Mapa cenușie g.r. de Haralamb Zincă – Editura Publisol – recenzie
„ – Lăsați, tovarășe colonel, că vă spun eu ce-o să iasă. - Ei, ce-o să iasă?! îl repezi colonelul pe el. - „Godzila” o să iasă!”
Mapa cenușie g.r., de Haralamb Zincă – Editura Publisol – recenzie
Mapa cenușie g.r.
Haralamb Zincă
Titlul original: Mapa cenușie g.r.
Editura: Publisol
Serie de autor
Anul apariției: 1977, 2021
Număr pagini: 443
Gen: Spionaj, Polițist
Cotație Goodreads: 3,56
Cărțile lui Haralamb Zincă ne vorbesc despre momente cheie din istoria noastră. Cam toate se leagă de 23 august 1944, cea mai edificatoare fiind „Și a fost ora H”.
De această dată, în „Mapa cenușie g.r.”, i-a venit rândul altui eveniment major ce a marcat poporul român: cutremurul din 4 martie 1977. Unul dintre momentele cheie, dintre punctele de cotitură, care a schimbat multe. Nu am prins cutremurul, însă mărturiile părinților, bunicilor și acum, lectura romanului lui Haralamb Zincă, mă fac să exclam: „Ce vremuri au trăit și oamenii ăștia!”.
Ca toate romanele autorului, și „Mapa cenușie g.r.” este unul profund atmosferic. Incredibil ce trăiri poate transmite până și cuiva care nu a trăit acele momente. Simt peste ani și dincolo de pagini cum autorul a fost profund marcat de cutremur. Tonul diferă mult față de celelalte cărți ale sale, este dramatic, subliniind tristețea, disperarea personajelor. Până și căpitanul Lucian, ajuns acum maior, sub influența stresului, lasă bomboanele cu mentă și se reapucă de fumat.
„Lui Frunză îi scăpă în receptor un oftat adânc, de om chinuit de o amarnică suferință, ceea ce-l determină pe colonel să renunțe la tonul oficial.
– Ce-i, băiete, ce-i cu tine?
Frunză nu evită răspunsul.
– Câte am văzut în drum spre hotel!
– Suntem militari, îi vorbi Panait blând, patern, nu avem voie să ne pierdem capul. Distrugerile sunt mari nu numai în Capitală, ci și în țară… Doliu mare, băiete!”
„Lucian își opri privirea rugătoare pe chipul tras al șefului.
– Vă supărați, tovarășe colonel, dacă o să abandonez și eu bomboanele de mentă și o să trec la tutun?”
„Lucian fuma uitându-se, nu fără compasiune, la punga de bomboane abandonată undeva în dreapta sa.”
Cred că autorul pur și simplu a scris această carte pentru a păstra între pagini imaginile și simțirile de atunci. Spun asta pentru că accentul nu este pus pe acțiune, ci pe atmosferă, te transpune atât de bine, încât ai impresia că ești acolo, te ia cu fiori. Vezi cu ochii minții cum Bucureștiul, dintr-un oraș plin de viață, în care totul părea la locul lui, se transformă într-un minut în dezastru.
„Dădu deoparte draperia grea și privi în noapte orașul ce se întindea cu luminile sale spre Piața Unirii. Încercă să găsească străzile, clădirile, apoi se lăsă fermecată de mașinile ce alunecau spre Piața Sfântul Gheorghe, pâlpâind din semnalizatoarele lor roșii și galbene.”
„Larry nu apucă să-i răspundă: auzi un huruit prelung, ca și când un motor de mii de cai-putere, neștiut de nimeni până atunci și instalat undeva în adâncuri, fusese declanșat punând în mișcare uriașa clădire de oțel și beton a hotelului, își ridică fruntea, văzu lampa pendulând gata să se pocnească fie de o parte, fie de cealaltă a tavanului, și înțelese.”
„Deodată, Lucian auzi un huruit surd și imediat avu senzația că se găsea într-o căruță ce se hurducăie străbătând un podeț din bârne. Abia în secundele următoare, clădirea prinse să se zguduie puternic și pricepu că e cutremur. Strigă în receptor:
– Voicule, mă auzi? E cutremur, băiete!”
„Clădirea care până nu de mult găzduise ani și ani, la parter, cofetăria Nestor, se tasase, intrase în pământ într-un mod bizar, dezvăluind ochiului siluete înalte ale blocurilor din spate, parcă și ele înclinate, gata să se prăbușească. Jur-împrejur, dăinuia o liniște adâncă, de cimitir în miez de noapte.”,
Iar luna, sunt convinsă că luna l-a impresionat în acea seară fatidică atât de mult pe autor, încât o descrie într-un fel straniu, prevestitor de rele.
„Abia atunci zări pe cer luna revărsând pe pământ o lumină ireală, aproape înspăimântătoare.”
„În zare, acolo unde de obicei, se deslușeau în noapte luminile pâlpâitoare ale Bucureștiului, se lăsase acum o beznă sinistră. Doar luna, o lună albă, enormă, cum nu-și amintea să mai fi văzut vreodată, încerca să lumineze pământul a moarte.”
„Luna, vinovată parcă de cele petrecute, se retrăgea la lumina razelor sale, în adâncurile cerului fără stele.”
„- Ce lună! îi atrase portarul atenția. Să mă bată Dumnezeu dacă am mai văzut o lună ca asta!”
În acest context, al țării lovite crunt de cutremur, cu oameni dispăruți sub dărâmături, morți, răniți și cu autoritățile alergând haotic dintr-o parte în alta, ies din umbră persoane care profită de tragedie pentru a extrage secrete de stat. Spionaj militar, unul dintre subiectele preferate la modă ale acelor timpuri.
Ca să răspund la întrebarea unei prietene, mapa cenușie, care dă titlul cărții, este cea în care se păstrau planurile de spionaj, iar inițialele „g.r.” vin de la operațiunea „Godzila România”. Curioși? Ce presupune operațiunea? Ce legătura are Godzila? Doar nu vă așteptați să vă spun, e strict secret! Se declasifică atunci când citiți!
Un roman cu agenți secreți, ale căror acțiuni sunt vânate îndeaproape de maiorii Lucian și Frunză, colonelul Panait și locotenentul Scurtu, un nou și promițător personaj. Totodată, ne reîntâlnim cu vechi cunoștințe din alte scrieri de-ale autorului, căpitanul Liviu Roman (Ochii doctorului King), scriitorul Corneliu Cara, alter-ego-ul scriitorului („Soarele a murit în zori” ) și alții.
Rămân la părerea că Haralamb Zincă reușește să facă legătura între cărțile sale ca nimeni altul. OK, poate doar ca Stephen King.
Despre autor:
Haralamb Zincă (1923-2008), pe numele său real Hary Isac Zilberman, este autorul a peste 50 de romane polițiste și de spionaj, considerat părintele literaturii de gen din România, „Sfârșitul spionului fantomă” fiind prima carte de spionaj scrisă de un autor român, iar „O crimă aproape perfectă”, prima carte polițistă.
A fost unul dintre cei mai vânduți scriitori ai epocii sale, tirajele epuizându-se în câteva zile. De asemenea, anchetatorii profesioniști îi cereau sfaturi pentru rezolvarea unor cazuri reale.
Alte cărți: „Moartea vine pe bandă de magnetofon”, „Ochii doctorului King”, „Soarele a murit în zori”, „Și a fost ora H”, Un glonte pentru rezident”.
Carte disponibilă pe site-ul Editura Publisol
Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii cărți
Ce subiecte interesante abordeaza autorul, de fiecare data! 🙂
Daaa. Subiecte ce au un parfum al epocii si totodata, iti pun mintea la contributie, cu misterul aferent.
Mulțumim pentru recomandare, Sorina!
Cu drag, lectura placuta!
Felicitări pentru recenzie, Sorinache!
Multumesc!