Drumurile amanților – Corina Ozon – Herg Benet – recenzie
Drumurile amanților… sau viața nu e ceea ce pare
Drumurile amanților
Autor: Corina Ozon
An apariţie: 2018
Editura: HERG BENET
Nr. pagini: 255
Drumurile amanților – Corina Ozon – seria „Amanții”
Teoretic, viața e construită din emoții frumoase, căsniciile sunt galaxii de fericire unde domnește comunicarea, în scopul perpetuării stării de bine și de echilibru. Cartea Corinei Ozon nu e despre teorie… e despre viață la puterea concretului, e despre realitate așa cum numai un ochi atins de „microbul” jurnalismului o poate vedea și analiza. Înainte să citesc seria „Amanții” a Corinei Ozon, m-am întrebat de unde atracția aceasta uimitoare a cititorului pentru o poveste cu și despre amanți… iar citind, am descoperit că situațiile de viață trăite de personaje au o tușă puternică de realitate.
„Drumurile Amanților” este al cincilea volum al seriei „Amanții”, serie care cuprinde:
„Nopțile amanților”,
„Drumurile Amanților”
De ce atâtea volume? Simplu! Pentru că poveștile cu amanți nu sunt la fel de previzibile precum poveștile cu zâne și pentru că odată depășit statutul de „amant”, viața nu mai e așa cum fusese proiectată anterior. Inevitabil, noile circumstanțe iscă noi emoții, noi intrigi… și o nouă poveste!
Cati, Mircea și Teo… extrapolează trei tipologii de caractere umane cu o rezistență variabilă în fața cursului vieții, dar cu o tendință vehementă de revendicare a unui loc confortabil în această lume.
Așadar… Mircea se desparte de Teo. Crede că viața e o tablă de pe care poți să ștergi totul cu buretele pentru a rescrie clipele așa cum le vrei tu…
Crede că viața alături de Cati îl va împlini ca om și va descoperi acel soi de pace lăuntrică care îi va da stabilitate. Investește toate speranțele în gândul subțirel și firav… cu iz american… că totul va fi ok.
Cati trăiește povestea de dragoste cu Mircea. Nu intens… Gustul aventurii pălește – se pare – atunci când nu mai planează cuvântul „interzis”. Proiecțiile sale asupra vieții cu Mircea nu corespund cu realitatea relației lor. Viața – descoperă toți cei trei piloni ai acestei povești – nu e ceea ce pare, dar e musai să fie trăită.
Teo se amăgește cu o reconfigurare a vieții. Vrea să pară puternică și neatinsă de loviturile pe care relația cu Mircea i le-a dat. Are nevoie să fie puternică pentru cei doi copii, dar descoperă că totuși, farmecul său încă mai poate genera emoții în rândul bărbaților. Merge la sală și întâlnește un instructor mult mai tânăr decât ea. Conversațiile cu acesta o reanimă și o fac să capete mai multă încredere în ea… și peste toate adie o suavă undă de atracție.
Mircea se arată tot mai intrigat de ieșirile fostei sale soții… de parcă l-ar fi deranjat. Cu Cati nu e ceea ce și-a imaginat, dar se complac într-o aparentă stare de bine. Ca element al intrigii, la serviciu la Mircea apare o colegă nouă care îi zăpăcește simțurile și îi bântuie visele. Aici e clar că nu mai adie atracția, ci stă ca un vulcan gata să erupă. Ce va face Mircea? Va fi tentat să cadă în mrejele noii colege? Veți afla călătorind în lumea complexă a amanților.
Pentru că viața e o perpetuă căutare a echilibrului, Mircea poartă acum eticheta de amant al lui Cati… întrucât aceasta nu este divorțată încă de efervescentul Epaminonda.
Pentru cei care au citit volumele anterioare, există o traiectorie ascendentă a gradului de maturitate la toate personajele. Viața pare mai pusă sub lupă decât în primele patru volume. Relația dintre Mircea și Cati este pusă sub semnul unei presiuni foarte mari. Mircea vrea să-și păstreze rolul de tată, să fie parte din viața copiilor săi, iar acest lucru implică întâlniri inevitabile cu fosta sa soție. Evident, Cati nu este mulțumită nici de frecvența acestor întâlniri, nici de faptul că Mircea plănuiește excursii în care să îi ia și pe copii. În mod clar, dragostea lor (sau cum s-o fi chemând sentimentul care i-a legat inițial) începe să se lovească de obstacole, ambii parteneri se simt împovărați de această relație, dar fac eforturi să meargă mai departe.
Pe lângă triunghiul amoros cu cei trei piloni principali, acțiunea implică și alte personaje care nu sunt altceva decât tipologii ale oamenilor societății de astăzi. Cartea Corinei Ozon nu face altceva decât să etaleze aspectele societății actuale, în care excesul asiduu de teoretizare a comunicării dezvăluie tocmai lipsa acesteia. Relațiile dintre oameni – fie că este vorba de relații de iubire sau relații colegiale – nu sunt nici pe departe așa cum sunt ele descrise în cărțile de dezvoltare personală. Realitatea – căci despre acest lucru este vorba în cărțile Corinei Ozon – nu vrea să se asorteze deloc cu conceptele teoretizate.
