Pierduți în Cartierul Spaniol, de Heddi Goodrich – Editura Rao – recenzie

Pierduți în Cartierul Spaniol

Heddi Goodrich

Titlul original: Perduti nei Quartieri Spagnoli

Editura: Rao

Biblioteca Rao

Anul apariţiei: 2019

Traducere din limba italiană: Elena Bănică prin Lingua Connexion

Număr pagini: 432

Gen: Dramă, Romantic

   Când am văzut prima dată această carte, mi-a adus aminte de „Intrați în El Encanto” , roman din aceeași colecție, care mi-a plăcut la nebunie. Mă așteptam ca „Pierduți în Cartierul Spaniol” să fie la fel.

   Ei bine, poate doar la zugrăvirea atmosferei unui oraș, respectiv Napoli, să semene un pic. În rest, mi s-a părut o carte destul de ternă, cu o acțiune lentă.

   Totul se învârte în jurul poveștii de dragoste dintre Heddi (citit Eddie de italieni) și Pietro, doi studenți a căror existență se desfășoară în Cartierul Spaniol din Napoli. Acțiunea alternează între faptele petrecute în trecut și e-mailurile schimbate în prezent, din care deducem că cei doi s-au despărțit.

   În anii 1990, amândoi sunt studenți în Napoli, relația lor pornind de la o casetă dăruită de Pietro (cât de retro, știu, farmecul acelei perioade). Locuiesc în Cartierul Spaniol alături de alți studenți.

„Napoli nu dormea niciodată, niciodată cu adevărat. Chiar și în inima nopții, neoanele luminau, cu lumina lor economică și antiestetică; rude încă treze loveau cu palma în masa din bucătărie în mijlocul vreunei discuții aprinse, al unei glume, ori al unei mărturisiri.”

   Deși la început sunt fericiți, Eddi și Pietro sunt mult prea diferiți pentru a rămâne împreună. Ea este o americancă venită în Napoli, cu altă mentalitate, el depinde prea mult de familia sa. Aceste discrepanțe devin evidente cu ocazia unei vizite a cuplului la părinții lui, în sătucul uitat de lume Vallesaccarda.

   Atunci își dă seama Eddie că părinții lui Pietro nu vedeau cu ochi buni relația lor. Mama lui Pietro nu o place deloc, în ciuda tuturor eforturilor depuse, iar ea află chiar de la Pietro că planul familiei era ca el să se însoare cu o fată din sat, pentru a dobândi niște bucăți de pământ. Cum e firesc, ei nu-i pică bine când vede că Pietro n-o apără, ba mai mult, se ascunde, pentru a-i face jocul mamei.

„Poate că, în realitate, nu era vorba despre a face alegerea, abstractă și neancorată în timp, între bani și libertate, ci despre a face alegerea mult mai concretă și imediată între bani și iubită. Probabil că și Pietro își dăduse de asta și de-aia îmi evita privirea. Dar dacă ar fi, într-adevăr, asta întrebarea, m-am gândit, n-ar fi oare și mai simplu de dat un răspuns? Nicio persoană cu puțin creier nu ar fi ales banii în locul ființei pe care jura că o iubește. Dar atunci, de ce întârzia să răspundă, de ce scotea numai vorbe de complezență și fuma ca un turc? Era un teatru cu care nu mai aveam intenția să-mi pierd timpul.”

   În același timp, tinerii se confruntă cu probleme tipice de după terminarea facultății, incredibil de actuale, deși au trecut peste 20 de ani de atunci.

„În ce privea o eventuală carieră a mea (cuvânt adult și greu), adevărul era că nu mă gândisem niciodată serios la ce aș fi putut să fac cu diploma mea, care era la fel de frumoasă și de inconsistentă precum hârtia pe care era tipărită. Așteptam ca destinul să-mi arate și în acel aspect al vieții mele drumul corect de urmat, să-mi dea un nou punct pe hartă măcar pentru început și apoi, precum un cameleon, aveam să mă adaptez în noul scenariu. Asta știam să fac.”

„Nu am putut să nu remarc ironia faptului că eu, cu diploma mea de intelectuală, ajunsesem să-mi murdăresc mâinile într-un mod atât de umilitor, pe când Pietro, cu diploma lui care aproape că-i impunea să se murdărească, ajunsese să lucreze, deși neplătit, într-o bibliotecă.”

  Mi-a plăcut și nu mi-a plăcut romanul. Mi-a plăcut modul în care este descrisă atmosfera din Napoli, un oraș tipic italienesc, dar nu mi-a plăcut lectura îngreunată cu prea multe scene de care autoarea s-ar fi putut lipsi și care chiar plictisesc.

   Tot timpul cât am citit cartea speram să descopăr mai multe: cum s-au despărțit, cum au început să-și scrie, dacă s-au regăsit, dacă au reluat sau nu relația… Ce s-a întâmplat rămâne să aflați pe cont propriu.

Despre autoare:

   Heddi Goodrich este scriitoare, profesoară de engleză, redactor și traducătoare. La fel ca personajul ei, a făcut un schimb cultural în Napoli, are licența în litere la Universitatea Orientale și în prezent locuiește în Noua Zeelandă.

„Pierduți în Cartierul Spaniol” este romanul său de debut.

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti