Pernele năzdrăvane – Emilia Dragomir – poezie

Pernele năzdrăvane – Emilia Dragomir – poezie

    by -
    2
    Pernele năzdrăvane - Emilia Dragomir - poezie

    Pernele năzdrăvane, de Emilia Dragomir – poezie

     

    Ies în curte fericit

    Cu Ezu cel pricăjit,

    Să-i arăt și lui grădina,

    Cum o inundă lumina,

    Să vadă zburând voioase

    Găini albe, mari și grase,

    Care, în elanul lor,

    Rămân toate-n fundul gol,

    Pierzându-și fără regret

    Fulgii toți, într-un nămet.

    Mă simt tare mulțumit:

    O idee mi-a venit!

    Hai, Ezu, nu sta degeaba,

    Ajută-mă să-ncep treaba.

    Luăm din șifonier, măi frate,

    Fețe de perne curate

    Și cearșafuri apretate.

    Le vom umple amândoi

    Cu fulgi albi, pufoși și moi.

    Vom face perne de vis

    Și pilote paradis.

    Măi, Ezu, prinde mai iute

    Fulgii ce se-aștern în curte,

    Căci vine mama acum…

    Aoleu, o fi pe drum!

     

    Ozenistul rozaliu

    De frig, este movuliu.

    Cu o mână înghețată

    Umplu cinci perne, deodată.

    Cu cealaltă, trei pilote,

    Transformate în calote

    Glaciare și inerte,

    Ce-aduc gripe evidente.

    De umplut, când terminară,

    Iute-n casă le cărară.

    Pe fotolii și pe pat,

    Frumușel le-au așezat.

    Gică, oi fi tu terorist,

    Dar să știi că ești artist!

    Ai o minte genială

    Ca a mea, e spațială!!!

    Ciudățeii, obosiți,

    Stau pe gresie lungiți

    Savurând cu mare tact

    Ceiulețul aromat.

    Așteaptă s-apară mama

    Să le vadă lor scofala.

    Nici prin gând nu le-a trecut

    Că dezastru au făcut…

    Cât să fie, nea Mardare,

    De la ultima-ntâmplare?

    -Gicăăă! Cheamă pompierii

    Și Salvarea și hingherii

    Să mă scape de năpastă –

    Apa-i până la fereastră!

    Iar pe voi să vă trimită

    Pe a Ezului orbită.

    Să am un minut de pace

    Că n-am capului ce-i face!

    -Mami, nu vreau să mă cerți,

    Tu ești bună și mă ierți.

    Am vrut să fac perne moi

    Pentru mine, pentru voi,

    Iar Ezu m-a ajutat.

    El nu este vinovat…

    -Offf, măi Gică, mânzul meu,

    Te iert, pentru Dumnezeu!

    Te iubesc atât de mult,

    Glasul inimii mi-ascult.

    Așa că, iertarea vine

    Dinlăuntru, o știi bine!

    Gică-și șterse cu-o mânuță

    Lăcrămioara, o perluță.

    Hotărî, în sinea lui,

    Să-i dea vânt necazului…

    Emilia Dragomir

    Creaţie Literară

    Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

     

    2 COMMENTS

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.