Intrați în El Encanto de Susana López Rubio – Rao – recenzie

Titul: Intrați în El Encanto

Titlul original: El Encanto
Editura: Rao

Biblioteca Rao

Anul apariţiei: 2017, 2018

Traducere din limba spaniolă: Graal Soft

Număr pagini: 395

Gen: Dramă, Romantic

Cotație Goodreads: 3,92

   Am terminat „Intrați în El Encanto” cu ochii în lacrimi și inima bătându-mi ca la concurs. Este o carte emoționantă, ce are câte un pic din toate: dramă, thriller, mister. De asemenea, este un roman de epocă; reflectă perioada de la mijlocul secolului XX în Cuba și Spania: acțiunea începe în 1947 și se întinde pe mai mulți ani.

   Tema principală este povestea de dragoste dintre Gloria și Patricio. Ea este o femeie căsătorită cu unul dintre cei mai bogați bărbați din Cuba, iar el, un tânăr venit din Asturias, fugind de situația din perioada postbelică spaniolă. Părinții lui s-au numărat printre numeroasele victime ale războiului civil spaniol: mama ucisă de republicani, iar tatăl de naționaliști.

   Povestea Gloriei este tristă și revoltătoare, în același timp: pe când era doar o copilă de 12 ani, a intrat în vizorul mafiotului César Valdés, unul dintre cei mai bogați și influenți bărbați din Cuba acelor vremuri.  La vârsta de 14 ani, acesta o ia de soție, fără ca ea să se poată împotrivi, pe fondul presiunilor și a conjuncturii nefericite: tatăl Gloriei moare, iar mama suferă un accident vascular, în urma căruia rămâne legumă. Lipsită de apărare, cade pradă capcanei lui César, pedofilul psihopat ce îi răpește copilăria și adolescența.

„Când am împlinit vârsta de șaisprezece ani, Dumnezeu a vrut ca viața să-mi ofere un respiro. Când dintr-o fetiță am devenit o femeie adevărată, cu șolduri zdravene și sâni, care, în sfârșit, umpleau sutienele, interesul lui Cesar s-a domolit. De la a mă căuta aproape în toate nopțile pentru a-și astâmpăra poftele, a trecut la a mă lăsa în pace săptămâni întregi. Noile mele rotunjimi nu îl interesau la fel de mult ca trupul meu dinainte, cel al unei fetițe sfrijite.”

   La 17 ani dă naștere unei fetițe, iar la 24, îl cunoaște pe cel care avea să-i schimbe viața: Patricio, un tânăr angajat la magazinul universal El Encanto.

   Și am ajuns la El Encanto, magazinul ce pare un adevărat personaj, un fel de precursor al mall-urilor de azi. La El Encanto, găseai de toate, de la haine elegante, bijuterii, parfumuri, la mobilă și jucării. Este locul vizitat de celebritățile vremii: Ava Gardner, Frank Sinatra, John Wayne, Christian Dior, Che Guevara. Patricio devine o legendă a magazinului, reușind să-i vândă un ruj Avei Gardner și să-i facă rost de pantofi lui Frank Sinatra în ultimele minute înaintea concertului. Tot el îi vinde lui Che Guevara o vestă de piele. Se fac aluzii la relația dintre Ava Gardner și Frank Sinatra, precum și la zvonul că Sinatra ar fi avut legături cu mafia.

„Acela a fost momentul în care mi-am dat seama. Fie că erau bogați, săraci, bărbați, femei, tineri sau bătrâni, pentru simplul fapt că au trecut pragul magazinului El Encanto, cu toții aveau ceva în comun: strălucirea în ochi pe care o afișează copiii în dimineața zilei de Crăciun. El Encanto nu avea nevoie de electricitate, zâmbetele clienților ar fi putut să lumineze întregul magazin. Iluzie în stare pură.”

„- Bine. O să vă spun pentru ce-mi trebuie. Îmi promiteți că va rămâne între noi? șopti Ava.

– Bineînțeles.

– Pentru un sărut, îmi mărturisi. Mă interesează un domn, Frank, și vreau ca primul nostru sărut să fie de neuitat.〈…〉

– Acel domn are cea mai frumoasă voce din lumea-ntreagă?

– Maybe…, răspunse ea, cu șiretenie.”

„John Wayne nu era singurul client ilustru al croitoriei noastre. Lista era lungă. Maurice Chevalier și Lucho Gatica erau, și ei, cumpărători obișnuiți ai hainelor noastre sport. Lana Turner, Nat King Cole, César Romero, María Félix, Ernest Hemingway și Tyrone Power aveau carte de credit la noi. Acesta din urmă ne-a dăruit o anecdotă legendară.”

   Și chiar așa a fost: Tyrone Power a avut o mică dispută cu Marita, sora lui César, constituind unul dintre fragmentele amuzante ale romanului. Și apropo, „comemierda” se traduce mult mai colorat decât în carte.

   Romanul este narat din două perspective diferite: a Gloriei și a lui Patricio. Pentru Gloria, relația cu Patricio reprezintă recuperarea vieții pierdute, iar pentru Patricio, Gloria este singura femeie pe care a iubit-o și o va iubi vreodată, în ciuda faptului că s-a căsătorit cu altcineva.

   Suntem martori la viața plină de limitări a Gloriei: soțul ei este obsedat de control și o urmărește tot timpul. Singura portiță de scăpare sunt vizitele la El Encanto – lui César nu i se pare deloc ciudat că soția sa petrece timp la acel magazin; este genul de om căruia îi place să-și etaleze bogăția; Gloria este un trofeu pentru el,  femeia frumoasă și elegantă, pentru care îl invidiază toată crema societății cubaneze. Așadar, avea interesul ca Gloria să poarte cele mai scumpe toalete și bijuterii.

