Pentru cititorii mai puțin familiarizați cu mulțimea de sindroame care ne tot dă târcoale sănătății mintale si bunului-simț, aș vrea să prezint, pe scurt, despre ce este vorba: sindromul Stockholm reprezintă un răspuns psihologic apărut uneori la un ostatic, acesta ajungând să arate semne de simpatie, loialitate și chiar respect voluntar față de cel care îl ține prizonier. De asemenea, sindromul poate să apară și în alte cazuri, cum ar fi în cel al unei soții maltratate sau al unui copil abuzat.
La polul opus, într-o relație de antonimie, se situează sindromul Lima, când rǎpitorii ajung sǎ fie mai receptivi faţǎ de nevoile ostaticilor lor, în cazul nostru, bărbatul agresor manifestând uneori milă, înțelegere pentru soție, eventual copii.
Și cum s-ar explica și aplica aceste teorii pe tiparul familiei tradiționale românești, care se conduce încă pe principiul „Bataia e ruptă din rai”? Eroarea se produce încă din momentul pronunțării „tradițional”, cuvânt care te trimite cu gândul la fapte, evenimente reale sau legendare petrecute în trecut. În trecut! Dar câte dintre noi nu avem o matușă bine „altoită” când se întoarce bărbatul de la „una mică” în compania prietenilor? Sau o prietenă care ne sună înlăcrimată, povestind cum s-a iubit cu soțul după ce și-a „furat-o” că „ăla micu’” face prea multă gălăgie sau că a fost ciorba prea fierbinte ori prea rece? Tradițional sau/și modern?
Psihologii au constatat ca oamenii nu pot sta nefericiți perioade îndelungate de timp. Instinctul de supraviețuire, dorința de a proteja copiii, le va face pe femei să accepte, să caute să-l înţeleagă pe agresorul soț sau tată. Însa în spatele cortinei numite toleranță, iertare, se vor ascunde grave traume sufletești, pe baza convingerii că iertarea constituie un etalon al spiritului feminin.
S-a demonstrat existenţa a doua forțe polare care orientează acțiunile oamenilor: dorința de putere şi dorința de supunere. În ceea ce numim „familie tradițională”, dorința de supunere învingea dorința de putere, femeia având doar obligații pe care și le asuma firesc. Cel care aducea banii acasă își permitea să fie agresiv, irascibil, violent, să impună o ierarhie. O dată cu instaurarea modernității, asistăm la un egalitarism care va păstra, totuși, diferențele fiecărui sex, elegant camuflate. Rămâne tendința de păstrare a imaginii autoritare și puternice masculine și una secundară, feminină, vulnerabilă. Din fericire, femeia nu mai acționează doar în spațiul privat, al familiei, ci și în cel public, este educată și dispune de autonomie.
Exemple din literatură? Mara lui Slavici, văduva care a luptat cu prejudecățile sociale și a crescut singură doi copii, cea care a reușit să răzbată singură într-o lume a bărbaților…
Sau poate enigmatica și distinsa „doamnă T.” din “Patul lui Procust” (Camil Petrescu)? Personaj complex, cu o mare cultură, care își deschide un magazin de mobilă stil pentru a se întreține, dar și pentru a-și hrăni pasiunea pentru artă, femeia modernă prin definiție …
Și dacă Rebreanu credea că „femeia este începutul tuturor păcatelor”, femeia, prin delicatețe, tact și răbdare, nu a arătat niciodată ceea ce nu a vrut să se vadă, s-a comportat de multe ori așa cum își dorea ea ca bărbatul să se poarte. Toate aceste nuanțe comportamentale ale femeii nu au fost şi nu sunt încă înțelese de bărbați.
“Femeia, ce știe femeia?” Femeia știe atât de multe, sau poate știe un singur lucru: să ofere întotdeauna mai mult decât a primit.
Tendințele care circulă în spațiul virtual, dar și în societate, acelea care ne trimit spășite și cu multă voioșie la familia tradițională ( a se citi: la cratiţă!!!), nu fac decât să-mi atragă atenția asupra unui pericol mai mare decât misoginismul: misoneismul – neîncrederea, aversiunea acerbă împotriva a tot ce reprezintă noutate, schimbare.
Sursa foto: Pinterest.com
Foc cu foc - Bogdan Hrib - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Foc cu foc…
Afacerea Chateaubriand - Fred Vargas - recenzie Titlu: Afacerea Chateaubriand Autor: Fred Vargas Categorie: Thriller…
Medalionul domniței - K. J. Mecklenfeld - recenzie Titlu: Medalionul domniței Autor: K. J. Mecklenfeld…
Fata și frica - Dănuț Ungureanu - Editura Tritonic - recenzie Titlu: Fata și frica…
Urzică și oase - T. Kingfisher - recenzie Titlu: Urzică și oase Autor: T. Kingfisher…
Răul pe care îl fac oamenii - Sandrone Dazieri - recenzie Titlu: Răul pe care…
View Comments
Si gata? Asa o sa fie mereu rubrica asta coltoasa? Doar respingere a mitocaniilor masculului? Niciun contra-atac? Vreo muscatura unde-i greu voinicului? Represalii cu deschidere de noi fronturi? Nimic? Ar trebui sa angajati mercenari, voi, femeile, ca sa va poarte razboaiele. Tot barbati, desigur. :D ... Daca ar exista un sindrom cu nume de aparare feminina ca si cea de aici, cred ca i-ar zice sindromul Ana lui Manole. El mai pune o caramida, ea mai susura un cantic de jale : "ajunga-ti de saga/ca nu-i buna, draga/ zidul rau ma strange/tatisoara-mi frange" ... Stim cu totii cum se va sfarsi. Cu o manastire. :D
Bărbații sunt conștienți de limitele lor, doar au băut din fântâna lui Manole. ;) Femeile adevărate își păstrează demnitatea, nu atacă. De ce să facă o treabă tipic masculină? locco_smiley_5
Bine spus Mira ;) ;) . Pentru ce sa atacam??!! Uneori cea mai buna arma este tacerea......cea dinaintea furtunii :P
Eu sper ca noua generatie incepand cu fiul meu si fiul tau, vor fi mai deschisi la minte si vor intelege ca femeile si barbatii au drepturi egale si ca violenta naste violenta.
Foarte interesant articolul si real. Din familia traditionala imi place ideea de „si au trait fericiti pana la adanci batraneti”, deci faptul ca inainte partenerii nu se paraseau la primul obstacol, ci ramaneau impreuna la bine si la greu. Insa la partea cu violenta si supunerea femeii la toanele unuia ce se crede barbat, nu sunt de acord. Intr-adevar, femeia trebuie sa fie independenta si sa nu accepte nimic din ce nu o multumeste.
Sunt de acord cu comentariul Iasminei. Ceea ce eu nu voi intelege vreodata, este de ce unele femei continua sa accepte sa fie "conduse" de catre barbatii de langa ele, sa fie batute, agresate verbal, santajate emotional si asa mai departe. De ce unele femei stau drepte in fata barbatului, atunci cand acesta ridica mana asupra lor, sau de ce inchid ochii si gura, atunci cand el nu le trateaza asa cum ar trebui? Dupa parerea mea, in ziua de azi, nu mai exista/nu ar trebui sa mai existe ideea cum ca barbatul aduce mai multi bani in casa. Si femeia este capabila sa castige cel putin la fel de mult precum barbatul si, astfel, la nevoie, sa reuseasca sa se descurce singura, daca cel de langa ea nu ii arata respectul cuvenit. In viziunea mea, femeia trebuie sa fie puternica, dar nu doar in aparenta, ci sa aiba curajul sa se impuna in fata celui care o maltrateaza.
Anca sunt de acord cu tine :) . Totusi, sa vedem si cealalata parte a realitatii: majoritatea dintre aceste femei nu au unde sa se duca, nu se pot descurca cu un salariu si 1 copil sau doi. Mai rau este faptul ca nici parintii nu sunt alaturi de fiica lor, din contra sfatul dat este sa superte si i se baga in cap ca ea este de vina.
Da, asta cam asa este. Cunosc si eu cazuri, si chiar am vazut recent o situatie de genul acesta, cand parintii au incurajat-o sa ramana alaturi de el. Pacat ca se ajunge la astfel de situatii.
Nu mi se par motive atat de trainice, decat sa induri bataie si alte jigniri zilnic mai bine stai singura. Nu as fi niciodata de acord cu asa ceva, cred ca este foarte greu sa o iei de la capat mai ales daca sunt si copiii la mijloc, dar daca iti doresti sa scapi de calvar faci ceva in acest sens. Parerea mea.
Eu cred ca barbatii sunt "modelabili" daca femeia le vorbeste frumos. Multe femei sunt cicalitoare / agresive / carieriste / geloase / posesive / detective, etc si uita in stilul asta sa mai fie femei. SI eu sunt o femeie de cariera, dar asta nu ma impiedica sa-l las pe sotul meu sa se simta important / capul familiei sau barbatul ideal pentru mine. Cred ca noi femeile suntem inteligente si din momentul in care intelegem barbatii (si le lasam un pic de spatiu) devenim si fericite.
Interesant articolul . E nedrept sa generalizam .
Din pacate da, asa este.. chiar cunosc o femeie care se considera atat de inferioara si neputinciasa, incat tine langa ea un barbat care o batjocoreste de ani buni. Foarte trist!
Nu m-am gandit si nu am mai auzit pana acum de aceste sindromuri. Dar sa speram ca noile generatii se va schimba si nu vor mai gandi ca cei din trecut.
Îmi place mult articolul! Felicitări pentru atitudine! De aceea, femeile pot fi net superioare bărbaților care atacă :D
Sa facem un test simplu pornind de la ultima afirmatie. Care afirmatie considerati ca vi se potriveste?
1. "Femeile pot fi net superioare barbatilor care ataca."
2. "Femeile care ataca pot fi net superioare barbatilor."
Cazuri si cazuri. Eu am stat langa un astfel de barbat 20 de ani. Imi parea rau sa parasesc casa mea, lucrurile mele, tabieturile mele, responsabilitatile mele. Era un barbat slab care nu avea cu cine sa isi masoare " fortele". Norocul lui ca eu eram o femeie supusa, incercam sa aplanez conflictul, poate daca ii tranteam si eu o tigaie in cap nu s-ar mai fi simtit atat de "puternic". Nu stiu care era greseala mea ca la ora 2 noaptea dormeam iar el nu nimerea cheia in usa. Dumnezeu sa-l ierte, eu l-am iertat.