Secretul contelui de Mary Arbor-Colectia Romantic

Secretul contelui de Mary Arbor-Colecţia Romantic

Editura Alcris

Colecţia Romantic

Număr pagini 160
Traducator: Ioana Popescu

      Eleanor este încântată când contele portughez Ramiro Vicente Miguel de Castro îi încredinţează poziţia de însoţitoare a surorii lui, în frumoasă reşedinţă a familiei. Era o schimbare nesperată şi abia aştepta să se bucure de o vara frumoasă. Dar situaţia se schimbă când se îndrăgosteşte de conte. Chiar dacă pare că o consideră demnă de atenţia sa, există un mare mister în legătură cu fosta lui soţie.

Fragment>

,,apartamentul albastru şi cel auriu, fără îndoială cele mai luxoase din toată Londra, erau ocupate de contele Ramiro Vicente Miguel de Castro, un nobil conte portughez.
— Este în vacanţă? spuse ea, întrebându-se dacă îl va vedea pe acest bărbat cu un nume atât de ilustru şi dacă trebuia să foloseşti tot şirul de nume când i te adresai.
— Nu ştim. Este foarte singuratic şi vorbeşte doar când este absolut necesar.
Eleanor îl văzu pe conte chiar a doua zi. Trebuia să aibă grijă de apartamentul de lângă al lui şi tocmai intra în acesta când el ieşea din lift. Ochii li se întâlniră o secundă, apoi el se întoarse şi porni pe holul cu covor gros spre apartamentul lui. Fascinată de înfăţişarea lui, Eleanor se uită lung după el până când nu-l mai văzu. Ce faţă impresionantă! Plină de caracter, de aroganţă şi de superioritate. Chiar în acea scurtă întrezărire fusese şocată de trăsăturile lui, folosind cuvântul perfecţiune pentru a-l descrie. Pielea
bronzată şi linia formidabilă a maxilarului, fermă, proeminentă. Gura lui era încordată, ochii aspri, ca de metal. Avea o înfăţişare regală şi încrezătoare… şi totuşi, Eleanor avea senzaţia ciudată că văzuse un bărbat a cărui încredere şi mândrie tocmai primiseră o mare lovitură. Era felul în care arăta? O umbră ciudată de nelinişte în ochii lui? O văzuse, era sigură, dar avea impresia că mintea lui nu înregistrase nimic despre ea. El nu ştia dacă o va mai revedea, îşi spuse ea, dar urma să afle că nu era deloc aşa.
— Domnişoară Webber, spuse ea la şapte în acea seară”

Sursa: Editura Alcris