Inelul de sânge, de Gerd Ruebenstrunk-Caleidoscop turistic de aventură şi fantezie

 

Editura Univers Enciclopedic

Colectie: Junior

Data apariţiei: 2017

Traducere: Odette Sofronescu

Număr de pagini: 304

 

    Cu pregătire tehnică, pedagogică, istorică şi psihologică, scriitorul german Gerd Ruebenstrunk încearcă să abordeze literatura pentru copii şi adolescenţi într-o manieră care să fie atât pe placul lor, cât şi al părinţilor. Aventură şi suspans din care să înveţi ceva. Cărţi pe care adulţii, puşi pe educat, să le dăruiască cu responsabilitate, iar copiii cu chef de istorisiri captivante, chiar să se bucure din tot sufletul că le-au primit.

    Inelul de sânge, cel mai recent dintre romanele lui, tradus acum şi în limba română la Editura Univers Enciclopedic în Colecția Junior, exercită încă din titlu o atracţie cu iz de secret periculos şi de interzis. Niciunul dintre cititorii care vor alege să îl răsfoiască, bazându-se pe ceea ce promite un astfel de titlu, nu va rămâne dezamăgit.

    Danny e un băiat de 14 ani a cărui familie se mută din Germania în Barcelona, unde e înscris la Colegio Aleman, pentru a-şi continua studiile în germană. Despărţit de prieteni şi necunoscând limba catalană sau accentele locale (deşi ştia spaniolă de la tatăl său care era născut în Spania), el nu are parte tocmai de o integrare de vis. Singura amiciţie la şcoală e una mai mult impusă, cu colegul său de bancă elveţian, Jakob, tocilarul clasei.

 În condiţiile astea de lipsă de socializare chiar şi un cerşetor simpatic pe care îl saluţi când treci prin piaţă îţi poate deveni cel mai bun prieten. Iar dacă lui i se întâmplă ceva, trebuie să încerci să-i găseşti locuința pentru a înapoia câinele său credincios familiei şi a-i informa pe apropiaţi despre soarta bătrânului. Iar când căţelul te conduce într-un cartier de kale (gitani catalani) unde o întâlneşti pe drăguţa lui nepoată care, pas cu pas, îţi revelează un mister… ei, de aici chiar poate începe o aventură spectaculoasă.

   Nici nu mai contează secretul în sine, care se dovedeşte a fi informaţia despre un inel foarte vechi aflat odată în posesia nemilosului cuceritor mongol Tamerlan, cât farmecul rezolvării misterului. Drumul pentru găsirea unei comori ascunse, punctat de indicii ce trebuie descifrate şi dezvăluirea indicaţiilor pitite în monumente străvechi, este el însuşi principala tentație. Şi un motiv excelent pentru ca prietenia dintre copii să se dezvolte şi să se solidifice în timpul încercărilor prin care trec. Danny, Lola, Jakob şi vărul Lolei, Antonio, descoperă împreună, în primul rând, frumuseţile Barcelonei, bântuind prin tot oraşul în căutarea inelului şi a istoriei sale împletite cu cea locală.

 

   Fascinant itinerariul pe care îşi poartă autorul german, protagoniştii. Suntem îndrumaţi ca de un ghid turistic ce îţi ţine tot timpul atenţia vie, pe la cele mai importante simboluri barceloneze, astfel că la sfârşitul aventurii ni se pare că ajungem să cunoaştem şi noi superbul oraş.

    Am ceva mai multă reţinere faţă de ideea scriitorului de a introduce personalităţi reale al culturii catalane ca protagonişti în povestea lui. Sigur, e bine că o să ştie așa cititorii mai multe despre Gaudi, Guell, Sans şi Subirachs. Dar poate nu era totuşi cazul să li se îmbogăţească talentele native cu influența inelului fermecat. Nici istoria artfecatului nu e foarte limpede, ajuns la gitani de la mongolii lui Timur Lenk şi păzit de Călăreţii Negrii care făceau parte din Nemuritorii Împăratului Persiei – un pic cam alambicat totul, publicul foarte tânăr va avea nevoie de căutări repetate pe net ca să descâlcească istoria adevărată şi să îi rearanjeze pe toţi la locurile lor.
În abordările astea integratoare există însă și o parte pozitivă, pentru că dacă ar afla despre aceste personalităţi sau populații, dintr-un manual, probabil, nu ar manifesta acelaşi interes de a scotoci în continuare prin biografia lor reală şi nu ar învaţa la fel de multe despre ele.

   Tot aşteptam, deasemenea, ca unul dintre personajele adolescentine să facă o glumă despre cât de mult seamănă aventura lor cu scenariul din Stăpânul Inelelor, ca semn de complicitate al autorului cu tinerii lui citori, care cu toţii au văzut filmul. Un semn că nu se ia în serios, ci folosestre şablonul fantasy ca un pretext jucăuş pentru a povesti interesant despre istoria şi splendorile Barcelonei. Clipitul complice din ochi nu a venit, aşa că nu mai am cum să nu remarc eu cam prea multele asemănări cu creaţia-cult a lui Tolkien. Practic a fost transpusă în lumea noastră, povestea inelului malefic dătător de puteri, păzit de spiritele Călăreților Negri şi atât de periculos încât trebuie grabnic distrus. Copiii şi adolescenţii nu sunt nişte omuleţi mai retardaţi. Chiar dacă apreciază aceeaşi povestire spusă un pic altfel, vor asumarea sa drept remake relocat, nu sunt încântaţi să vadă că se încearcă servirea ei ca una total nouă.

   Altfel aventurile sunt palpitante, curgerea acţiunii are stilul din Codul lui da Vinci, într-o variantă pentru adolsecenții care vor să cunoască tot ce are aură misterioasă culturală într-unul dintre cele mai frumoase oraşe ale Europei. Pentru că da, oraşul catalan este adevărata comoară ce se dezvăluie eroilor cărţii. Cu monumentele lui arhicunoscute sau mai discrete, cu cartierele sale, cu periferiile pitoreşti şi împrejurimile ce îl definesc până la plajă, Mănăstirea Poblet sau Peşterile L’Esplugat. Indiciile detectivistice , formulele matematice şi poeziile criptate ce trebuie descifrate, integrarea plină de imaginaţie a simbolurilor culturale catalane în ecuaţia căutării pe care o rezolvă copiii, fac explorarea şi mai interesantă, în aceeaşi măsură ca aventurile trăite şi trimiterile la trecut.

   Inelul de sânge este un caleidoscop de suspans, informaţie turistico-istorică şi fantezie, care mulțumeşte şi dorinţa părintească de a-şi vedea copiii citind ceva educativ şi înclinaţia adolescentină spre spectaculos, rebel sau şocant. Ba chiar şi cu câteva sclipiri simpatice de romantism, cavalerism şi corectitudine politică. Orice adolescent  care va citi romanul va avea aceeaşi satisfacţie dată de parcurgerea unui  foarte documentat şi realistic video game, unde la sfârşit poate exclama : Misiunea ca misiunea, dar ce bine cunosc eu city-ul refăcut în joc, după sesiunea asta de gaming!

Cartea a fost oferită pentru recenzie de Editura Univers Enciclopedic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Univers Enciclopedic

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti