ÎNTRE CUVÂNT ȘI TĂCERE, O VIAȚĂ A APUS

ÎNTRE CUVÂNT ȘI TĂCERE, O VIAȚĂ A APUS

ÎNTRE CUVÂNT ȘI TĂCERE, O VIAȚĂ A APUS

   ÎNTRE CUVÂNT ȘI TĂCERE,  O VIAȚĂ A APUS

        Ieri încă era primavară. Azi, brutal și fără veste, a venit frigul. Acel frig și singurătate în care ne lasă plecarea unui alt om de neînlocuit: Liliana Hinoveanu. Liliana Hinoveanu, vocea caldă și plină de vitalitate și optimism care ni se adresa, de ani buni, de la Radio România Oltenia Craiova.

          Absolventă a facultății de litere din Craiova, profesoară navetistă până în 1989, colaboratoare a emisiunilor pentru tineret, redactor și realizator de emisiuni culturale din 1991 până în prezent, vocea Lilianei Hinoveanu s-a contopit cu cea a radioului, a devenit puternică și ascultată. A intrat în casele și inimile noastre cu emisiunile De vorba fara catalog, Parlamentul adolescentei şi Vedete în devenire, oferindu-le tinerilor libertatea și bucuria de a dialoga liber, devenind vocea care defineşte jurnalistul radio, „diriga” pentru colegii din radio. Acea voce care a fost multiplicată de dorința de a afla mai mult, de a fi mereu acolo unde se întâmplă ceva, de dragoste de oameni.

    Dincolo de cuvântul rostit în cabina de radio, Liliana Hinoveanu a fost mereu lângă noi și prin cuvântul scris.  Pentru cei care nu știu, Liliana Hinoveanu a  debutat în revista „Danubius” din Drobeta Turnu-Severin, în anul 1975, iar editorial, cu volumul de versuri pentru copii „Poveste de Paşti”, Editura Aius, Craiova, 1996. A colaborat cu poezii, proză, cronici și interviuri la reviste literare precum Luceafărul, Ramuri, Mozaicul, Noul Literator, Serile la Brădiceni, Oltart și a apărut în diverse antologii. Este inclusă în „Ghidul biobibliografic al Scriitorilor” din radio-Scripta manent, autor Titus Vâjeu. Au urmat alte volume de versuri: „Spre o altă pedeapsă” (1997), „Transfer de imagine” (1999), „Perfuzii cu cerneală” (2002), „Gara Noiembrie/ November Station” (2013), „Doar împrumutând zborul” (2015), „Camera Dezastru” (2015), dar și un volum de proză – „Proza9” (2016). A colaborat cu poezii, proză, cronici şi interviuri la reviste literare precum Luceafărul, Ramuri, Mozaicul, Noul Literator, Oltart şi a apărut în diverse antologii. A primit Premiul pentru poezie al revistei „Ramuri”, în 1984.Este membră a Uniunii Naționale a Creatorilor de Emisiuni Radio (U.N.C.E.R.), a U.Z.P., a Asociației Culturale „Noul Literator”, a Societății Culturale ”Anton Pann”. Deține titlul de „Profesionist de excepţie al Societăţii Române de Radiodifuziune“ și, în 2007, a fost desemnată „Jurnalistul anului“.

    Poezia și pasiunea pentru arta fotografiei s-au întâlnit în noiembrie 2016, în expoziția de fotografie „ POEZIEPOZA 9”, fiecare fotografie fiind însoțită și de un poem scris de Liliana Hinoveanu. Și tot în 2016, pe 7 decembrie, a fost lansat ultimul volum de versuri, ”Labirint Indus”, în care, premonitoriu, scria : „Mă despart de mine/ precum armurierii de săbiile ruginite/ cu tecile atârnate în cuiele crucifixuri pe memoria nenăscuta/ ea se plimbă de mână cu gloanțele/ îmbrăcate în cămășile de forță ale fricii/ desenând ținta iertării// cea asvârlită în cușca unor lei de carton/ cu colți de smaralde strălucitoare/ pe degetele descărnate ale femeilor/ din ramele acoperite cu solzi arămii/ prin trupul meu/ se încurcă în pașii diformi/ călcând peste mine cu ură/ până când lațul mi se urcă pe umbra/ care se răsucește în spânzurătore.” (Mă despart de mine).

          Ultima poezie a Lilianei Hinoveanu (9 noiembrie 1956 – 2 martie 2017):

Soarele tace

ascuns în drumul ce își leagănă depărtări
legate în dimineți desfrunzite
neputincioase întâlniri
transpirate de uitare
s-au desprins în nopțile din umbra
ce își mistuie trecerile
au călătorit în așteptările ce se îmbracă în negru
pierdute acorduri
aruncate câinilor ce își tremură diurnele întoarceri
cu fiecare ușă care se desprinde
de geamurile aruncate în furtunile liniștite
coboară picioarele
îmbrăcând aziul cu ieriul trupului ucis.

          Azi, vocea Lilianei Hinoveanu s-a oprit… Soarele tace și a apus, umbrește culorile și mistuie cuvintele.

De-ale Literaturii

ÎNTRE CUVÂNT ȘI TĂCERE, O VIAȚĂ A APUS

3 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.