Concurs Fluturi Librex (2)

Chiar daca ar fi insemnat despartire, singuratate, tristete, iubirea isi merita fiecare banut pretul ei.

Mai bine traiesc gandindu-ma la un vis decat sa infrunt realitatea de a-l vedea naruit.”

Paulo Coelho

http://youtu.be/Nnn3WK5e00M Tatiana (Blue)

Probabil, macar odata in timpul calatoriei noastre printre carti si povestile ascunse in paginile lor, am intalnit cel putin o carte care prin sensibilitatea, emotia, dragostea absoluta si profunzimea ei ne-a facut sa visam cu ochii deschisi si ne creeze senzatia de fluturi in stomac.

Concurs Fluturi Librex (1)

Tema concursului: Ce carte v-a facut sa visati cu ochii deschisi, sa simtiti ca un roi de fluturi va cuprinde in dansul lor? Cateva detalii?

Castigatorul va fi desemnat in functie de urmatoarea jurizare:

  • Cele mai bune comentarii alese de noi vor intra in programul de extragere aleatoriu random.org

  • Ne rezervam dreptul de a tine cont daca este necesar si de aprecierile primite la comentarii prin voturile acumulate (deci va trebui sa aveti si ceva voturi sa putem departaja mai bine)

Durata concursului: 21-28.07.2014

Premiul oferit:Fluturi” de Irina Binder (2vol.)

Fluturi Irina Binder

Premiul este acordat de sponsorul concursului Librex.ro

Librex.ro

Poate participa oricine are domiciliul stabil pe teritoriul Romaniei.

Va dorim succes si mult noroc!

Mili & Iasmy

22 COMMENTS

  1. Gargui de Andrew Davidson,o carte cu o poveste in spate.Eram a 10-a sau a 11-a cand am mers cu profa de romana la targul de carte de la Romexpo.Era lansarea cartii si autorul era acolo.Nici nu stiam ca e canadian.Era 50 lei cartea si eu aveam 50 lei in total la mine.As fi primit si autorgraf,dar am zis sa-mi iau mai multe carti,sa cumpar mai multe povesti de banii aia.Am ramas totusi cu gandul si cu promisiunea ca-mi voi lua candva cartea aia.Timpul trecea si am uitat de carte.Peste 3 ani am gasit pe net cartea la mana a doua la vreo 20 lei.Era prima mea comanda.Am primit-o si in 2 zile am devorat-o.Tin minte si acum ca am simtit emotiile fiecarui cuvant si cu cateva pagini pana la final am inceput sa plang la o scena trista.M-am enervat atat de tare pentru nedreptatea de acolo ca am inchis cartea spunand ca pe ziua aia nu pot sa mai suport sa o citesc.A doua zi am reluat lectura si nu am regretat.Este poate cea mai frumoasa carte pe care am citit-o desi nu are un final fericit.O pastrez ca amintire a asteptarii de 3 ani pentru a o avea in biblioteca si ma gandesc ca poate pentru lucruri mai importante va trebui sa astept mai mult de 3 ani.

  2. Cum fac,cum ma nimeresc ca sunt tot prima la concursuri locco_smiley_9 locco_smiley_9

    Fluturi in stomac,hmmm…….

    As putea sa spun ca o carte ce mi-a placut la nebunie si mi-a provocat fluturi este seria scrisa de Ana Butner(Raluca Butnariu).
    Umbra noptii,a 3 a carte din seria m-a impresionat foarte mult.Anne este un spion de exceptie ce are ca pseudomin Umbra noptii.Pe cand era intr-o misiune in Paris impreuna cu partenerul ei,Rubinul,(Theo Davenport)au fost tradati si au cazut intr-o cursa.Ea reuseste sa se salveze insa Theo moare.
    In ziua in care afla ca tatal ei a fost ucis are un accident si isi pierde vederea,insa doar pentru o perioada de timp.
    Michael Davenport,fratele lui Theo apare la un moment dat si pune intrebari despre modul in care fratele lui a fost ucis si face caercetari sa afle cine este Umbra.
    Si incepand de aici apar si primele scantei intre Anne(care nu a spus nimanui ca si-a recapatat vederea) si Michael,un barbat manat de iubirea pentru fratele lui si furie impotriva Umbrei,care nu vrea sa dea detalii despre acea noapte fatidica din Paris in care ea a fost ranita si Rubinul ucis.
    Michael descopera ca Anne e Umbra Noptii si la un moment dat cei 2 se casatoresc.
    Povestea e frumoasa,are actiune,umor,scene fierbinti(o calatoarie a eroinei pana in Brighton,un port unde se afla Michael,doar cu o pelerina pe ea)
    Ajung sa-si dea seama ca se iubesc si ca viata lor impreuna poate fi frumoasa,cu conditia daca fiecare face niste concesii.
    Impreuna descopera tradatorul si….povestea lor continua!

