Cercurile mistice de Nicoleta Tudor–Editura Ex Libris Universalis

Cercurile mistice de Nicoleta Tudor

Editura: Ex Libris Universalis
Anul apariției: 2013
Numar pagini: 271
Gen: Romantic, Fantasy

Este povestea unei tinere a cărei strabunică – Elvira, în urmă cu mai bine de o sută de ani, s-a îndrăgostit de țiganul Iani, dintr-o șatră de la marginea unui sat din Ardeal. Mama Elvirei era o vrăjitoare practicantă a magiei negre care a aruncat un crunt blestem asupra șatrei transformand-o în umbre. Blestemul putea fi ridicat până la a treia generație de urmașii Elvirei și ai lui Iani. Urmașii acestora, Maria, protagonista romanului, și Matei, de care Maria descoperă că este îndrăgostită, au moștenit harurile înaintașilor lor, haruri care i-au aruncat în vâltoarea aventurii de a-și salva străbunii.

„Asemeni himerelor lui Paciurea, elementele de real și fantastic se războiesc pe fondul iubirii personajelor principale, doi liceeni cu strămoși de basm.” – Nicolae Stelea

Cartea Nicoletei Tudor mi-a făcut sufletul să vibreze de bucurie și nu mă pot abține să nu scriu câteva cuvinte despre “Cercurile mistice”. Am dat peste ea din întâmplare, pe când vânam viitoare achiziții în librăriile online. Știți deja cât de mult apreciez lucrările scrise de autorii români contemporani, și îmi cunoașteți fascinația pentru poveștile magice/mistice, așa că înțelegeți ușurința cu care m-am lăsat vrăjită de descrierea acestei cărți. Însă nu știți ce reacție am avut după ce am citit primele capitole. Râdeam ca o toantă și spuneam: nu se poate! Citeam și nu-mi venea să cred! Descoperisem autoarea al cărui stil de scriere se apropia cel mai mult de stilul scriitoarei mele de suflet, Nora Roberts. Nu mă refer la faptul că au același mod de a împleti realul cu supranaturalul, romance-ul cu fantasy, ci la puterea cu care reușește să picure magie în scrierea ei. Închizi ochii și reușești să visezi acele peisaje mirifice descrise de ea, trăiești la intensitate maximă poveștile de dragoste, începi să te temi de puterea blestemelor.

Recunosc că au fost momente când am crezut că nu voi putea să scriu recenzia, deși îmi doream enorm să vă prezint această superbă poveste. De ce? Pentru că eram conștientă că nu aș fi putut găsi cuvintele potrivite pentru a reda cu acuratețe această poveste magică. Dar de fiecare dată când priveam cartea (pe care o țin alături de mine, pe noptieră, încă din ziua achiziționării ei), mă simțeam vinovată. Este formidabilă și merită citită de iubitorii de romance și fantasy.

După cum ați aflat deja din descriere, “Cercurile mistice” prezintă două povești de dragoste: cea dintre Maria și Matei (are loc în zilele nostre) și cea dintre Elvira (străbunica Mariei) și țiganul Iani, poveste ce a avut loc în urmă cu o sută de ani. Accentul se pune pe modul în care primul cuplu reușește să înlăture blestemul aruncat de Sofia, mama Elvirei, asupra îndrăgostiților de demult, dar și asupra unei șatre de țigani.

Maria se trage dintr-un neam de vrăjitoare, dar a descoperit acest lucru mai târziu, pe când avea 13 ani, atunci când a remarcat că mama ei avea puterea de a influența stările și acțiunile tatălui ei. Tot în aceeași perioadă au apărut visele. Prima dată, Maria s-a visat lângă o pădure, alături de o șatră de țigani strânsă în jurul unui foc. În mijloc stătea un bătrân care i-a făcut semn să se apropie. I-a arătat palma dreaptă și în ea, Maria a văzut trei cercuri care se intersectau. Într-un cerc era străbunica ei, pe care o știa din fotografii, în alt cerc era bunica, iar în al treilea cerc era mama ei.
“- Dar le cunosc, sunt mama, bunica şi strǎbunica mea. Ce cautǎ ele în aceste cercuri ?
– Normal cǎ le cunoşti, mi-a spus Bătrânul liniştit. Ele sunt cele mai bune urmaşe ale mele. Dar tu cred că vei fi tot ce au fost ele la un loc. Tu eşti salvarea noastra, tu eşti cea pe care Bǎtrânul ne-a descris-o de atâtea ori. Tu vei salva neamul nostru de la blestemul pogorât asupra noastrǎ de atâta vreme.”
A doua oară, Maria s-a visat iarăși în șatră, dar de această dată, bătrânul se certa cu un tânăr pe nume Iani, motivul fiind acela că tânărul se îndrăgostise de Elvira, fiica boierului din sat, bărbatul Coanei Sofia. Necazul e că Iani era deja logodit de ani buni cu o țigăncușă, pe care între timp a lăsat-o însărcinată. Însă, nici sarcina țigăncușei nu-l făcea să-și ia gândul de la Elvira.
Contrariată de visele ce nu-i dădeau pace, Maria discută cu mama ei și așa află că se trage dintr-un neam de vrăjitoare, visele fiind unele premonitorii, acestea fiind doar una din puterile sale. Dar abia la 16 ani le va stăpâni pe deplin. Din păcate, la scurt timp după această discuție, mama Mariei moare, însă înainte de a-și da ultima suflare, îi oferă fetei un medalion.
Timpul trece, Maria ajunge la vârsta de 16 ani să-și dezvolte abilitățile, precum cele de a citi și influența gândurile oamenilor și de a vindeca boli și începe o relație amoroasă cu Matei, noul ei coleg de liceu. Să fie vorba de dragoste la prima vedere sau de altceva? Cert este faptul că în visele ei, Maria începe să-l viseze pe țiganul Iani, dar chipul acestuia seamănă izbitor de mult cu Matei. Surprinzător este și faptul că cei doi tineri nu au nevoie de vorbe, ei putând comunica doar prin gânduri. De asemenea, pe pieptul lui Matei se află același semn ca și pe sânul Mariei, o arsură care reprezentă trei cercuri intersectate, este posesorul unui medalion asemănător cu cel al Mariei, are aceleași vise cu șatra de țigani și posedă aceleași abilități.

