Suspecta moarte a lui Mario Campanella, de Haralamb Zincă – Publisol – recenzie

Suspecta moarte a lui Mario Campanella

Haralamb Zincă

Editura: Publisol

Serie de autor

Anul apariției: 1991, 2021

Număr pagini: 237

Gen: Polițist

Cotație Goodreads: 3,43

  „Suspecta moarte a lui Mario Campanella” este primul roman al autorului de după Revoluție. Reflectă la fix acele vremuri tulburi de tranziție de la un regim la altul, cuprinzând schimbările din structurile statului, dar și din viața românului de rând. Haosul ce domnea la începutul anilor ‘90, când încă nimic nu era reglementat, iar criminalitatea era în floare. Infractorii profitau de acest context, de vidul legislativ, pentru a-și atinge scopurile. Străini veneau în România pentru a-și lansa afacerile mai mult sau mai puțin curate.

„De ce mă frământ în jurul acestei chestiuni? Deoarece în vâltoarea evenimentelor din decembrie au fost distruse, dintr-o lovitură, structuri de care nimeni, într-o primă etapă, nu avea voie să se atingă: siguranța statului cu serviciile sale secrete, contrainformative. Statul a rămas descoperit și inoperant într-o înfruntare cu un adversar trimis anume să-i scotocească „buzunarele”, „sertarele”, „arhivele”. E greu, dacă nu chiar imposibil, să evaluezi prejudiciile aduse poporului român prin graba cu care au fost distruse structuri greu de refăcut în timp.”

„Puțini oameni știu cât ne-a fost nouă de greu să ne exercităm, în anii aceștia, obligațiile. De acum încolo însă ne va fi de două ori mai dificil. Polițiștii și-au pierdut credibilitatea și va fi nevoie să muncim, nu glumă, la vedere, pentru a o recâștiga.”

„Criminalitatea e în creștere. Noi ăștia, câți suntem, vom fi confruntați mult mai repede decât îți imaginezi cu o cazuistică nu numai necunoscută nouă, ci și cu infractori de talie internațională. Pe puțin patru ani de-acum încolo, societatea o să aibă nevoie de experiența generației mele, iar pe tine nu te includ în generația mea.”

  Suntem în primele luni ale anului 1990. Romanul se deschide la o secție de Poliție din București, când pe tura locotenentului-major Mircea Dabu sosesc protagoniștii unei încăierări.

  Se pare că trei tineri s-au luat la ceartă într-un restaurant, conflictul culminând cu înjunghierea unuia dintre ei. Cei doi aduși la secție (victima era, la acel moment, în stare gravă, la spital) sunt supuși interogatoriului, însă Paizu, unul dintre ei, refuză să coopereze, invocând legătura sa cu un anume colonel Crăciun. Susține că acesta din urmă face parte din noul Serviciu Secret al României și i-a încredințat o misiune, Paizu urmând să plece în curând la Paris.

  În același timp, ancheta se lovește de un personaj străin, Mario Campanella, creator de modă italian, ce sosește în România pentru a-și promova și vinde produsele.

  Anchetatorii încearcă să-și facă treaba în ciuda dificultăților și derutei; multe ițe care aparent nu duc nicăieri, nu au legătură și iar Haralamb Zincă face ceea ce știe mai bine: ne aruncă într-un puzzle greu de descifrat.

  „Neașteptata apariție a lui Campanella pe fir m-a întors pe dos. Cum să nu mă întoarcă?! În buzunarul de la halatul Anicăi Lipoveanu îl „găsesc” pe „colonelul Crăciun”, iar acum, din telefon, îmi iese în cale creatorul de modă Mario Campanella. Ce să mai cred?” – săracul locotenent-major Mircea Dabu, n-aș vrea să fiu în pielea lui! Chiar m-a pufnit râsul la acest fragment, simțind simpatie pentru el. Cred că nu mai poate cu Crăciun și Campanella.

  Până și finalul ne lasă în coadă de pește, parcă în mijlocul acțiunii și cu multe întrebări fără răspuns, dar sunt convinsă că în continuarea romanului, „Interpolul transmite: arestați-l!”, se va face lumină.

  Așa cum spuneam mai devreme, se observă trecerea de la un regim la altul nu numai în schimbările din structurile statului, dar și la nivel de societate. Se observă până și în stilul autorului: limbajul este mai liber, presărat cu unele cuvinte licențioase și scene libertine, sunt abordate problemele acelui început de deceniu, cum ar fi prostituția, proxenetismul, bișnița, criminalitatea, conflictele violente. Totodată, este scos la lumină faptul că aceste lucruri se întâmplau și pe vremea vechiului regim, indiferent de cât le masca cenzura.

„Descopăr lumea din jur. Se face o lună de când n-am mai dat pe la Capșa. Doamne, ce metamorfoză! Au dispărut ziariștii, scriitorii, studenții arabi. Pe la mese, alți consumatori. Un alt univers… O lume interlopă în devenire, viitorii noștri clienți: îmbogățiții de după Revoluție – bișnițarii. Aerul din local îmi pute, îmi pare nociv. Mitiță îmi ghicește pe chip dezgustul și mă îndeamnă să-mi beau cafeaua că se răcește.”

  Față de alte cărți ale autorului, pot spune că aceasta m-a prins mai puțin. Mă obișnuisem cu personajele consacrate ale autorului, cu umorul lor; aici parcă ți-e greu să ții pasul cu atâtea piste și planuri.

  Totuși, nu pot spune că „Suspecta moarte a lui Mario Campanella” este lipsită de umor. Vorba aia, și în „Mapa cenușie” https://literaturapetocuri.ro/mapa-cenusie-g-r-de-haralamb-zinca-editura-publisol-recenzie.html , printre acele evenimente tragice, autorul a reușit să strecoare ceva amuzant. Nici „Suspecta moarte a lui Mario Campanella” nu se deziminte, fie prin situații, fie prin comparații, personaje sau cuvinte:

„Telefonul mă face să tresar de parcă nu l-aș mai fi auzit niciodată sunând.”

„Nu-i crimă care să se fi comis în România, în ultimii zece ani, și el să nu fi reușit să-l prindă pe ucigaș. Îți amintești de tripla crimă cu salt mortal de la etaj? Mă, ce crimă formidabilă!

O asemenea crimă nu există decât în imaginația prietenului meu, nu și în cazuistica poliției române. Scrâșnesc:

– Nu-mi amintesc…”

„- Pe unde umbli, mă?

– Pe la curve, și pot să jur că nu mint.

– Târziu, târziu, da’ mai bine mai târziu decât niciodată. Îmi dai și mie adresa?”

Aștept cartea a doua, „Interpolul transmite: arestați-l!”.

Despre autor:

  Haralamb Zincă (1923-2008), pe numele său real Hary Isac Zilberman, este autorul a peste 50 de romane polițiste și de spionaj, considerat părintele literaturii de gen din România, „Sfârșitul spionului fantomă” fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar „O crimă aproape perfectă”, prima carte polițistă.

  A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori ai epocii sale, tirajele epuizându-se în câteva zile. De asemenea, anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.

Alte cărți scrise de Haralamb Zincă recenzii

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți