Mica vrăjitoare - Sângele Viridianei de Lene Kaaberbol - Editura Paralela 45 - recenzie

Mica vrăjitoare – Sângele Viridianei, de Lene Kaaberbol – Editura Paralela 45 – recenzie

Mica vrăjitoare – Sângele Viridianei vol 2
Lene Kaaberbol
Editura Paralela 45 
Traducere: Mihaela Pogonici
Număr pagini: 214
 
  Lene Kaaberbol este o scriitoare daneză, autoarea a peste treizeci de romane fantasy traduse în 25 de limbi și distinse cu numeroase premii internaționale. Printre alte premii, seria Mica vrăjitoare a fost distinsă în 2014 și cu Premiul cărții pentru copii din Danemarca și cu Premiul Orla al televiziunii de stat daneze.
,,După escapada din urmă cu un an, Clara se obișnuiește cu noua ei identitate de vrăjitoare, precum și cu misterioasa ei tovarășă, Pisica. Dar aventura nu se lasă așteptată prea mult. Cel mai bun prieten al ei, Oscar, e răpit. Așadar, Clara se vede nevoită să o înfrunte iar pe Chimera, care vrea să pună mâna cu orice preț pe puterile excepționale ale micii vrăjitoare. Cine o să câștige de data asta?,,
  Dacă în primul volum avem de a face cu inițierea Clarei și șocul de a fi aflat că este o vrăjitoare și că pe urmele ei este o vrăjitoare rea, Chimera, lecțiile nu dau roade. Ea nu va reuși să comande viețuitoarelor. Când va fi înlănțuită de către vrăjitoarea ceea rea și dusă pe cărările șerpuitoare, Clara, sfătuită de mătușa Isa va dori să facă dreptate.
  Procesul va începe, dar Clara din victimă va fi acuzată de către Chimera că minte și va trebui să treacă câteva probe imposibile pentru ea ca tânără vrăjitoare neexperimentată. Dacă nu va trece proba Focul Cerului, proba Focul Apelor, proba Focul Pământului și proba Inima Focului, și nu va dovedi că spune adevărul, Clara riscă să devină sclava Chimerei și să o ducă cu ea.
  Clara va crede că toate au trecut și va dori să își petreacă în mod liniștit viața alături de părinții și prietenul ei. Ceea ce nu știe ea, este că Chimera este hotărâtă să pună mâna pe puterile micuței vrăjitoare. Dacă în primul volum Clara va fi zgâriată de o pisică, în volumul doi are parte de o zgârietură și o întâlnire cu un șoim.
 

,,Un vânt înghețat a scuturat jaluzelele de la geamuri și a adus în camera miros de păcură, gudron și apă sărată. Apoi, din senin, un proiectil cu pene a coborât în picaj de-a lungul fațadei, a zburat peste parapetul balconului și a țâșnit înăuntru prin ușa deschisă.
 Era o pasăre răpitoare, una nu foarte mare, dar între pereții albi ai camerei părea enormă. A încetinit și și-a făcut evantai coada cu pene în întregime deschise la culoare, cu excepția varfurilor, negre ca cenușa. A rămas o clipă în aer, bătând din aripi, apoi s-a îndreptat spre mine. Am ridicat brațul instictiv, iar pasărea a aterizat stângace pe încheietura mâinii.
Într-o gheară ținea ceva. O bucățică de hârtie îndoită, pe care mi-a întins-o cu insistență, scoțând țipete autoritare.”

 
  În biletul primit de la șoim în care scria:,,PARCUL ZÂNELOR”,, Mâine. Cu o oră înainte de apus. Aleea din nord, a treia banca de la poartă.” Biletul avea desenat un cap mic de animal, o hermelină.
  Când Clara împreună cu Oscar se vor duce la întâlnire vor întâlni o hermelină și printre sacii de gunoi pe Shanaia, proprietara de la Westmark, o tânără vrăjitoare de pădure, într-o stare deplorabilă. Mai mult moartă decât vie. Aceasta a reușit să fugă și să vină să îi ceară ajutorul Clarei, doar că și aceasta va fi atacată.

,,Nu era ceva neobișnuit că cerul să se întunece cu jumătate de oră înainte să apună soarele, dar tentaculele de ceață care înaintau…Parcă ar fi căutat ceva. Una dintre ele s-a înfășurat în jurul piciorului lui Oscar, care și l-a ridicat instinctiv.
-Scârbos! a exclamat.
Cerul negru s-a deschis și, cu un bubuit surd,din el a țâșnit un fel de săgeată albă. Am privit-o, cu gura căscată. Era de fapt un stol uriaș de păsări.
Ce e cu…? a început Oscar.
Dar n-a apucat să termine întrebarea.
Prima pasăre l-a izbit în piept și l-a făcut să dea câțiva pași înapoi, clătinându-se. Apoi aerul s-a umplut de pescăruși cu ochii roșii și ciocul galben cu pete roșiatice, care țipau, dădeau din aripi și clămpăneau.”

  Deși Oscar și câinele său au fost atacați, de Clara s-au temut pescărușii. Pisica a intervenit și de data aceasta și a alungat stolul de păsări parcă posedate. De fapt, Shanaia le va povești că, Chimera și-a făcut o armată din viețuitoarele de Westmark și refuză să înapoieze proprietatea tinerei vrăjitoare. Singurul ajutor pe care speră să îl primească ar fi din partea Clarei.Tânăra noastră nu își poate da seama cum s-ar putea confrunta din nou cu Chimera și să iasă teafără.
 Când Clara va refuză să o ajute pe Shanaia, Oscar, mătușa Isa și Shanaia vor fi răpite și duse la Westmark și păzite de niște păsări cu gura ca de rechini, care abia așteaptau să se înfrupte din victime.
  Clara se vede nevoită să își salveze apropiații, așa că va pleca în Westmark, acolo unde o dorește Chimera. Aceasta, deși se teme de Clara și de sângele ce îi curge fetei prin vene, va avea nevoie de ea pentru un ritual întunecat și periculos.
  Va reuși și de această dată Clara să se salveze din ghearele vrăjitoarei cele rele?Va reuși să își elibereze prieteni și mătușa? Ce se va întâmplă cu animalele posedate de pe proprietate Westmark-lui și cu Shanaia?
  Dacă primul volum mi-a plăcut mult și l-am citit cu drag, la fel am citit și al doilea volum. Foarte bine scrie această autoare; lumea fantastică îmbinată cu realitatea, prietenia mai presus de cuvinte, iar povețele ei subtile pot deveni o lecție de viață. Aștept cu nerăbdare următoarele volume din această serie, iar pe voi vă las să descoperiți aventurile prin care trece Clara și prieteni săi.

Carte disponibilă pe site-l Paralela 45

Recenzii cărți

Mica vrăjitoare – Sângele Viridianei de Lene Kaaberbol – Editura Paralela 45 – recenzie

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.