Poezii de Florina Sanda Cojocaru

Poezii – Florina Sanda Cojocaru

ultima colindă

ierni fără zăpadă, zile fără tine-

vin să mă colinde păsări de tristețe

şi îmi caut treabă sau mă mint că-i bine…

nopții mele albe îi voi da binețe.

caut o magie cât mă strâng pereții

trec copii sub geamuri ca un stol de îngeri

în pustia lumii tremură scaieții

şi mi-e iarna asta ca un zid de plângeri.

de-ai deschide ușa să primești o vreme

gândul meu zănatic ca să te cuprindă

să te simt aproape și-apoi nu m-oi teme

am să-ți cânt, iubite, ultima colindă

şi-am să cred că ninge și-am să cred că-ți pasă

or să se perinde clipe din trecut

cu singurătatea, astăzi, stau la masă-

nu-i nimic din toate câte le-aș fi vrut.  

Poezii – Florina Sanda Cojocaru

Zălog

şi mă dau zăpezilor zălog

toamna mea începe să mă doară

ochiul meu de tine e olog

lupi de gheaţă nu mai ştiu să moară

nu sunt sănii, doar un cânt tăcut

încălzeşte noaptea şi pereţii

în odaia-ngustă câini asmut

şi în geamul şubred bat profeţii

şi mă dau zăpezilor zălog

vor mugi de-albastru plopi de ceară

vântul puhav, palid şi milog

va întinde foamea de afară

cum visez că trec colindători

doar stihii ce-şi-ncălzesc popasul

fie-mi iarna asta câmp cu flori

şi în tine să mă bată ceasul.  

Poezii – Florina Sanda Cojocaru

îndemn

să treci pe-aici, ne-o fi de-atâta iarnă

de-atâtea sărbători ce sun-a gol

de partea mea de-absinturi şi nămol

şi oi lăsa zăpezi să se aştearnă

cât morţii îi voi face un ocol

să treci pe-aici, miroase-a cozonac

vecinii se gătesc de promenadă

cât viscol bate-n partea mea de stradă

şi frig îmi e şi nu am ce să fac

să treci pe-aici, te-aştept de ceva vreme

e-atâta gol în mine şi angoasă

vei spune c-am rămas cea mai frumoasă

şi lângă tine nu am a mă teme

să treci pe-aici, să par chiar a te crede

şi să zâmbesc plăpând şi inocent

din ziua ta albastră nu se vede

cum cresc în mine arbori de ciment.  

Poezii – Florina Sanda Cojocaru

rămâi!

cum vor trece pe-aici peste astă viroagă

cai de iarnă betegi ca de umerii mei

se vor stinge spirtoase va lipsi câte-o doagă

şi le-om pune căpăstru obosiţilor tei

cum vor trece pe-aici fluturându-şi basmale

mari ninsori de cuvinte înspre cer de odihnă

ne-o fi frig ne-om trezi căutându-ne cale

om iubi apăsat şi-om muri fără tihnă

cum vor trece pe-aici cu căciuli călduroase

feţi frumoşi de zăpadă vor striga către zori

rătăciţi peţitori pentru moartea din oase

va fi foame pe-afară şi pe geamuri doar flori

cum vor trece pe-aici munţi întregi de durere

s-or muta către-apus troieni-vor pustii

am să-ţi fiu tot ce viaţa s-o gândi a mai cere

şi-am să rog să-mi rămâi şi-am să rog să îmi fii.  

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.