Oameni și granițe, de Mihai Cotea-Fragment-Eșuatele învieri

Fragment – Eșuatele învieri

   Căsnicia ei cu Marius fusese mereu un model pentru cercul lor de prieteni care, de la an la an, se destrăma tot mai mult din cauza divorțurilor. Cei doi rezistaseră aproape 20 de ani împreună și păreau să nu se fi plictisit unul de celălalt. Simona complota mereu cu prietenele și cunoscuții lui Marius pentru a-i face acestuia o surpriză la fiecare aniversare ce părea să țină, într-un fel sau altul, de povestea lor de dragoste. Fie că se împlineau cinci ani de când s-au sărutat prima dată, zece ani de când s-a lansat melodia lor ori doisprezece ani de la prima întâlnire, mereu se găseau motive de celebrare. Motive pentru a ieși în față și a le reaminti celorlalți că reușiseră. Simona trecea, clar, drept soție model.

   Ce se întâmpla între ei, de fapt, nimeni nu știa. Practic, nu aveau confidenți, doar Marius îl avea pe Silviu și atât.

   Ea se schimbase destul de mult de atunci, fizic și psihic. Pe fața ei, măslinie și mică, ochelarii nu se potriveau deloc. Făceau notă discordantă și o scoteau în evidență. Era cel mai prost moment pentru asta. Încerca din răsputeri să aibă o viață cât se poate de banală pentru a nu fi remarcată, cu toate că-și dorea la nebunie asta, în interiorul sufletului. Ajunsese să se ascundă până și de ea.

Ura de sine o modela de ani buni.

   Hainele, ce până ieri erau bune, acum trebuiau trimise la modificat, iar pantofii care încă mai aveau nisip de plajă din acea vară cu Marius, zăceau la pragul ușii de la intrare, într-o cutie. Nu avuse curaj să-i dea femeii de serviciu, deși nu-i mai erau buni.

Se dezlipea greu de obiecte, dar destul de ușor de oameni și niciodată de ea.

   Din cauza kilogramelor în plus și a circulației proaste, picioarele i se umflaseră ca două rude de parizer. Comparația îi aparținea Adelinei. Când maică-sa o întrebase în ajunul unei zile de Paști din anii trecuți ce părere are de rochia sa scurtuță și înflorată, cu care avea să se mândrească în acea Noapte a Învierii, ce voia să trezească mai mult decât spiritele, fata îi replică sec: „Unde să mergi așa? Cu parizerele alea le faci poftă, mai rău, oamenilor care s-au chinuit tot postul să se abțină de la carne. Ce vrei? Să dezerteze pe ultima sută? Doamne, sadică ești!”.

  În noaptea aceea urmărise Învierea de acasă și nici că mai avuse idei de resurecție vis-a-vis de viața sa intimă. Dăduse vina pe timpul scurt ce se scursese de la moartea lui Marius, pentru a o scuza pe fata sa prea onestă.

Autor Mihai Cotea

recenzii cărtţ scrise de Mihai Cotea