Secrete bine păstrate de Sandra Brown romantic suspence.
O avocată inteligentă luptă împotriva a trei oameni puternici, fiecare din ei fiind suspectat ca ucigaş al mamei ei: pe unul dintre ei îl găseşte irezistibil şi se îndrăgosteşte de el.
„Incomparabilul talent al Sandrei Brown străluceşte într-o proză puternică şi seducătoare… Ea ne dă totul: pasiune, răzbunare, numeroase secrete întunecate din trecut şi o poveste de dragoste tulburătoare.” (Jayne Ann Krentz)
Sandra Brown ne încântă cu acest roman plin de pasiune şi răzbunare, a cărui acţiune are loc într-un orăşel din sud.
,,După ce lucrase în şi prin preajma capitoliului din Austin în cursul ultimului an, pe Alex n-o mai intimidau clădirile oficiale. Urcă treptele tribunalului cu paşi siguri şi împinse uşile grele. În interior, pereţii aveau zugrăveala cojită, lăsând o impresie generală de proastă întreţinere. Mozaicul pardoselii avea crăpături fine care se întretăiau ca liniile din palma unui bătrân. Plafonul era înalt. Coridoarele, străbătute de curenţii de aer, miroseau a detergent de fabricaţie industrială, registre mucegăite şi o supradoză de parfum care emana de la secretara procurorului districtual. Secretara ridică privirea întrebător în momentul în care Alex intră în biroul de primire.”
,,- Bună. Te-ai rătăcit, scumpo? Dar ce păr frumos ai. Mi-ar plăcea să-l port şi eu ridicat pe ceafă ca tine. Trebuie că ai urechile foarte mici. Ale mele, dacă le-ai vedea, sunt ca nişte toarte de cană lipite de fiecare parte a capului. îi dai cu Henna de are tenta asta de roşu?
– Aici e biroul procurorului districtual Chastain?
– Da, iubito. Ce treabă ai cu el? E cam ocupat azi.
– Sunt din partea procurorului districtual din Travis. Domnul Harper trebuia să vă dea un telefon din partea mea…
Cocoloşul de gumă de mestecat din gura secretarei scăpă pentru o clipă de chinurile masticaţiei.
– Dumneata?! Credeam că-i un bărbat.
– După cum vezi… Alex îşi desfăcu braţele pe lângă corp.
Secretara părea vexată.
– Domnul Harper ar fi trebuit să ne atenţioneze că asistentul lui e o doamnă, nu un domn, da’, mă rog, spuse ea fluturând o mână moale, ştii cum sunt bărbaţii. Ei bine, scumpo, ai sosit exact la ora fixată. Numele meu e Imogene. O cafea? Ai o rochie formidabilă, ultimul răcnet. Acum se poartă mini, nu?
Cu riscul de a fi nepoliticoasă, Alex întrebă:
– Au sosit părţile?
Chiar în clipa aceea, un râs masculin erupse de dincolo de uşa închisă.
– Ai auzit răspunsul, scumpo, nu? spuse secretara. Probabil că cineva a spus un banc deochiat, ca să mai destindă atmosfera. Tocmai îşi spărgeau capul să priceapă care-i rostul acestei întruniri misterioase. Ce se întâmplă? Domnul Harper nu i-a spus lui Pat de ce te-a trimis la Purcei, deşi sunt prieteni de pe
băncile facultăţii. E în legătură cu obţinerea autorizaţiei pentru jocuri de către ME?
-ME?
– Minton Entreprises, spuse ea, ca şi cum ar fi fost surprinsă că Alex nu ştie’‘.
foto Cărţi Romantice
Foc cu foc - Bogdan Hrib - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Foc cu foc…
Afacerea Chateaubriand - Fred Vargas - recenzie Titlu: Afacerea Chateaubriand Autor: Fred Vargas Categorie: Thriller…
Medalionul domniței - K. J. Mecklenfeld - recenzie Titlu: Medalionul domniței Autor: K. J. Mecklenfeld…
Fata și frica - Dănuț Ungureanu - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Fata și frica…
Urzică și oase - T. Kingfisher - recenzie Titlu: Urzică și oase Autor: T. Kingfisher…
Răul pe care îl fac oamenii - Sandrone Dazieri - recenzie Titlu: Răul pe care…
View Comments
Am cartea in varianta de la Miron. Este o carte buna!
Si eu am cartea in editie Miron.