“– De ce-mi faci asta ? Cine eşti ? Ce vrei de la mine ? De unde ai venit ? am strigat eu la el furioasă, purtarea lui confirmându-mi temerea de dinainte. Dacă îmi citea gândurile, înseamna că eram o caraghioasă în faţa lui.
– Mi-ai părut o ţărăncuţă frumoasă, sexi şi împiedicată, spuse atât de amuzat încât am început să râd şi eu simţind cum supărarea se împrăştie precum norii de ploaie, lăsând loc soarelui să-mi invadeze sufletul.
Cu degetul arătător îmi prinse bărbia şi o ridică pentru a mă pregăti de sărutul care a urmat, iar geamătul pe care l-am auzit venea chiar de la mine. Respiraţia mea era din ce în ce mai sacadată si Matei mă strângea în braţe din ce în ce mai înfierbântat. Nu mai gândeam în timp ce simţeam cum devin lichidă în braţele lui, fără să mă gândesc nici un moment în ce ipostaza îndrăzneaţă eram, ba din contră, voiam ca timpul să se oprească în loc, iar Matei să nu-mi mai dea drumul. La un moment dat, el a fost cel care s-a desprins din îmbrăţişare, ducându-şi mâna la piept. Nu-mi dădeam seama ce s-a întâmplat cu el până nu şi-a descheiat doi nasturi de la cămaşă şi atunci mi-am dus şi eu mâna la piept, dar spre inima care tocmai mi se oprea. Pe pieptul lui se afla exact acelaşi semn ca şi pe sânul meu. O arsură care reprezenta trei cercuri intersectate exact de aceeaşi mărime ca şi ale mele…
– Ce anume ţi-a provocat semnul, m-a întrebat Matei, încet, îndepărtându-mă de el şi privindu-mă insistent, cu o tristeţe mistuitoare care-i maturiza frumoasele lui trăsături şi-i făcea irisul ochilor să facă valuri.
Am băgat mâna în buzunarul de la spate al blugilor şi am scos lănţişorul de care atârna pandantivul.
– Asta mi-a provocat semnul, am spus eu, după ce am avut visul cu şatra de ţigani. Dar tu?
La fel ca şi mine, Matei a scos din buzunar un lănţişor puţin mai gros decât al meu, care avea prins de el un pandantiv identic celui pe care îl ţineam în mână.
– Spre dimineaţă, în timp ce visam, la fel ca şi tine şatra de ţigani, m-a trezit din vis arsura pe care mi-a provocat-o pandantivul.
– De unde ai pandantivul? L-am întrebat, aproape ştiind răspunsul.
– L-am primit de la tatăl meu în ziua când acesta a murit, mi-a răspuns cu tristeţe. Este singurul lucru pe care îl am de la el.
– Eu l-am primit de la mama mea în ziua în care a murit. Nu ţi se pare că avem foarte multe în comun? În afară de studiatul minţilor, ce mai poţi face?
– Pot influenţa gândirea oamenilor, am vise premonitorii, dar ce-mi place cel mai mult, pot vindeca oamenii doar atingându-i.”

