La țărmul meu de vise – Trei lacrimi care m-au durut – poezii – Daniel Irimescu – Elena Moisei
Trei lacrimi care m-au durut – La țărmul meu de vise – poezii – Elena Moisei – Daniel Irimescu
Trei lacrimi care m-au durut…, de Elena Moisei
Auzi? E ora care bate…
E ora celor două lumi…
Curg lacrimile nopții toate…
Și-n palma ta, tu mi le-aduni…
S-au scurs trei lacrimi de iubire,
Trei lacrimi care m-au durut,
Prin umbra stinsă din privire,
În noaptea care n-a-nceput…
Se-aprind rugini în vâlvătaie,
La poarta timpului trecut…
Și s-au născut murind în ploaie,
Trei lacrimi care m-au durut…
În puf de fluture cromatic,
În muzica din necuvânt,
Trei frunze mor în dans sălbatic…
Și mor sub nori purtate-n vânt…
S-au stins trei lacrimi de iubire,
Trei lacrimi care m-au durut…
Și mi-a rămas în amintire,
Magia nopții într-un sărut…
La țărmul meu de vise, de Daniel Irimescu (Daniel Dac)
La ceasuri de amurg, pe-un gherghef plumburiu
În sfeșnicul nopții, palid se-aprind lumânări,
Tainic croite cu raze de Soare târziu,
Să-mprăștie bezna ce curge încet peste zări.
Din bolta luminată, de sărutări aprinsă
Și scânteierea tandră, născută din priviri,
Îmi picuri printre șoapte, pe pleoapa încă plânsă,
Adâncul ce revarsă din primele iubiri.
Doar mâna-ți de mătase mai mângăie durerea
Ce pare să-mi înghețe o crudă așteptare,
Pe chipul împietrit care scrutează marea,
Să vadă pasul tău sosind din depărtare.
Îmi pare că te-apropii pe-nvolburate valuri
Ce mâinile-și întind, cumva să nu te piardă,
Cu mângâierea lor te poartă către maluri,
Prin coamele-nspumate ce glezna ți-o dezmiardă.
Pe stâncile-nșirate ca mugurii de rouă
Îmi plâng însingurarea, ș-ascult sonetul mării,
Cu ochii larg deschiși și brațele-amândouă,
Visez că te-oi cuprinde, că mi-ai răspuns chemării.
Văd tălpile cum calcă, iar urmele se-ascund
Vederii mele tulburi și gurii ce e mută,
Dar inima învie, adânc, până-n străfund,
Când buzele-ți fierbinți, cu patos mă sărută.
La țărmul meu de vise aievea-mi, cânt iubirea
Și nu mă satur veșnic să-ți port în suflet chipul,
Ce mă-nsoțește-n noapte, și-n zi îmi dă puterea,
Să trec peste abisuri, s-opresc acuma timpul.
Dueluri poetice – Creaţie
Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.
Tare frumos
Ambele creații sunt superbe! Felicitări pentru versuri atât de sensibile, atât de minunate!
In acest caz, nu e duel, ci duet 😀