Încâlceli – 13 nuvele fantastice, de Ciprian C. Vasilescu – Editura UP – recenzie

Ciprian C. Vasilescu

Încâlceli – 13 nuvele fantastice

Editura: UP

An apariție: București 2022

Nr. Pagini: 122

De unde își extrag ideile autorii români contemporani?

  O parte dintre ei apelează la experiențele nefaste a tot ce a însemnat vreodată regimul comunist, ascunzând în mod ironic, în poveștile de viață relatate, eșecul și debusolarea, alții din mituri fantastice transmise din generație în generație, veșnic în căutare de interpretare, iar o altă categorie își caută resursele în propria imaginație, departe de lumea reală adesea nesatisfăcătoare sau incapabilă să interiorizeze frustrările individului exilat sufletește.

  Într-o anumită proporție, autorul de astăzi le îmbină cu succes pe toate. În cele 13 nuvele adunate în volumul ce poartă titlul ultimei dintre ele – Încâlceli, regăsim atât secenarii cu iz fantastic pornind de la realitatea comunistă apăsătoare, cât și scripturi ce par ireale deoarece personifică dezamăgirea și teama și le oferă contururi stințifico-fantastice.

  Volumul începe cu povestirea Abatorul care ne aruncă brusc în cizmele cauciucate ale unui măcelar robotizat și obosit, care își ține în frâu foamea și frustrările încercând să asimileze rolul important care i s-a dat într-o epocă în care carnea nu era la îndemâna oricui. Modul de redare e absolut delicios, născut din aluatul opresiv al unei societăți care nu a știut și nu a putut mai mult, și finalizat în sfera în care angoasele preiau controlul și distorsionează realitatea.

  Poate ăsta ar fi cuvântul cheie – distorsiune, căci toate povestirile capătă o formă ireală, dar justificată. Nu neapărat ușor de intuit, dar logică de îndată ce este dezvăluită.

  Personajele sunt sărace în preocupări și cuget – muncitori ai sistemului socialist, alcoolici cu pretenții intelectuale, curve cu iz de promisiuni deșarte. Asupra lor tronează un destin nefast în care proprii demoni, debusolarea, moartea, pun stăpânire pe firul epic și îl îndoaie după bunul plac.

  Alcoolicul care își visează propria moarte, tovarășul ucrainian pus în situația de a sărbători Paștele în perioada Crăciunului, deși nici una dintre variante nu este agreată de sistem, societatea românească care experimentează efectele încălzirii globale într-un februarie cu 31 de zile, scriitorul prins într-un decor creionat parcă de Kafka în care publicarea unei cărți capătă valențe absurde, fostul pușcăriaș care a încheiat un târg cu diavolul căruia trebuie să îi plătească constant tribut, sunt doar câteva dintre personajele principale.

  Studiile de filozofie și anii în care autorul a acumulat experiență în urma profesiei de reporter și realizator TV scot la iveală nevoia de a îmbina realitatea tragică cu superstiția care pune adesea stăpânire pe acest popor ancorat mai mult în trecut decât axat pe viitor.

  13 povestiri. Atât a fost nevoie pentru a puncta cadrul mistic cu valențe cinice în care este învăluit întregul volum. O lectură fantastică nu doar prin natura sa, ci și datorită personajele conturate cu un penel fanstatic, nemilos.

Las mai jos două fragmente din două nuvele diferite:

“Femeia nu mai avea ochi pentru soțul putred de bogat. Boierul s-a simțit trădat și a aflat care era motivul. A prins-o în pat pe nevastă-sa cu frumosul Craiu. A intrat peste ei cu câțiva amici de băutură. Pe ea a iertat-o, dar nebunia încoronării l-a făcut să îl bată pe tânăr până când acesta a rămas într-o baltă de sânge. Când a terminat de încasat, Craiu era pe jumătate mort. În balta de sânge a apărut Diavolul și i-a întins copita. Craiu a prins copita și s-a ridicat din amorțire. A privit la călăii săi și, cuprins de furie, i-a omorât pe toți patru cu mâinile goale.”

“Locuitorii urbei inundate nu mai foloseau de ceva timp mașiniile proprii, Era în zadar. Mult mai de ajutor ar fi fost niște bărci. Peste tot apă și doar apă. Tabla autoturismelor începuse să fie mâncată de rugină. Gheorghe dezvoltase în ultimul timp niște abilități pe care el le numea extraordinare. În discuțiile avute cu ceilalți îi spunea al șaselea simț. De la atâta ploaie i se dezvoltase, cică, un fel de mutație senzorială. Auzea, vedea și adulmeca în același timp zgomot de rugină.”

Carte disponibilă pe site-ul Editura Up

Recenzii cărți

Încâlceli – 13 nuvele fantastice de Ciprian C. Vasilescu