Copilul E - Steve Tasane
Literaturapetocuri.ro

Copilul E, de Steve Tasane – Editura Epica – recenzie

Copilul E

Steve Tasane

Titlu original: Child I (2018)

Editura Epica

An apariție: 2019

Traducere și adaptare: Catinca și Dan Doboș

Număr pagini: 162

   Copilul E cărţi young adult

    Steve Tasane e autorul a două romane pentru tineri, Blood Donors, inclus în anul 2017 pe lista Diverse Voices a celor mai bune 50 de cărți pentru copii care celebrează diversitatea culturală, și Nobody Saw No One, selectată de The Guardian ca una dintre cărțile anului 2016. În același timp, el este și un poet performativ care a participat la o multitudine de evenimente, de la Festivalul de la Glastonbury până la Battersea Dogs Home. De asemenea, a organizat vizite în sute de școli din cuprinsul Regatului Unit.

   Copilul E spune o poveste, dar dacă te lași vreun moment păcălit că ea este una de ficțiune, realizezi că doar în câteva secunde au puterea de a te marca, de a-ți schimba viziunea asupra unor fapte, căci totul este prea trist rupt din realitate. Este o poveste, una de viață pierdută, dureroasă și crudă, o poveste pe care o privim, o ascultăm, dar imaginea ei se pierde rapid atât timp cât credem că nu ne afectează direct. Se întâmplă undeva în lume, se poate întâmpla lângă noi, poveștile unor copii al căror trai este sugrumat de violență și război, a căror soartă îi poartă peste granițele unor țări care îi acceptă mai mult sau mai puțin ca semenii lor. Copilul E este cartea care vorbește cu glasul blând al unor suflete pline de speranță și inocență într-o limbă universală, aceea de a fi uman, omenos. Steve Tasane își plasează cititorul într-un cadru care trezește fiori, lacrimi și compasiune, o trecere brutală de la liniște și siguranță, la condițiile insalubre și umilința din taberele de refugiați. Printr-o scriere care este bine adaptată prin traducerea în limba română, scenele descrise sunt întâmplări reale, însă autorul deși se folosește de peisajul și situațiile nefericite, nu pune atât accentul pe ceea ce este vizibil cât atrage atenția asupra gesturilor comportamentale dintre adulți și copii și experiențele pe care cei mici le colorează în ciuda atmosferei sumbre în culori vii.

   Copilul E este testamentul supraviețuirii, pe o parte, din ruinele a ceea ce unii numeau acasă și, pe o altă parte, cu statutul de refugiat, orfan și fără identitate. Dacă nu dispuneau de actele cu care să își dovedească numele și tot trecutul, copiilor ajunși în Tabără le erau atribuite litere în loc de nume. Fără un adult care să îi supravegheze, copii erau nevoiți să își poarte singuri de grijă, să își facă un adăpost și să găsească de mâncare, ajutorul din partea voluntarilor fiind unul infim contra numărului de persoane din Tabără și acțiunile nemiloase ale Paznicilor.

   Pășim pe cărările mocirloase și pline de gunoaie alături de E, un băiețel de zece ani. Amintirile lui sunt încețoșate, dar este sigur de vârsta lui, numele părinților și a surorilor și circumstanțele care l-au adus în Tabără. Cu el acțiunea nu se axează pe trecut, el dorește să își spună povestea pe care o creează în prezent, alături de prietenii lui I, U, R, B. Deși orfan și minor neînsoțit ca și ceilalți copii din grup, E îi consideră noua lui familie și cu un aer mult prea matur pentru vârsta lui, el încearcă să îi îmbuneze prin jocuri, cu daruri mărunte dar prețioase, să le fie protector chiar dacă nu este cel mai mare dintre ei. Fără o „Carte de viață” – orice document ce le-ar atesta identitatea – copiii se văd nevoiți să se supună traiului greu, dar nu renunță la speranța că într-o zi vor păși dincolo de garduri și își vor găsi drumul.

