Nicoleta Tudor - Daniel Irimescu - poezii

Toamna vieţii – Melancolie de toamnă – Nicoleta Tudor – Daniel Irimescu (Daniel Dac) – poezii

   Nicoleta Tudor – Daniel Irimescu – poeţi români – poezii de toamnă.

Toamna vieţii, de Nicoleta Tudor

Ne pierdem și ne regăsim,
În șapte vieți ne căutăm,
De ce plecăm? De ce venim?
De ce din amintiri visăm?

Ne amintim ce nu știam,
Răspuns primim fără să vrem,
Ne ofilim ca frunza-n ram
În timp ce în păcat cădem.

De toamnă ne-amintim târziu
Când cale de întors n-avem
Și când cu părul argintiu
Privim la viață.., lung poem.

Poemul clipelor pierdute
Când zei credeam că devenim
Și nu voiam să ne ajute
Cei ce știau cum ne găsim.

Ne pierdem și ne regăsim. ..
În șapte vieți ne căutăm. ..
Aflat-am de ce mai venim?
Dorim să știm de ce plecăm?

Melancolie de toamnă, de Daniel Irimescu (Daniel Dac)

Se-aruncă vânturi peste noi
când peste unul, când peste doi
când printre frunzele ce mi-au căzut
mai galbene ca un sărut,
desprins din brațul verde-ncolăcit
pe trupul tău de andezit,
ce stă-mpietrit, ce stă-mpietrit…

Azi toamna iar s-a pogorât
cu-al ei decor posomorât.
lăsând în urmă doar tristeți
și ofilite tinereți.

Din chipul tău rănit adânc
iau clipele și le arunc,
în răsărituri și-n apusuri reci
să nu mai pleci, nu vreau să pleci…

Tu , toamnă, lasă-mi-o, doar treci!

Creaţie Literară

Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice. – Jacque Fresco

Nicoleta Tudor – Daniel Irimescu poezii

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.