La țărmul meu de vise – Trei lacrimi care m-au durut –...

La țărmul meu de vise – Trei lacrimi care m-au durut – poezii – Daniel Irimescu – Elena Moisei

    by -
    3
    La țărmul meu de vise
    Poezii Literaturapetocuri.ro

    Trei lacrimi care m-au durut – La țărmul meu de vise – poezii – Elena Moisei – Daniel Irimescu

    Trei lacrimi care m-au durut…, de Elena Moisei

    Auzi? E ora care bate…
    E ora celor două lumi…
    Curg lacrimile nopții toate…
    Și-n palma ta, tu mi le-aduni…

    S-au scurs trei lacrimi de iubire,
    Trei lacrimi care m-au durut,
    Prin umbra stinsă din privire,
    În noaptea care n-a-nceput…

    Se-aprind rugini în vâlvătaie,
    La poarta timpului trecut…
    Și s-au născut murind în ploaie,
    Trei lacrimi care m-au durut…

    În puf de fluture cromatic,
    În muzica din necuvânt,
    Trei frunze mor în dans sălbatic…
    Și mor sub nori purtate-n vânt…

    S-au stins trei lacrimi de iubire,
    Trei lacrimi care m-au durut…
    Și mi-a rămas în amintire,
    Magia nopții într-un sărut…

    La țărmul meu de vise, de Daniel Irimescu (Daniel Dac)

    La ceasuri de amurg, pe-un gherghef plumburiu
    În sfeșnicul nopții, palid se-aprind lumânări,
    Tainic croite cu raze de Soare târziu,
    Să-mprăștie bezna ce curge încet peste zări.

    Din bolta luminată, de sărutări aprinsă
    Și scânteierea tandră, născută din priviri,
    Îmi picuri printre șoapte, pe pleoapa încă plânsă,
    Adâncul ce revarsă din primele iubiri.

    Doar mâna-ți de mătase mai mângăie durerea
    Ce pare să-mi înghețe o crudă așteptare,
    Pe chipul împietrit care scrutează marea,
    Să vadă pasul tău sosind din depărtare.

    Îmi pare că te-apropii pe-nvolburate valuri
    Ce mâinile-și întind, cumva să nu te piardă,
    Cu mângâierea lor te poartă către maluri,
    Prin coamele-nspumate ce glezna ți-o dezmiardă.

    Pe stâncile-nșirate ca mugurii de rouă
    Îmi plâng însingurarea, ș-ascult sonetul mării,
    Cu ochii larg deschiși și brațele-amândouă,
    Visez că te-oi cuprinde, că mi-ai răspuns chemării.

    Văd tălpile cum calcă, iar urmele se-ascund
    Vederii mele tulburi și gurii ce e mută,
    Dar inima învie, adânc, până-n străfund,
    Când buzele-ți fierbinți, cu patos mă sărută.

    La țărmul meu de vise aievea-mi, cânt iubirea
    Și nu mă satur veșnic să-ți port în suflet chipul,
    Ce mă-nsoțește-n noapte, și-n zi îmi dă puterea,
    Să trec peste abisuri, s-opresc acuma timpul.

    Dueluri poetice – Creaţie

    Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

    creaţie

     

    ***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

    3 COMMENTS

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.