Vise literare (II)-Trădarea lui Eminescu, Cu Voldemort  în pivniţă

Așa cum am promis, revenim cu alte „vise literare”. Dacă sunt mai spectaculoase decât cele din prima parte, doar voi puteți spune. Sau dacă seamănă cu vreunul din visele voastre… Să înceapă distracția!

     Cu Voldemort în pivnițăvise literare - partea a-II-a

„Cred că imediat după ce am citit „Harry Potter și Camera Secretelor” (fanii știu de ce atunci), am visat că la mine în pivniță se refugiase nimeni altul decât… Voldemort! (sau conform traducerii de atunci, Cap-de-Mort). Nu-l văzusem, doar știam că e la mine în pivniță și că-mi mănâncă murăturile! Nu mai știu ce s-a întâmplat, de fapt nu cred că s-a întâmplat ceva, că m-am și trezit. Măcar să fi fost Tom Riddle, ca în carte… Dar n-am să aflu niciodată sub ce formă venise la mine în pivniță, îmi pot doar imagina…” (Sorina)

                                                       vise literare                                        Dezamăgită de Creangă

„Eram pe prispa casei bunicilor mei și, la un moment dat, dinspre poartă apare Creangă mâncând semințe. Eu i-am făcut loc, sperând c-o să-mi povesească verzi și uscate, dar el s-a așezat și n-a făcut altceva decât să mănânce semințe și să arunce cojile pe jos.” (Rodica)

           Trădarea lui Eminescu

„Când învățam pentru admiterea la liceu, am visat că Eminescu era la mine în cameră și mi-a mărturisit că Luceafărul îmi era dedicat mie. Eu am alergat să-i spun asta profului de română și, în timp ce alergam, am căzut într-o groapă unde am stat până dimineață, iar când am fost găsită de o prietenă de-a mea, aceasta mi-a mărturisit că și ei Eminescu i-a spus același lucru. Am plâns amândouă, gândindu-ne pe care avea s-o aleagă… și m-am trezit plângând.” (Rodica)

 Ion și extratereștriivise literare II

„Eu m-am născut la țară… aveam o curte mare, cu mulți tei. Într-o noapte, am visat că la mine în curte au aterizat două nave cu extratereștri. Evident, mă căutau pe mine. Se pare că eram un exemplar pe care ar fi vrut să-l studieze cu mare atenție. Speriată, m-am baricadat într-o cameră și încercam să pun scaune în ușă ca să nu poată intra extratereștrii să mă răpească. Când să iau un scaun, îl văd, într-un colț al camerei, tremurând și el, Ion. Speriat mai tare decât mine. Mi-a spus că pe el l-au cercetat deja și că mai avea să trăiască doar vreo două ore. Eu am început să plâng, la gândul că și mie mi se va întâmpla la fel, iar Ion m-a speriat și mai tare, spunându-mi că pe femei le inseminează pentru perpetuarea speciei lor. A zis că pe Ana o inseminaseră deja, iar eu am făcut o criză și am început să-i arunc în cap cu ce aveam prin cameră.” (Rodica)

Aproape de Marc

aproape de marc „Ploua cu stropi grei și pantofii mei erau grei de atâta apă. Pe podul de pe râul Suceava eram doar eu și el. Purta o glugă și nu i se vedeau decât câteva șuvițe de păr rebele, care păreau să iubească ploaia aceea deasă. M-am apropiat de el. Nu mai era nimeni pe pod…

-Marc???

Simt cum mi se strânge sufletul într-un nod mare localizat în stomac. Cum e posibil să mi se întâmple asta? Oh, Doamne…

Marc se întoarce spre mine. E chiar el… cu gluga aceea, cu ochii lui care mă privesc acum.

-Am auzit c-ai vorbit frumos despre mine, mi-a vorbit privindu-mă seducător.

Am vrut să-i răspund, să-i spun c-am făcut și eu tot ce-am putut… dar el m-a întrerupt:

-Uite ce e… peste două ore trebuie să mă întorc în carte, cum vrei să petrecem acest timp?

-Să mergem la mine, să ne uscăm, i-am propus.

Ne luăm de mână și pășim prin ploaie.

-Ți-e frig? m-a întrebat și m-a acoperit cu hanoracul lui, fără să aștepte un răspuns.

Nu mi-era frig, dar era bine. Cu toate acestea, pașii noștri se grăbeau spre casă. Mai aveam puțin până la intrarea în bloc. Un claxon infernal se auzi brusc în spatele nostru.

-Îmi pare rău, îmi spune, trebuie să plec… e o misiune specială…

-Nu pleca, te rog… fac un ceai extraordinar, încerc eu să-l conving, însă claxonul acela devine tot mai insistent, iar eu devin la fel de insistentă:

-Marc… nu pleca… ceaiul…

Deodată, o forță invizibilă mă zdruncină puternic. Deschid ochii.

-Trezește-te! E ora 7! În jumătate de oră trebuie să ajungi la job, îmi spune soțul meu, care mă privește nedumerit și nu înțelege cum de nu am auzit alarma telefonului.

-Job??? Iarăși am visat???

-Da… cred că visai. Auzi, aveți la job vreun coleg pe nume Marc? mă întreabă soțul, în timp ce mă ridic zăpăcită, cu părul vâlvoi.

-Aaa, nu… Marc e un personaj dintr-o carte, „Chaos”… îi răspund cu părerea de rău că n-am apucat să fac măcar un selfie cu Marc.” (Rodica)

Voi ce mai visați? Ceva personaje sau scriitori?

Surse foto: www.efemeride.ro, www.youtube.com

17 COMMENTS

  1. 😛 nostime vise. Ce sa zic???? !!!! Eu nu visez 🙂 ……a, doar prostii, tampenii 😀

  2. Da, ce sa zicem, suntem norocoase, avem onoarea de a ne aparea in vise personaje si scriitori :))). Si eu visez tampenii, dar se mai strecoara si ceva amuzant :)). Desi si tampeniile sunt amuzante :))

    • Vero, din păcate, Eminescu, deși era sexi și fascinant, nu avea ochi numai pentru mine, așa cum îmi promisese, iar Creangă era atât de plictisit, încât n-a scos un cuvânt.

  3. Neah! Nu se lipesc visele de mine nici de-afurisite! 🙂 Btw, Cap-de-Mort consuma muraturi? locco_smiley_8

    • e, nu cred ca are treaba cu asta, Arci. fiecare om viseaza, doar ca unii au memoria onirica mai fidela decat altii. cu alte cuvinte, tin minte mai bine visele. sigur visezi si tu, dar nu-ti amintesti :). eu de mica am visat asa. cunosc oameni care la fel ca tine, nu viseaza sau nu tin minte.

  4. Ce dragut! Eu incerc seara inainte sa adorm sa imi planific ce sa visez creandu-mi anumite scenarii din carti, dar adorm inainte sa apuc sa visez ceva. 🙂

    • pai cand iti propui nu visezi :)). trebuie sa te relaxezi, nu te gandesti la asta si iti vin natural 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.