Duel poetic: Prin iarba rece & Sărutul
Duel poetic: Prin iarba rece & Sărutul
Prin iarba rece…, de Elena Moisei
În pași de dans, desculță-n vânt,
Prin iarba rece-n glezne goale,
Venea pe dealuri lunecând,
Plutind din vârfuri pân’la poale..
.Trecea-n refrene clipocind,
Prin ploi cu pletele lăsate…
Sărută-n lacrimi despletind,
Șuvoi de frunze-amestecate…
La firul ierbii legănat,
Aruncă-n vânturi promoroacă,
Sorbind din ramul aplecat,
O frunză ce-a plecat în joacă…
E toamna ce-a-nflorit sub ploi,
Prin vântul nopții ce se zbate,
Lăsând în urmă-n pomii goi,
Fantoma frunzelor uscate…
Se-aude-o șoaptă ca un gând…
Auzi? E vântul ce respiră,
În umbra nopții fremătând,
Când toamna frunzele-și răsfiră…
În pași de dans, desculță-n vânt,
Prin iarba rece-n glezne goale,
Trecea-n fantasme fumegând…
O toamnă-n gândurilor tale..
.
Sărutul, de Daniel Dac – Irimescu Daniel
Pintre gene de lumină
Când pământu’-ncet adoarme,
Ziua pleoapa și-o închide,
Ferecând a lumii larme.
Iară’ Luna blând se-ascunde
După nori privind sfioasă
Și se miră-ntreaga noapte,
De-a ta ființă mlădioasă.
Ca un murmur lin de ape
Tu pășești ușor prin frunze,
Iar din glasu-ți ce mă-mbie,
Răcoresc a mele buze.
Diafan privești prin mine
Cu scântei ce-aprind iar patimi,
Adormite-n somn de moarte,
De o inimă în lacrimi.
Brusc m-afund de-atâta patos
Ce mă-neacă-n doruri mute
Și din creștet spre călcâie,
Toate-mi vor să te sărute.
Veacuri trec pân’ te apropii…
Dar de mijloc te cuprind,
Să mă-nfrupt cu-a ta iubire,
Chiar de știu, c-o fac pierind!
Verdict?
Creaţii literare
Mă numesc Elena Moisei. Iubesc poezia, proza, arta în general, tot ce ţine de literatură, de frumos, m-am înconjurat numai de oameni minunaţi, iubitori de cultură, de frumos.
Trebuie să nu uităm să fim patrioţi, să ne adoram obârşiile, ţara noastră frumoasă cu plaiurile ei mioritice, sălbatice şi pure, să preţuim valorile autentice româneşti şi să ne mândrim cu ele. Trăim într-o ţară în care trebuie să reînvăţăm să o preţuim noi, românii.
Interviu cu Elena Moisei
Nu sunt poet, dar scriu ce-mi dictează sufletul din copilărie. Idealist din fire dar nu un veșnic visător, dornic să aduc bucurie, liniște şi trezire prin ceea ce pun pe hârtie atunci când sufletul nu-mi dă pace și mă împinge la scris. Cred, iubesc și sper că aplecându-ne mai mult spre a ne asculta sufletul și a-l hrăni cu frumos – în toate formele cunoscute și decelate de ființa umană, vom reuși să devenim și să manifestăm mai mult frumusețea interioară spre care tindem, dar de care ne îndepărtăm.
Iubesc viața și tot ce mă înconjoară.
frumoase creatii !
Sunt fanul poeziilor lui Daniel !
De acord cu Vero 🙂
Eu le multumesc ca ne incanta cu versurile lit.