Duel poetic:Flori de liliac&Picurator

Flori de liliac
Lorena Craia

Ochii mei nu privesc urmele nimănui

Şi din ei mi se scurge căprui din căprui,

Ochii mei sunt alamă, de cântece trişti,

Mâna rece în pernă întreabă: Exişti?

 

Glob de sticlă e lumea în care sunt eu,

Glob de plumb este lumea cu-al meu Prometeu,

Care-aduce în dar focul viu, din păduri,

Care lasă în dar, pe cenuşă, frânturi

 

Din privirea ce ochii mei trişti, uneori,

Mai sărută pământul cu tine, cu flori,

Din lumina ce stinge-ntunericul gol,

Agăţându-se-ntruna de-al meu peţiol.

 

Ochii mei nu privesc urmele nimănui;

Poate doar pe drumeagul pe care, hai-hui,

Preumblam ce eram, doi loviţi de iubiri,

Îngropând, pas cu pas, renumite-amintiri.

 

Cine poate veni din trecut în prezent,

Să ne ţină de mâini cu brăţări de ciment?

Cine poate pleca pe acelaşi drumeag,

Dezgropând, pas cu pas, amintirea şirag…

 

PICURĂTOR
Marius Robu

Picură-n mine
Clipa ce vine.
Ce negru nor
Mi-e viitor!
.
Și ce trecut
Verde-a crescut
Din clipa-n care,
Prin picurare,
.
În urma mea,
Crud încolțea
Sufletul meu
Negru și greu.
.
Picurător,
Transformator
Dintr-o culoare
În alta-s, oare?

 

Verdict?

 

Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

5 COMMENTS

Leave a Reply