,,apartamentul albastru şi cel auriu, fără îndoială cele mai luxoase din toată Londra, erau ocupate de contele Ramiro Vicente Miguel de Castro, un nobil conte portughez."

Secretul contelui de Mary Arbor-Colecţia Romantic

Editura Alcris

Colecţia Romantic

Număr pagini 160
Traducator: Ioana Popescu

      Eleanor este încântată când contele portughez Ramiro Vicente Miguel de Castro îi încredinţează poziţia de însoţitoare a surorii lui, în frumoasă reşedinţă a familiei. Era o schimbare nesperată şi abia aştepta să se bucure de o vara frumoasă. Dar situaţia se schimbă când se îndrăgosteşte de conte. Chiar dacă pare că o consideră demnă de atenţia sa, există un mare mister în legătură cu fosta lui soţie.

Fragment>

,,apartamentul albastru şi cel auriu, fără îndoială cele mai luxoase din toată Londra, erau ocupate de contele Ramiro Vicente Miguel de Castro, un nobil conte portughez.
— Este în vacanţă? spuse ea, întrebându-se dacă îl va vedea pe acest bărbat cu un nume atât de ilustru şi dacă trebuia să foloseşti tot şirul de nume când i te adresai.
— Nu ştim. Este foarte singuratic şi vorbeşte doar când este absolut necesar.
Eleanor îl văzu pe conte chiar a doua zi. Trebuia să aibă grijă de apartamentul de lângă al lui şi tocmai intra în acesta când el ieşea din lift. Ochii li se întâlniră o secundă, apoi el se întoarse şi porni pe holul cu covor gros spre apartamentul lui. Fascinată de înfăţişarea lui, Eleanor se uită lung după el până când nu-l mai văzu. Ce faţă impresionantă! Plină de caracter, de aroganţă şi de superioritate. Chiar în acea scurtă întrezărire fusese şocată de trăsăturile lui, folosind cuvântul perfecţiune pentru a-l descrie. Pielea
bronzată şi linia formidabilă a maxilarului, fermă, proeminentă. Gura lui era încordată, ochii aspri, ca de metal. Avea o înfăţişare regală şi încrezătoare… şi totuşi, Eleanor avea senzaţia ciudată că văzuse un bărbat a cărui încredere şi mândrie tocmai primiseră o mare lovitură. Era felul în care arăta? O umbră ciudată de nelinişte în ochii lui? O văzuse, era sigură, dar avea impresia că mintea lui nu înregistrase nimic despre ea. El nu ştia dacă o va mai revedea, îşi spuse ea, dar urma să afle că nu era deloc aşa.
— Domnişoară Webber, spuse ea la şapte în acea seară”

Sursa: Editura Alcris

7 COMMENTS

  1. Nu cunosc cartea 🙂 . Sunt sigura ca este o lectura relaxanta carw binedispune. Mai ales cand esti in concediu 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.