   Marita, sora lui César, este altă victimă. După mine, este cel mai interesant personaj: la prima vedere, nesuferită, arogantă, dar dacă ai ocazia să o descoperi, te va surprinde. Este principalul spion al fratelui ei în ceea ce privește activitățile Gloriei. De fapt, ea este terorizată de César, se teme de el, tocmai pentru că îl cunoaște. Aparent, este o tipă superficială, interesată doar de haine, genți, parfumuri, bijuterii. Cu cât înaintezi în poveste, realizezi că toate acestea reprezintă singurul ei refugiu.

„- Și să rămân la țară, să mă mănânce muștele? Nu sunt proastă: în Havana am o casă frumoasă, servitori care-mi spală chiloții, mâncăruri delicioase și multe rochii frumoase.

– Cumpărate cu banii murdari de gangster.

– Da, dar de la Coco Chanel. Ce femeie nu și-ar vinde sufletul diavolului pentru o rochie de la Chanel? zise Marita înainte de a începe să sforăie.

Cine eram eu să o judec? Gravitatea situației nu stătea în viața pe care o ducea Marita, ci în faptul că același lucru pe care i-l imputam cumnatei mele l-aș fi putut spune și despre mine.”

   Paradoxal, mi-a fost milă de Marita, poate chiar mai milă decât de Gloria. Gloria este o luptătoare, cunoaște iubirea, pe când Marita este prizoniera fricii. Marita se resemnează, e ca un câine dresat, pentru că de mică a fost obișnuită cu un frate tiran.

   Unul dintre personajele amuzante este Lala, bunica Gloriei. Superstițioasă, se ocupă cu tot felul de vrăji tipice cubaneze și nu-și ascunde antipatia față de César.

„- Știu că tu ești deșteaptă, Gloria, mult mai deșteaptă ca mine. Dar oricât de științifică ai fi, ești tot cubaneză, fato! Noi, cubanezii, avem magia în sânge.”

   Când află de relația Gloriei cu Patricio, o susține din tot sufletul, iar atunci când nepoata îi mărturisește planul de fugă alături de bărbatul iubit, o sfătuiește să plece și să lase în urmă tot.

„- Știu că te-ai măritat cu de-a sila, Gloria. Depravatul ăla ți-a furat părinții, inocența, viața… Dar nu a putut să-ți fure miracolul de a te îndrăgosti pentru prima oară.”

   Numai că nu totul iese așa cum și-au dorit. Acum, că descrierea de pe copertă a spulberat misterul, pot spune că este o poveste tristă cu un final oarecum fericit. O poveste atipică.

  Cel mai mult l-am urât pe César, mă revoltam și îmi venea să-l ucid cu mâinile mele. Și el are o poveste de viață complexă și tristă, aflăm cum a ajuns așa, deși nimic nu-i justifică faptele.

   Ce mi-a plăcut: felul în care sunt redate perioadele istorice din Cuba și Spania. Revoluția, loviturile de stat, dictatura și influența mafiei în Cuba, pe de o parte, dramele războiului civil spaniol, franchismul, pe de altă parte. Autoarea este născută în 1978, după moartea lui Franco, dar cu siguranță, spune poveștile trăite de părinții și de bunicii ei. De fapt, chiar menționează că numele personajului principal este împrumutat de la bunicul său.

   Cultura cubaneză are un loc bine rezervat în roman: ai impresia că această țară este unul dintre personaje. Parcă simți atmosfera veselă și plină de culoare de pe străzile Havanei doar citind. Am apreciat foarte mult informațiile cu privire la cocktailuri, eu însămi fiind amatoare a acestor băuturi.

„De îndată ce se lăsa noaptea, Havana se umplea de lume cu chef de dans. Muzica venea din toate părțile: de la ferestrele deschise ale caselor, de pe buzele funcționarilor care fredonau cântece ale lui Celeste Mendoza pe drumul de întoarcere la casele lor și țâșneau melodii chiar și din sunetul tocurilor femeilor, care călcau în ritm de cea-cea-cea. Pe plaje și în parcuri, grupurile de prieteni se întruneau în jazz bands improvizate și, chiar dacă nu aveau decât niște trompete, un trombon și niște tobe, cântau în ritm de mambo, afro, rumba sau bolero.”

   Prietenia dintre Patricio, Grescas și Guzmán este una dintre părțile mele preferate ale romanului: știu că pot conta unul pe altul, se ajută între ei și se distrează ca nimeni alții. Umorul nu lipsește din poveste.

   Ce nu mi-a plăcut: descrierea de pe copertă ne oferă cel mai mare spoiler. De ce? De ce a trebuit să rezume acțiunea? Totuși, deși cam știam ce se întâmplă, am citit romanul cu sufletul la gură. Probabil că dacă nu aș fi avut acele informații, impactul asupra mea ar fi fost și mai puternic.

Despre autoare:

   Susana López Rubio este o scriitoare și scenaristă născută la Madrid, în 1978. A colaborat la realizarea scenariilor pentru seriale precum „Hospital Central”, „La chica de ayer”, „Física o química” și mai ales, „El tiempo entre costuras”, adaptarea romanului cu același nume.

Este creatoarea serialului „Acacias 38” și scenarista scurtmetrajului „Juán y la nube”, ce a obținut Premiul Goya în 2015.

A publicat mai multe cărți pentru copii și predă cursuri de masterat în Cinema și Televiziune la Universitatea Carlos III din Madrid.

Cartea Intrați în El Encanto de Susana López Rubio poate fi comandată de pe site-ul dol.ro-Diverta

Recenzii cărţi