    Bafta tuturor! locco_smiley_37 locco_smiley_37 locco_smiley_37 locco_smiley_37

  3. buna fetelor, din nou la alegere, greu,,,,,,,,,,,,foarte greu

    A iubi si a pretui-Joan Elliot Pickart
    Alida Hunter si Paul-Anthony Payton se intalnesc pe o plaja intr-o seara cețoasă , amăndoi intr-un moment prost si de singuratate , in cateva minute petrecute îmreună se formeaza o chimie si fac dragoste pasionala fara a sti măcar numele celuilalt , apoi fiecare o i-a pe drumul său, Paul-Anthony o cauta si in final o gaseste, ea refuzand sa admita ca e indragostita de el la fel de intes ca el de ea. In urma acelei nopti de pasiune ea a ramas însărcinată , inca refuzand sa -l accepte in viata ei, nu îsi dorea o relatie fara iubire, dar el a cucerit-o pe perioada sarcinii, ……si au trait pana la adânci batrâneti
    mai sunt detalii picante si romantice, am uitat sa ma opresc
    bafta fetelor locco_smiley_23

  4. Dacă stai să te gândeşti, aproape fiecare carte pe care o citesţi are acel ceva care te face să vrei mai mult până când autorul îţi trage o palmă şi încheie povestea. Vrei să citeşti, să o termini, dar în acelaşi timp vrei să nu se termine niciodată. E ca un paradox. Aşa am fost eu cu clasicul roman La răscruce de vânturi de Emily Bronte. Cred că e unul dintre cele mai bune romane de dragoste. Nu puţini dintre noi au citit cartea deoarece este un clasic, dar nu toţi au întâmpinat acea scânteie şi acei fluturaşi în stomac. Ca în toate romanele de dragoste, care sunt cele mai potrivite pentru a-ţi deranja fluturii din stomac, Heathcliff şi Catherine ajung să se iubească, dar toţi sunt împotriva lor. Finalul e imprevizibil, nu am să spun niciun cuvânt, dacă nu aţi citit romanul. Să nu uitaţi să vă uitaţi şi la film. Mie mi-a plăcut ecranziarea din 2009 🙂

  5. Cartea care m-a făcut sa simt fluturi in stomac e cvartetul mireselor scrisă de Nora roberts si tot de la ea martora

  6. Bafta fetelor,aici grea alegere,eu o sa ma mai gandesc,dar o sa dureze mult…tin sa te felicit lilah in sfarsit un subiect frumos dintr-o carte frumoasa.Te astept si la comentari,presimt ca o sa imi placa. 😀
    Frumoase toate comentariile,Vero cartea ta din pacate nu am citito,dar cele de NORA Robert,ANCA,le-am citit si sunt frumoase.

  7. care carte ma facut sa visez si sa simt fluturi in stomac??????? wau!!!! o intrebare foarte grea pentru ca toate cartile te fac sa visezi te poarta catre calatorie frumoasa cu un happy end….dar care ma facaut sa visez si sa’mi doresc sa fiu acolo acea a fost seria “Matase” de Mary Jo Putney….mia placut descria locurilor unde se petrec actiunele….ne’a purtat prin desert pe furtuna de nisip…pe ploaie…am facut o plimbare cu camile..cai…am fost invitati la curtea unui rege (scz dar acuma numi amintesc numele)….

    toate cartile te fac sa visezi intru fel sau altul… locco_smiley_20 locco_ locco_smiley_37 succes fetelor!!! locco_smiley_37

  8. Fluturasi in stomac

    Fluturasii in stomac obisnuiau sa fie drogul meu preferat. De ce obisnuiau? Pentru ca in momentul in care incepi o relatie stabila si ea dureaza de ceva timp, fluturasii din stomac devin doar o amintire. Relatiile serioase nu sunt de fel condimentate cu fluturi. Sunt condimentate cu orice altceva: cu respect, cu siguranta, cu echilibru, cu putina pasiune pe alocuri, dar nici urma de fluturasi.

