de rememorări cu cu o bună implicare a imaginaţiei. Povestea în sine îşi propune să fie o descriere a maturizării artistice şi sociale a tânărului Amos Oz, a descoperirii identităţii lui ca scriitor şi a integrării într-un mediu literar, mai mult decât livresc. În plus, Poveste despre dragoste şi întuneric este înainte de orice o carte despre cărţi, o carte despre lumea misterioasă şi obsesivă a cărţilor mai ales văzute din prisma unui copil. Apoi este o carte despre devenire, despre experienţă, despre maturizare. Toate astea puse în contextul copilului revoltat pe tatăl său şi urmărit permanent de sinuciderea mamei, de copilul maturizat forţat de întunericul în care l-a aruncat moartea mamei. Pentru că acest eveniment este un punct de maximă intensitate al romanului, prezent pretutindeni, în fiecare cuvânt, în fiecare clipă narată. Nu există nimic care să iasă în afara acestei întâmplări mai mult decât dramatice.

  Plecarea de acasă a viitorului scriitor precum şi adoptarea unui alt nume sunt parte a revoltei faţă de tată şi implicit, faţă de sinuciderea mamei. Retragerea într-un cătun evreiesc rudimentar (kibbutz) reprezintă de fapt pornirea tânărului pe un drum propriu şi fără ocolişuri.

  În realitatea cartea se consitutie, prin maniera în care este scrisă, din rememorări, povestiri, ale copilăriei şi ale anilor de formare de mai târziu. Se află aici pasiunea pentru cărţi insuflată de părinţi, descrieri ale mediului intelectual ebraic din acea vreme, conflictele dintre evrei şi arabi desfăşurate pe teritorului Israelului. Titlul face în primul rând referire la dragostea copilului pentru cărţi şi a perioadei sufleteşti întunecate trăite după moartea mamei.

  Poveste despre dragoste şi întuneric mi s-a dovedit a fi o carte foarte frumoasă, emoţionantă, bogată şi cuprinzătoare. Odată ce o citeşti mai înveţi şi câte ceva legat de istorie, literatura unui alt popor, alţi oameni… Până la ultimul cuvânt am ajuns să mă bucur ca ea era o carte specială pentru mine încă de dinainte să o citesc, aşa devine înzecit mai specială.

• Sunt cărți care taie repirația, sunt emoții care inundă suflete, sunt cuvinte care pot frânge inimi si povești care te cuceresc – printr-un personaj, un paragraf, un gând ascuns printre rânduri.

  MARE TRANQUILLITATIS e o poveste care îți va frânge puțin inima, dar care va rămâne în mintea ta după ce vei savura fiecare cuvânt.

  Pe de-o parte, e o poveste despre suferință, despre oameni care au pierdut totul – speranța, identitatea, încrederea. Pe de altă parte, e o poveste emoționantă despre puterea de a merge mai departe, de a construi peste ceea ce ar părea a fi doar un castel de nisip; o poveste despre puterea de a iubi din nou fără teamă, de a dărui fără să aștepți ceva în schimb.

  Nastya și-a pierdut identitatea, viața ei așa cu o știa, visele și ambițiile.. totul. Un moment a fost de ajuns să îi marcheze destinul și să îl schimbe complet.. Puțin câte puțin a uitat cine e cu adevărat, a renunța să vorbească, să aibă prieteni, să ducă o viață normală. Tot ce își dorește e să se răzbune, iar în drumul ei nu face decât să țină lumea la distanță. Dar adânc în inima sa încă se regasește dorința de a-și spune povestea, de a împărți cu cineva durerea care îi sufocă .

  Fără să știe, dorința i se îndeplinește atunci când îl întâlnește pe Josh. Amândoi tânjesc după o a doua șansă – ea își vrea viața înapoi, el vrea să aibă pe cineva permanent în viața sa.
  Puțin câte puțin, cei doi învață că singurătatea e mai frumoasă în doi, că durerea e mai mică dacă ai un umăr pe care să plângi, iar bucuriile mai mari dacă ai cu cine să le împarți. Puțin câte puțin, cei doi învață să își deschidă inima și totul se schimbă: Nastya prinde glas, chiar dacă unele lucruri e mai bine să rămână nespuse, chiar dacă unele secrete sunt prea dureroase ca să fie puse în cuvinte.

  Pentru că tot sunt la capitol personaje, aș mai vrea să spun câteva cuvinte despre Drew – un personaj foarte amuzant, deși naiv uneori; plin de încredere de sine, dar un prieten adevărat. Nu pot să spun că l-am plăcut la început, dar m-a cucerit pe parcurs (mai ales într-o scenă despre care nu voi putea spune nimic, pentru a păstra surpriza).

  Există câteva lucruri care nu mi-au plăcut:
  - o mică despărțire care nu își avea rostul;
  - repetarea într-un fel a unei situații neplăcute – care m-a făcut să imi pierd puțin respectul pentru Nastya;
  - și o întâlnire lipsită de sens cu Aidan – voi spune doar că dicuția lor a parut complet nerealistă.

  Totuși, sunt mult mai multe lucrurile care m-au cucerit. MARE TRANQUILLITATIS e o poveste absolut emoționantă despre iubire, prietenie, despre ce înseamnă să o iei de la capăt, să lași trecutul în urmă și pornești pe un alt drum. Sper să vă placă și vouă cel puțin la fel de mult!