Nu poți fugi, nu te poți ascunde – Yrsa Sigurdardóttir – blog...

Nu poți fugi, nu te poți ascunde – Yrsa Sigurdardóttir – blog tour

Nu poți fugi, nu te poți ascunde - Yrsa Sigurdardóttir - blog tour

Nu poți fugi, nu te poți ascunde – Yrsa Sigurdardóttir – blog tour

Nu poți fugi, nu te poți ascunde (Seria Black Ice, vol.1)
Autor: Yrsa Sigurdardóttir
Editura: Trei
Nr. pagini var. tipărită: 480
Anul apariției: 2025
Titlul original: Lok lok og læs
Limba originală: Islandeză

YRSA SIGURDARDÓTTIR (Reykjavík, 1963) a debutat în 2005 cu Ultimul ritual, romanul ce deschide celebra serie care o are ca protagonistă pe avocata Thóra Gudmundsdóttir. Suflete damnate, al doilea volum, a fost nominalizat la Shamus Award în 2010. În 2011, Îmi amintesc de tine (stand-alone) a primit Icelandic Crime Fiction Award, iar în 2015 Tăcerea mării (ultimul volum din seria Thóra) a câștigat Premiul Petrona pentru cel mai bun roman polițist scandinav. Prada (stand-alone) a fost desemnat cel mai bun roman islandez al anului 2020, iar în 2024 s-a aflat pe lista scurtă a premiilor britanice Gold Dagger și Petrona, precum și în topurile The Times, Guardian și Sunday Times. Cărțile sale au fost traduse în peste 30 de limbi și vândute în milioane de exemplare. De aceeași autoare, la Editura Trei au mai apărut: Suflete damnate, Zile întunecate, Cenușă și pulbere, Îmi amintesc de ține, Renegații, patru volume din seria Freyja și Huldar – Moștenirea, Răfuiala, Iertarea și Stânca Spânzuratului – și romanul Prada.

  Cu un titlu și o copertă incitantă acest prim volum din Seria Black Ice a Yrsei Sigurdardottir este cum afirmă și Stuart Macbride, scriitor : “Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme: întunecată, înfiorătoare și captivantă de la început până la sfârșit.

  Acțiunea se petrece în Hvalfjordur, un sat izolat în apropierea fiordului, cu pășuni întinse, distanțe mari între ferme, o izolare ușor înfricoșătoare.

 La ferma Hvarf locuia familia Logason, soția Asa, soțul Reynar, cele două fiice Gigja și Iris, și dădaca-educatoare a lor, acum Soldis. Cândva o familie bogată și cunoscută se mutaseră aici după operația pe creier a lui Reynar, încercând să-și schimbe stilul de viață. Renovaseră vechea casă a fermei și legată de ea construiseră o clădire nouă, modernă, cu ferestre mari cât peretele, cu tot confortul, închisă cu un sistem digital, o casă inteligentă. Aici locuia familia, ajutoarele cum erau Soldis și înainte Alvar, erau găzduiți în casa veche.

  Soldis venise, la fel ca Alvar printr-o agenție din Reykjavik, fiecare vrând să scape de anumite povești din trecut. Sigur că, aflând că Alvar plecase brusc și chiar dispăruse, Soldis este îngrijorată, dar voia să facă lucrurile să meargă.

 Pe parcursul poveștii aflăm momente din viața trecută a personajelor, comportarea lor de acum, și multe întâmplări ciudate. Vedem interacțiunile membrilor familiei, dar și cele cu vecinii, auzim povești despre diferiți oameni din comunitate, comportarea, gândirea, ideile lor.

  Soldis făcea poze, posta pe pagina ei și, deși se simțea apăsată de peisajul de iarnă mohorât, avea câte un text ca:

“E bine să fii în siguranță în casă atunci când pericolul pândește afară.”

  Dar oare așa era? Totul părea să spună :

“Crezi că ești în siguranță ? Mai gândește-te…”

  Soldis avea senzația că este urmărită, că cineva pătrunde în casă, dispar lucruri, încearcă interpretări clare, dar de fiecare dată se întâmplă câte ceva ciudat. Cu greu, pentru că se atașase de fete, e hotărâtă să plece când intervine o furtună puternică, care întrerupe transportul și comunicațiile.

  Și, pe fondul ăsta, se întâmplă tragedia.

  Un vecin găsește în casa care pare pustie corpurile a patru persoane: Asa, Soldis și fetele, ucise cu bestialitate cu lovituri de topor. Este chemată poliția și încep cercetările. Se presupune că vinovat ar fi Reynar, că într-un acces de nebunie și-a ucis familia, dar găsirea ulterioară a cadavrului lui aduce noi nelămuriri.

  Sunt cercetați toți cei care au avut o cât de mică legătură cu familia, dar Alvar este tot de negăsit. Singurul de la care află câte ceva despre el este chiriașul lui, Bogi.

  Povestea merge pe două planuri: unul familia, victimele, viața lor din trecut și prezent; altul polițiștii, mai ales trioul Tyr, Karoline și legista Idunn, trimiși din Reykjavik să ajute echipa locală. Fiecare dintre ei are un trecut destul de întunecat, ale cărui urme se văd în prezent, fiecare are o poveste, pe alocuri terifiantă, dar sunt hotărâți să afle adevărul.

  Și peste toate tronează pustiul din jur, cu vremea grea, urme nedeslușite, zgomote înfiorătoare, ca un al treilea personaj malefic.

  Până la urmă cercetările, testele ADN, mărturisirile, descoperirea unor secrete duc la aflarea adevărului și descoperirea vinovatului.

 Cine este vinovatul?De ce a ucis? Unde este Alvar? Ce s-a întâmplat cu el? De ce au fost uciși soții Logason? Care era secretul lor? Ce voia ucigașul?

  Veți afla totul și multe altele citind romanul.

  Cum spune – Financial Times: “Îngrozitor de bun… Nopțile lungi și întunecate ale Islandei sunt cele mai amenințătoare în thrillerele Yrsei Sigurdardottir.

  Și mai ales cum afirmă – Sunday Times: “Ca întotdeauna, Sigurdardottir are o scriitură fermă și concisă.“

Recenzii cărți

Mayday de Grethe Boe - Crime Scene Press - recenzie blog tour
Recenzia face parte din blog tourul dedicat apariției în limba română a romanului: Nu poți fugi, nu te poți ascunde

Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, pentru a vă edifica:

Anca și cărțile  

Fata cu cartea  

Analogii, Antologii 

Ciobanul de Azi 

Cărțile mele 

Citește-mi-l

Falled 

Biblioteca lui Liviu

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

NO COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.