    Fluturasii reprezinta senzatia aia de furnicaturi in stomac, asezonata cu valuri de caldura, pe care o ai la inceputul relatiei serioase sau uneori pe strada . :))) Explic imediat.

    Am zis ca fluturasi obisnuiau sa fie drogul meu preferat. Obisnuiau pana astazi, cand am dat din nou de “drog” si ca orice alt drogat, acum sunt in sevraj. Stiu ca va trece. Si tocmai de asta vreau sa scriu despre senzatia pe care am avut-o. Ca sa o pastrez cumva…

    Iesisem de la munca cu alte trei prietene si ne indreptam spre restaurantul nostru favorit, de pe strada Rue de Babylone, pentru a manca ceva. Si in timp ce mergeam si discutam frenetic despre chestii legate de viata, un tanar domn blond cu ochii albastri, cred ca iesit de la sala, pentru ca purta un trening foarte dragut, cu accente de roz fosforescent (e putin ciudat pentru ca de obicei urasc rozul purtat de baieti, dar asta mi-a placut si mi-a ramas in minte) a trecut pe langa noi, uitandu-se fix in ochii mei.

    Si pentru ca mi s-a parut superb (chiar era ca desprins din filme/reviste), am intors privirea dupa el, pentru “a-l poza”, oarecum, si a pastra vie amintirea sursei “drogului” meu. Si el a facut acelasi lucru. In repetate randuri. A fost un moment genial pe care nu il pot descrie in cuvinte.

    Ca sa ma fac inteleasa: pe langa faptul ca am simtit fluturi in stomac si am avut senzatia aia pe care am avut-o la inceputul relatiei mele cu M., am fost de asemenea si in stare de soc. Nu cred ca sunt singura si ca multe femei care se afla in relatii de lungi durata ajung intr-un punct al vietii lor in care se intreaba daca mai sunt frumoase. Avand in vedere ca eram cu alte trei femei superbe langa mine si ca el a fost captat de mine, asta m-a facut sa ma simt cumva bine, dar sa ma si intreb ce a vazut la mine mai special. Ceva trebuie sa fi fost…

    Pe langa faptul ca mi-am luat doza de “drog”, mi-am luat si doza de incredere care imi lipsea.

    Cu ce raman din asta? Cu mai multa incredere in mine si cu o senzatie de bine care sper sa dureze.

    Oare sa fie nedrept fata de M. ce mi s-a intampat azi? …..

  9. Pentru început, fără a mă lega câtuşi de puţin de calităţile intrinseci ale cărţii, ar trebui să precizez un mic detaliu care m-a guvernat pe mine în timpul citirii ei. Cartea în sine, combinaţie de hârtie şi cerneală, am primit-o cadou de la o persoană dragă într-o zi specială de ianuarie. Mai mult decât atât, pe prima pagină ea ascunde şi o dedicaţie mai mult decât deosebită, nişte cuvinte tensionante dar atât de frumoase încât ar fi fost imposibil ca acest obiect în sine, cu proprietăţile lui fizice, să nu mă obsedeze înzecit înainte să citesc fie şi un singur cuvânt din alcătuirea concretă a romanului. Chiar dacă nu mi-ar fi plăcut ca text tot ar fi rămas una dintre cărţile de suflet aflate la mine în bibliotecă. Ce să spun însă mai mult când în realitate acestă carte cu un titlu atât de misterios nu doar că mi-a plăcut mai mult decât aş fi crezut dar a fost o adevărată escapadă în adâncurile unui text nu atât amplu cât revelator.

    Cu Amos Oz am făcut cunoştinţă cu puţini ani în urmă atunci când cei de la Cotidianul mi-au ivit ocazia de a citi Cutia neagră, un roman care mi-a plăcut atunci îndeosebi pentru sfârşitul care, la acea vreme, a avut suficientă forţă pentru a-mi transmite ceva. După ce am primit în dar Poveste despre dragoste şi întuneric, a trebuit să mai treacă ceva timp până când să mă apuc concret de lectura ei, şi a mai trecut încă şi mai mult timp până când astăzi m-am apucat să scriu ceva concret despre ea.

    Deşi este etichetată ca roman, această carte este de fapt o îmbinare realistă de memorii cu ficţiune, de rememorări cu cu o bună implicare a imaginaţiei. Povestea în sine îşi propune să fie o descriere a maturizării artistice şi sociale a tânărului Amos Oz, a descoperirii identităţii lui ca scriitor şi a integrării într-un mediu literar, mai mult decât livresc. În plus, Poveste despre dragoste şi întuneric este înainte de orice o carte despre cărţi, o carte despre lumea misterioasă şi obsesivă a cărţilor mai ales văzute din prisma unui copil. Apoi este o carte despre devenire, despre experienţă, despre maturizare. Toate astea puse în contextul copilului revoltat pe tatăl său şi urmărit permanent de sinuciderea mamei, de copilul maturizat forţat de întunericul în care l-a aruncat moartea mamei. Pentru că acest eveniment este un punct de maximă intensitate al romanului, prezent pretutindeni, în fiecare cuvânt, în fiecare clipă narată. Nu există nimic care să iasă în afara acestei întâmplări mai mult decât dramatice.

    Plecarea de acasă a viitorului scriitor precum şi adoptarea unui alt nume sunt parte a revoltei faţă de tată şi implicit, faţă de sinuciderea mamei. Retragerea într-un cătun evreiesc rudimentar (kibbutz) reprezintă de fapt pornirea tânărului pe un drum propriu şi fără ocolişuri.

    În realitatea cartea se consitutie, prin maniera în care este scrisă, din rememorări, povestiri, ale copilăriei şi ale anilor de formare de mai târziu. Se află aici pasiunea pentru cărţi insuflată de părinţi, descrieri ale mediului intelectual ebraic din acea vreme, conflictele dintre evrei şi arabi desfăşurate pe teritorului Israelului. Titlul face în primul rând referire la dragostea copilului pentru cărţi şi a perioadei sufleteşti întunecate trăite după moartea mamei.

    Poveste despre dragoste şi întuneric mi s-a dovedit a fi o carte foarte frumoasă, emoţionantă, bogată şi cuprinzătoare. Odată ce o citeşti mai înveţi şi câte ceva legat de istorie, literatura unui alt popor, alţi oameni… Până la ultimul cuvânt am ajuns să mă bucur ca ea era o carte specială pentru mine încă de dinainte să o citesc, aşa devine înzecit mai specială.

  10. Sunt cărți care taie repirația, sunt emoții care inundă suflete, sunt cuvinte care pot frânge inimi si povești care te cuceresc – printr-un personaj, un paragraf, un gând ascuns printre rânduri.

    MARE TRANQUILLITATIS e o poveste care îți va frânge puțin inima, dar care va rămâne în mintea ta după ce vei savura fiecare cuvânt.

    Pe de-o parte, e o poveste despre suferință, despre oameni care au pierdut totul – speranța, identitatea, încrederea. Pe de altă parte, e o poveste emoționantă despre puterea de a merge mai departe, de a construi peste ceea ce ar părea a fi doar un castel de nisip; o poveste despre puterea de a iubi din nou fără teamă, de a dărui fără să aștepți ceva în schimb.

    Nastya și-a pierdut identitatea, viața ei așa cu o știa, visele și ambițiile.. totul. Un moment a fost de ajuns să îi marcheze destinul și să îl schimbe complet.. Puțin câte puțin a uitat cine e cu adevărat, a renunța să vorbească, să aibă prieteni, să ducă o viață normală. Tot ce își dorește e să se răzbune, iar în drumul ei nu face decât să țină lumea la distanță. Dar adânc în inima sa încă se regasește dorința de a-și spune povestea, de a împărți cu cineva durerea care îi sufocă .

    Fără să știe, dorința i se îndeplinește atunci când îl întâlnește pe Josh. Amândoi tânjesc după o a doua șansă – ea își vrea viața înapoi, el vrea să aibă pe cineva permanent în viața sa.
    Puțin câte puțin, cei doi învață că singurătatea e mai frumoasă în doi, că durerea e mai mică dacă ai un umăr pe care să plângi, iar bucuriile mai mari dacă ai cu cine să le împarți. Puțin câte puțin, cei doi învață să își deschidă inima și totul se schimbă: Nastya prinde glas, chiar dacă unele lucruri e mai bine să rămână nespuse, chiar dacă unele secrete sunt prea dureroase ca să fie puse în cuvinte.

