Duel poetic: Întrebare de lumină&Dimineaţa luminii

Întrebare de lumină
Amalia Năcrin

 

Ce să fac cu lumina din cer?

S-o sting din lampadar când suflă vântul

sau să mă ofer

clipă de clipă cu niște lampioane?

Și de-ar crăpa de foame

în fulgere mascate,

lumina…

nu s-ar răstălmăci în prune coapte

peste noapte!

Mai degrabă ar ploua cu struguri acrii

să-mi sterpezească zilele din lacrimi.

Ce să fac eu cu copacul ei?

Cu un prun holtei

și cu vână vineție ?

Iacătă tentație de neam-prost!

De-ăla-mi trebuie mie?

Mă uit și-mi număr câte în lună și în stele,

stau cu mâinile benoclate-n jos,

pe lângă zdreanța albă ce deșirată curge peste ele,

fac tăvălug cu părul înțesat de norii ca năluca

și-l ciufulesc adesea,

nori ciudați și ofticați…

lăsați-mi-l lăieț, pe umeri,

ce difuzați, ce-o-mprăștiați,

sunt doar o descentrată,

doar nu-s dusă cu pluta!

Eu,

tot colo-șa pe piedestal

să-i urc luminii umbra mea,

cu aripi ,

cu cangrene la copitele de cal,

cu rugămintea-n ochii,ce special

nu mi i-am amintit

să nu le dea cu nostalgie și iubit

vreun neica-nimeni,

ca și mine,

vreun antipatic luat din anticariat,

demodat,

și el un dezlânat întru păcat,

vreun scelerat întru iubit.

 

Dimineaţa luminii
Daniel Irimescu (Daniel Dac)

Las frageda lumină să vorbească

La-ngemănarea dimineților târzii,

Când roua-n tihnă prinde să-nvelească

Candoarea pașilor curați, din zori de zi.

 

Tălpile-mi sărut pământul dezvelit

Și-l simt cum măngâie picioarele domol,

Cu fiecare pas, respir, la nesfârșit

Aroma vieții pătrunzându-mi trupul gol.

 

Mă prind cu mâinile de-un colț de răsărit

Și-l strâng în palmele căuș, ca să îl sorb,

Să nu se piardă niciun strop de infinit

Când însetat de el mă pierd, de orb.

 

Pătrund prin stropi care aștern pe flori

Din nesfârșita curgere-n milenii,

Esența cerului, în armonii de viori,

Din minunata odă a Iubirii!

 

Adânc coboară-n fiecare por

Trezind în taină ochiul adormit,

De-ntunecimi ce parcă pun zăpor,

În asfințituri care ne-au zorit.

 

Pierdută într-un răsărit de noapte

Eterna-mi pleoapă-a  nemuririi,

Se zbate-n chipul fiecărei șoapte

Din nesfârșita dimineață a Luminii!

 Părerea voastră?

 

Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

5 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.