Primavara din noi/Joc de Simina Teodorescu (poezii)
Primăvara din noi
-Au crescut fire de iarbă în palma mea, le vezi, nu?
– Da, da, şi parcă sub unghii grâul încolțește…ochii tăi sunt plini de polen.
– Lasă-mă să îți smulg genele.
– Cum?
– Cu buzele.
– Care buze?
– Lumina mea stângăşi Lumina ta dreaptă.
– M-am pierdut…
– Unde ești?
– În tine.
-Și primăvara?
-În noi amândoi
Joc
Ascult prin seva gândurilor tale
Cum orașul zgârie nori de fum în zbor,
Îi sorb pe toți în podul palmei tale,
Respir din porii tăi…
Desenează-mi o sârmă,
Calcă pe suflete moarte
Până ajungi la mine…
Văruiește-ți pereții sufletului în alb
Și lipește-mi aripi de smoală,
Ca să zbor…
Este prea târziu pentru noi,
Becul s-a ars…
Sufletul miroase a rugină
Și noi odată cu el.
felicitari,e altfel,dar imi place!
Felicitări! Foarte frumos! Emoția poeziei!
F frumoasa poezia.