    Pentru că tot sunt la capitol personaje, aș mai vrea să spun câteva cuvinte despre Drew – un personaj foarte amuzant, deși naiv uneori; plin de încredere de sine, dar un prieten adevărat. Nu pot să spun că l-am plăcut la început, dar m-a cucerit pe parcurs (mai ales într-o scenă despre care nu voi putea spune nimic, pentru a păstra surpriza).

    Există câteva lucruri care nu mi-au plăcut:
    – o mică despărțire care nu își avea rostul;
    – repetarea într-un fel a unei situații neplăcute – care m-a făcut să imi pierd puțin respectul pentru Nastya;
    – și o întâlnire lipsită de sens cu Aidan – voi spune doar că dicuția lor a parut complet nerealistă.

    Totuși, sunt mult mai multe lucrurile care m-au cucerit. MARE TRANQUILLITATIS e o poveste absolut emoționantă despre iubire, prietenie, despre ce înseamnă să o iei de la capăt, să lași trecutul în urmă și pornești pe un alt drum. Sper să vă placă și vouă cel puțin la fel de mult!

  11. Nicol , la inceput cartea mi s-a parut prea directa, chimie intre 2 straini, dar despre asta e subiectul concursului
    Florin, frumoasa povestea locco_smiley_10

  12. Pentru ca ma fascineaza alte culturi, cele exotice, alte religii, alte civilizatii fluturi in stomac imi creeaza cartile care imi prezinta alte culturi.In primii ani ’90 am facut cunostinta cu James Clavell, am cumparat Shogun si l-am devorat, in doar cateva zile, in ciuda grosimii celor doua volume.Am urmarit cu sufletul la gura aparitiile tututror celorlalte titluri ale lui James Clavell pe piata romaneasca si le-am citit cu aceeasi neobosita pasiune, cu acelasi nesat cu aceeasi emotie.Imi gasisem in persoana unui pacient (Dumnezeu sa-l odihneasca), un alt fan al operei lui Clavell si in toate “vizitele” de la spital ale domnului, ne impartaseam impresiile, ne anuntam ultima aparitie si ne comparam parerile despre personaje, despre lumea si cultura descrisa in aceste carti, fie ea Japonia medievala a Shogunului sau un pic mai tarziu din Gai-Jin, Hong Kong-ul lui Tai-Pan sau cel de mai tarziu din Nobila Casa, Iranul din Vartejul sau prizonieratul autorului descris in Changi .Aceste lecturi m-au facut sa constientizez ca eu nu cunosc decat extrem de putin despre lumea araba sau despre lumea asiatica, mai nimic despre alte religii, alte culturi, alte civilizatii si mi-au deschis “apetitul” pentru altfel de lecturi.

  13. „Destine la limită”, după cum sugerează și titlul, este o carte care prezintă încălcarea unor bariere, depășirea unor obstacole , o poveste dintre doi tineri care au pierdut totul și încearcă să readucă normalitatea în viețile lor.

    Dubla perspectivă, prin care sunt relatate evenimentele din carte este lucrul care mi-a plăcut cel mai mult, deoarece am putut să ajung la sufletele personajelor și să simt mult mai puternic fiecare strop de fericire, fiecare dezamăgire, fiecare problemă a lor și bineînțeles fiecare clipă a poveștii lor de dragoste.

    Astfel, facem cunoștință cu Echo Emerson, care s-a schimbat radical în urma unei seri teribile, în urma căreia din fata populară, invidiată de toată lumea, ajunge fata cu cicatrici „monstruase”pe brațe. Deși fără memorie, Echo știe că cicatricile de pe mâinile sale nu sunt un accident, dar este total lipsită de orice indiciu care i-ar putea spune ceva despre acea noapte. Acest eveniment nu este singurul cu care Echo trebuie să se confrunte. Cu un tata exagerat de protector, cu o mamă vitreaga care o disprețuiește, marcată de moartea fratelui ei, Aires, în Afghanistan, viața tinerei pare să meargă din rău în mai rău.

    Nici nu știu cum pot să îl descriu pe Noah Hutchins. În aparență, băiatul rău și misterios, renumit pentru relațiile lui de o noapte cu fete, Noah reușește să intre în viața lui Echo și să o schimbe, după ce aceștia se întâlnesc pe holurile cabinetului Doamnei Collins. Imaginea „băiatului rău” capătă un alt contur când ajungem să îl cunoaștem mai bine pe Noah și descoperim un tânăr cu o voință puternică care luptă pentru siguranța și binele fraților lui mai mici, Tyler și Jacob, rămăși și ei singuri după moartea părinților lor într-un incediu, îndepărtați de acesta din cauza comportamentului sau inadecvat. Aș putea spune că întreaga viață a lui Noah este dedicată protejării celor doi frați, lucru care m-a surprins plăcut.

    Momentul când Noah își deschide inima pentru Echo este doar începutul poveștii lor de dragoste. Atât Noah cât și Echo trec prin niște situații dificile, iar ambii par a fi egoiști în dorința lor de a păstra problemele închise în ei înșiși, dar pe măsură ce povestea se derulează acestea cresc și ajung să îi schimbe.

    Nu poți să nu îi iubești pe cei doi îndrăgostiți, să nu observi chimia dintre ei. Mi-a plăcut să urmăresc relația lor evoluând, dar am fost plăcut surprins și de celelalte caractere cum ar fi Beth și Isaiah, prietenii lui Noah. Cred că cel mai mult mi-a plăcut de Miss Collins, asistenta socială a lui Noah și Echo, cea care a stat alături de cei doi, i-a susținut și care a avut un rol important în relația lor.

    În concluzie, „Destine la limită”, este o carte complexă care ne spune mai mult decât o poveste de dragoste. În spatele ei se află poveștile a doi tineri care au trecut prin multe, dar care se luptă pentru a depăși obstacolele și a rămâne împreună.

    In concluzie, am simtit toate aceste emotii si am simtit si fluturasii minunati prin stomac 😉 =)) locco_smiley_30

  14. Florin

    M-a impresionat decrierea facuta cartii Poveste despre dragoste şi întuneric, cu siguranta am sa citesc in viitorul apropriat ,
    iIti multumesc pentru faptul ca ai acceptat provocarea de a scrie pe acest blog si am sa astept cu interes si alte descrieri a altor carti la fel de fascinante 😀

  15. Bafta tuturor!

    Frumoase articole ! locco_smiley_10
    Am selectat 2 titluri de carti pe care nu le am dar in urma descrierii voastra acum mi le doresc 😀 Multumesc!

    PS Nu particip la concurs.
    Am cartile , le-am citit, mi-au placut…

  16. Bafta tuturor participantilor! Nu particip pentru ca am Fluturi de Irina Binder.Superba povestea si sper ca va exista si o continuare.
    Mi-a placut foarte mult cele descrise de participanti

  17. O carte care m-a prins in mrejele ei si nu mi-a mai dat drumul pana nu m-a facut sa visez cu ochii deschisi, a fost “Invitatie la vals” de Mihail Drumes. Este un roman de dragoste, coplesitor, pe care cu greu il poti uita. Cartea este despre iubire si suferinta care ia nastere din iubire si cuprinde povestea intensa şi pasionala a doi studenti, carora le este teama de iubire si de ce-i asteapta daca se vor lasa dusi e val.

  18. Desi nu sunt o mare iubitoare a genului, din tema concursului inteleg ca ar trebui sa ne referim la un roman de dragoste… Si atunci, raspunsul meu este simplu: “Pasarea Spin”, de Coleen McCullough. Am dezvoltat o adevarata slabiciune pentru aceasta carte, poate si datorita faptului ca am citit-o intr-o perioada in care eram mai “vulnerabila”, ceea ce m-a facut sa empatizez cu eroii si mi-a trezit niste trairi puternice. Nu mai tin minte daca am ajuns pana la lacrimi, dar e foarte posibil. Este vorba despre o poveste de dragoste nascuta sub semnul neimplinirii, care m-a facut sa simt stoluri-stoluri de fluturi in stomac, dar care au zburat unul cate unul odata cu derularea povestii, nemailasand pana la final decat un gol si o adanca tristete. Morala este ca ” tot ce e mai bun in viata noastra se obtine numai cu pretul unei dureri existentiale”. Trebuie sa fim constienti ca fericirea suprema atrage dupa sine o durere pe masura si viceversa; 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.