Necazurile încep să apară din momentul în care tatăl Mariei găsește în casă o scrisoare de adio lăsată de soția lui. Aceasta îi mărturisea că familia ei se trage dintr-o aprigă vrăjitoare din zona Ardealului (Măguri), Sofia, practicantă a magiei negre, iar fiica lor, Maria, este cea de-a treia spiță a neamului lor.
O parte din mister începe să se dezlege. Maria visa ceea ce se întâmplase în trecut. Dar ce legătură au aceste lucruri cu Matei? Cine este de fapt el ? De ce avea aceleași vise cu șatra de țigani? Ce legătură avea el cu aceștia? De fapt totul este simplu! Maria este strănepoata Elvirei, iar Matei este strănepotul lui Iani! Și tocmai din acest motiv ei au puterea de a alunga blestemul! Dar de fapt, ce se întâmplase în urmă cu o sută de ani?

Sofia fusese cândva îndrăgostită de bătrânul șatrei, dar acesta a respins-o atunci când a aflat ce fel de vrăjitorie practică, preferând să se însoare cu o țigancă din șatră, care mai târziu i-a dăruit un fiu, pe Iani. Ulterior, băiatul s-a îndrăgostit chiar de fiica Sofiei, Elvira și o lasă gravidă! În furia ei nebună, Sofia blestemă șatra de țigani, transformând-o în umbre și numai cea de-a treia spiță din neamul Elvirei și al lui Iani poate să-l ridice!

„Așa cum praful negru este atras de pământ,
Și norii de pe cer
Se plimbă duși de vânt,
Și cum se stinge focul încet, încet în vatră,
Așa ducă-se în umbre
Toți țiganii din șatră.
Să bântuie pământul și nimeni să nu-i simtă,
Să-și dorească moartea,
Dar ea să nu-i atingă.
Să-i scape de blestem vlăstar din a mea viță,
Și vlăstar din neamul lor,
Până la a treia spiță.
Blestem această șatră cu sânge și mânie
Pe soare să dispară
În umbre de stafie.”

Norocul face ca Maria să descopere într-un cufăr jurnalul Elvirei și astfel află tot ce s-a petrecut în trecut dispariția șatrei și cum a fost silită Elvira să se mărite cu alt bărbat.

“Sărmana, mi se rupe sufletul când vedeam cât suferea. De câte ori încercam să mă pun în locul ei aveam un nod în gât și simțeam că nu mai puteam respire. Cred că a trecut prin momente groaznice în timp ce se pregătea de nuntă, iar sufletul ei tânjea după Iani. Câtă putere să ai? De unde îi venea atâta forță să meargă mai departe ? Oare faptul că urmează să dai viață cuiva să-ți dea atâta putere? Oare dacă ea ar fi știut ce urmă să se intămple cu Iani, ar fi făcut ceva? “

“…daca o fi să mor, mor cu speranța că Dumnezeu în marea lui bunătate va reuși să pună față în față două persoane care vor face un mare bine pe lumea asta. Și mor cu speranța că fata mea, dacă va află vreodată ceea ce am pățit în viața mea, va avea puterea să mă ierte și să meargă mai departe. Și să mă poarte în sufletul ei ca pe persoana care a iubit-o cel mai mult pe lumea asta și a făcut sacrificiul vieții ei pentru a-i fi bine copilei căreia urmă să-i dea viață.”

Cu ajutorul acestui jurnal, dar și prin intermediul viselor în care Elvira își face apariția, cei doi adolescenți ar putea afla modul prin care să ridice blestemul, dar în calea lor apar numeroase piedici! Din păcate, vrăjitoarea Sofia nu are astâmpăr. Bântuie zona, se transformă în corb și îi atacă pe Maria și Matei. Își schimbă înfățișarea și îi pune în mare necaz pe cei dragi. De asemenea, dragostea lor este pusă la grea încercare din momentul în care își face apariția fosta iubită a lui Matei, Diana. Aceasta ajunge la un moment dat să îl învinuiască pe tânăr că ar fi violat-o! Să fie oare adevărat? Vor reuși Maria și Matei să învingă toate obstacolele? Va fi înlăturat blestemul?
„Cercurile mistice” este un roman de excepție! Dacă vă place genul romance & fantasy, dacă vă fascinează subiecte precum supranaturalul/paranormalul, vrăjitorie, misticism, blesteme, atunci această carte vă va cuceri în mod sigur!
P.S. Următoarea carte din serie se numește „Orașul de deasupra”, personajul principal fiind Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei. Din câte am înțeles, mai există în curs de apariție o carte din aceeași serie – „Toria”.

Fragmente – declarațiile de dragoste dintre Matei si Maria :
„Te iubesc cu fiecare por al pielii mele care tânjește după dezmierdările și îmbrățișările tale. Te iubesc cu fiecare respirație de-a mea, te iubesc cu fiecare bătaie a inimii mele, te iubesc în fiecare clipă a vieții mele …”

“Mă pierd, Maria, atunci când te am în brațe. Când îți simt mirosul minunat, și buzele tale de care nu mă satur, simt că mă îmbat. Mă îmbat de mirosul tău, mă îmbat cu gustul tău, mor de dorința de a te ține în brațe și de a nu-ți mai da drumul.”

Nota 10+

Autor: Alina

Surse foto: pinterest.com