Pescărușul, de Ann Cleeves – Editura Crime Scene Press – recenzie

Pescărușul

Ann Cleeves

Titlu original: The Seagull

Autor: Ann Cleeves

Editura: Crime Scene Press

Data apariției: 2018

Număr de pagini: 352

Traducător: Mihnea Arion

     Pescărușul – Ann Cleeves, carte poliţistă

   Ann Cleeves este supranumită ”noua Agatha Christie” a Marii Britanii, și pe bună dreptate. Seria prolifică ce o are în centru pe detectiva Vera Stanhope a ajuns cu Pescărușul la al 8-lea volum. A renunțat la facultate și a avut o serie de joburi diverse (asistent social, bucătar, ajutor de salvamar, etc), iar începând cu 1986 a publicat peste 20 de romane. A scris două serii de succes – Vera Stanhope și Shetland, ambele concretizate în două seriale de succes. În 2017, Ann Cleeves a fost distinsă cu Premiul Diamond Dagger pentru întreaga carieră, acordat de Crime Writers’ Association.

   Vera Stanhope este fiica celebrului Hector Stanhope, un fost polițist corupt, în jurul căruia se împletește întreg romanul Pescărușul. Ea nu este chiar o prezență deosebită, fiind o tipă plinuță, care știe să fie extrem de sarcastică, dar și să îi facă pe ceilalți să spună ceea ce nu vor. Are o capacitate de manipulare uimitoare. Dar în momentul în care este solicitată de John Brace, un fost polițist la fel de corupt, din tagma tatălui său, răbdarea sa e pe final. Acesta pare a avea informații asupra dispariției unui membru din Gașca celor 4, o veche formațiune alcătuită din Hector, John, Robbie și un tip misterios, denumit Proful. Toți 4 la fel de corupți, avizi după bani și putere.

   Una din condițiile lui Brace este ca Vera să se intereseze de soarta fiicei sale, Din aproape în aproape, Vera se lovește și de presupusa moarte a mamei acesteia, Mary-Frances Lascuola, o prostituată dependentă de heroină. Totuși, cadavrul nu a fost consemnat nicăieri, nici moartea sa, așa că Vera suspectează că Brace a ucis-o și pe ea. Iar în momentul în care acesta îi referă informații referitoare la locul în care ar fi ascuns cadavrul lui Robbie, polițiștii au o surpriză:

”-Cu siguranță avem un schelet uman incomplet, îndesat în capătul scurgerii, dar sunt prea multe oase.

Când auzi primele cuvinte, se simți ușurată. Avusese dreptate. Până la urmă nu îi strânsese pe toți acei oameni de pomană. Rezista ea la multe, dar ura să fie ținta batjocurii, iar dacă de data aceea ar fi greșit rău de tot, ar fi aflat toată poliția:

Vera a luat-o razna de-a binelea în ultima vreme. A chemat o întreagă echipă de căutare numai fiindcă că a avut un vis stupid cu un răufăcător mort. Apoi înțelesese și ultima parte a frazei.

-Cum adică sunt prea multe oase?

Urmă un moment de tăcere. Agentul își acoperi ochii cu mâna, protejându-se de soare, așa încât Vera îi putea vedea numai partea de jos a feței.

-Eu aș zice că e vorba de două cadavre băgate acolo, nu de unul singur.”

   Descoperirea face ca întreaga echipă să intre în priză. Cine e a doua victimă? Să fie Mary-Frances? Să fie altcineva? Întrebările sunt din ce în ce mai multe, iar figura clubului numit Pescărușul pare să iasă în evidență în orice direcție ar căuta Vera…

”-…Era puțin mai pretențios decât alte locuri din oraș. Nu-i atrăgea pe copii și nici pe cei care voiau doar să se îmbete criță. Acolo erau cocktail-uri simandicoase și mâncare adevărată. Era și muzică live – în principal jazz – și o terasă pe care puteai sta să vezi cum vine fluxul.

-Îmi aduc aminte.

Vera își imagina clădirea albă, strălucitoare, cu linii curbe în stilul anilor ”30, și un pescăruș albastru din neon pe margine. Te ducea cu gândul mai degrabă la California decât la Tyneside.”

  Totul devine o cursă contra cronometru atunci când fostul ginere al lui Brace este găsit și el mort. Sunt mult prea multe necunoscute și mult prea multe fapte de corupție în joc. Cine este Proful? Cine a comis crimele? Cine e victima necunoscută? Ce legătură are Pescărușul cu toate acestea?

   Vera nu este un detectiv impresionant prin sclipirea minții sale, dar are darul de a se apropia de oameni. Nu m-a dat pe spate prin metodele ei de investigație, și am fost un pic dezamăgită de finalul un pic prea grăbit. Părerea mea e că lucrurile trebuiau un pic echilibrate, prea mult s-a bătut moneda pe dispariții, și prea iute a fost deznodământul. Dar totul e bine când se termină cu bine.

   Unul din personajele principale, aș putea spune, strălucind prin absență, este însuși Hector Stanhope, tatăl Verei. Un om evocat foarte des și pe care chiar aș fi vrut să-l descopăr mai mult, în ciuda condiției sale de polițist corupt. Este o figură monumentală, ce pare că veghează asupra tuturor lucrurilor ce se întâmplă.

”Un bărbat masiv, solid, care deja bea prea mult și era predispus la accese de nervi. Dar care era și sentimental. Dăduse o căruță de bani la veterinar ca să salveze câinele pe care-l iubea și singura dată când Vera îl văzuse plângând fusese la eutanasierea animalului.”

   Pescărușul nu e genul de roman care să te țină nedormit. Dar cui îi plac cazurile extrem de întortocheate, sigur va aprecia această carte! Nu are un ritm alert, ci calm, calculat, dar acțiunea e cu adevărat interesantă și sigur vei dori să afli cine e ucigașul, dar și cine e victima.

Cartea Pescărușul, de Ann Cleeves o găsiţi pe site-ul Crime Scene Press

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi poliţiste