Eu locuiesc într-o baracă de lemn, cu I și U. Nu are niciun fel de apă, lumină sau căldură, iar, uneori, intră șobolanii, dar e mai bine decât într-un cort. Am găsit un covoraș în noroiul din șanț și l-am agățat să se usuce. Noroiul s-a uscat, a devenit scorțos și am bătut covorul până când s-a transformat în praf și a ieșit din el. Ce era maro acum e roșu; l-am întins pe podea și peste el am pus o ladă întoarsă cu gura în jos și o lumânare deasupra. E ca o casă. Noaptea, încuiem ușa cu un lacăt și nu e chiar așa de rău.

   Fiecare gest, întâmplare, interacțiune sau personaj este plin de semnificație. De la imaginea copiilor adunând firimituri de pâine din noroi, mâncatul cotoarelor de mere din tomberon, lipsa încălțărilor, a unui adăpost stabil, brutalitatea și ignoranța Paznicilor, la distrugerea și pierderea ultimelor amintiri odată cu apariția buldozerelor care le rezumă casele improvizate la gunoi, la solidaritatea voluntarilor și puterea copiilor de a nu se da bătuți, toate aspectele transmit un mesaj puternic și învață o lecție importantă nu doar generațiilor actuale, ci și celor ce vin, o lecție care impresionează profund și nu trebuie neglijată indiferent de vârstă sau veac. Copilul E este exemplul optimismului, joaca lui cu omuleții prinși pe o ață și dăruiți prietenilor lui fiind o comparație tristă cu viața lor de oameni mărunți, manevrați precum niște marionete, însă împreună formează o forță de nestăvilit.

   Cartea lui Steve Tasane este înduioșătoare, autorul reușind în mai puțin de 200 de pagini să ne pună față în față cu o poveste care a schimbat vieți și o schimbă implicit și pe a cititorului. Conștient fiind de realitatea faptelor, lectura se transformă într-o reflectare profundă la nivel de societate și cum putem schimba ceva. Un început este prin a lua la cunoștință și părțile nevăzute ale lucrurilor, de a nu stigmatiza și de a privi din perspectiva unor suflete nevinovate. Odată cu povestea lui E ne este schimbată viziunea și de apreciat este că autorul nu i-a portretizat pe copii ca pe niște victime, ci ca persoane puternice, empatice, voioase și istețe. Alegând să le trăiești emoțiile, fi sigur că vei ieși cu conștiința încărcată, Copilul E, de Steve Tasane, fiind un documentar aparte, nu o simplă carte.

„Nu suntem închiși în Tabără. Suntem liberi să plecăm oricând dorim.

Liberi să ne întoarcem.

Poate nu suntem chiar închiși aici, dar ne opresc să mergem înainte. 〈…〉 Suntem liberi să ne ducem înapoi. 〈…〉 Dar nu mai e nimic la care să te întorci.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

***Alina-Ioana Dinu (Alice Dinu)***Privesc lumea prin lentile colorate, unii pot spune că sunt naivă, dar mie îmi place să cred că sunt o visătoare. Sunt o fire singuratică și pot fi percepută ca ciudată, însă caut relațiile sincere și cred în dragoste la prima vedere. Am o pasiune pentru fotografie care mă inspiră să văd frumosul chiar și în cele mai neașteptate locuri. Mă refugiez în lectură pentru că lumea descrisă în cărți mă face să îmi doresc mai mult de la realitatea mea și mă ajută să mă descopăr și să mă accept așa cum sunt. Am o fascinație pentru mitologie, fie ea greacă sau egipteană, râd și plâng odată cu personaje din cărți romantice și jucăușe, sunt prinsă în vraja thrillerelor, ador să călătoresc în lumi imaginanare, distopice, utopice, să experimentez o istorie sub genul fanteziei. Am mâinile dibace, o mică artistă, și compun Idei la întâmplare, rup bucăți din imaginație și le pun în cuvinte și sper să inspir atracție pentru literatură, pe tocuri sau nu, în aer liber sau acasă.

5 COMMENTS

  1. Pe mine subiectul acesta ma emoționează din motive personale. Cred ca o sa-mi fac curaj sa o citesc. Multumim de recomandare

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.