Înainte să vorbesc despre stilul Corinei Ozon, trebuie să vă spun faptul că sunt un mare fan al cărților de tip confesiune, povestite la persoana I-a. „Drumurile amanților” mi-a oferit mai mult decât o simplă confesiune, e o triplă mărturisire și e atât de bine lucrată, încât cititorul trăiește la intensitate maximă. Perspectiva lui Mircea te face să vezi viața din prisma acestui personaj și să-l înțelegi… să-i justifici acțiunile, gândurile, vorbele. Atunci când citești mărturisirile lui Teo, trăiești odată cu ea dezamăgirea, perpetua încercare de regăsire a iubirii. Când citești ceea ce povestește Cati, îi dai și ei circumstanțe atenuante, trăiești odată cu ea această eternă tendință de regăsire a stării de liniște.
Tehnica scriiturii Corinei Ozon este una elaborată. Chiar dacă povestea este alcătuită din perspectivele fiecărui personaj principal, firul epic este ușor de urmărit. Atitudinea scriitoarei este una obiectivă. Niciun personaj nu este etichetat de către autoare, însă judecata aspră și neiertătoare vine din partea celorlalte personaje. Fiecare se autoanalizează, însă cu o mare doză de subiectivitate, detectând defectele celorlalți și manifestând toleranță, înțelegere și justificări față de propria persoană.
Cu siguranță, tu nu o cunoști pe Cati, nici pe Mircea și nici pe Teo… dar cunoști pe cineva care a trecut prin situații similare… pentru că „Drumurile amanților”, la fel ca întreaga serie a Corinei Ozon este o expunere a unor aspecte ale realității actuale.
Despre autoare: Corina Ozon s-a născut în Timișoara. Timp de zece ani a fost jurnalist de investigaţie în presa scrisă (ziarul Ora), dar şi în televiziune, la postul TV Antena 1. Pe lângă pasiunea pentru jurnalism, Corina Ozon și-a descoperit talentul literar scriind mai întâi pe blogul personal. A urmat publicarea romanului „Zilele amanţilor“ în anul 2014, roman care a declanșat o adevărată dependență în rândul cititorilor. Inevitabil, personajele atât de îndrăgite de către cititori, și-au continuat existența în noi volume. De remarcat este faptul că reacția cititorilor a inspirat și o linie de parfumuri care a căpătat numele fiecărui personaj… idee pe care o găsesc pur și simplu genială!
Iată câteva citate:
„Și, fiindcă veni vorba de bărbați, colegii mei se poartă tare amabil cu mine de când sunt divorțată. Când eram măritată parcă eram invizibilă. Acum se înghesuie toți să mă bage în seamă”. (Teo)
„Mă plictiseau discuțiile astea despre daci, traci și draci! Nu știu de ce, nu mă simțeam fericită, așa cum am crezut că voi fi. Băieții au achitat nota și ne-am dus la hotel. Culmea, se numea Amico!”. (Cati)
„Cea mai interesantă chestie a fost că m-am conversat cu Melina pe chat, mai pe ascuns, să nu vadă Cati. E o dulce. Azi am sunat-o de la birou, mi-a răspuns destul de greu”. (Mircea)
Ce mi-a plăcut la această serie? Îndrăzneala! Corina Ozon nu a abordat doar un subiect sensibil pentru societatea actuală (și nu numai), ci l-a lăsat să se prezinte singur, exact așa cum este… cu nuanțele lui, cu tipologiile lui de personaje, cu limbajul rupt exact din conversațiile realității de astăzi. Corina Ozon nu cenzurează nici aspecte ale acțiunii, nici elementele ale limbajului… ea lasă viața să-și spună povestea așa cum este ea.
Cartea Drumurile amanților, de Corina Ozon poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
recenzii cărţi
Drumurile amanților – Corina Ozon – Autori români
Am primele 3 volume. Trebuie să completez seria curând. Felicitări, Corina.
Te felicit pentru recenzie, Ro!
Mulțumesc, Vero!
Felicitări pentru recenzie! Pentru că anul acesta vreau să citesc cât mai mult românește, pun pe listă și cărțile Corinei Ozon.
Și eu mi-am propus ca anul acesta să citesc mai mult autori români… și sunt foarte mulți autori care scriu foarte bine. Mulțumesc, Alice!
Interesanta perspectiva autoarei si expunerea subiectului. 🙂
Într-adevăr, seria Corinei Ozon este foarte captivantă!
Mi-a placut Corina Ozon inca de la prima carte pe care i-am citit-o „Zilele amantilor”.Apoi am cunoscut-o si i-am citit si celelalte carti.Abia astept sa vad ce mai fac amantii in noul volum.Este adevarat Rodica ca tot ce scrie in romane sunt situatii si povesti din viata reala.Cand am citit prima carte mi-am si imaginat personajele(am intalnit multe in viata) si tot romanul a parut un film,la care am ras cu lacrimi.
Felicitari Ro pentru recenzie!Felicitari Corina pentru roman!
Arci, într-adevăr, situațiile sunt similare cu ce întâlnim astăzi. Da, și eu am râs citind… uneori mi-a venit și să plâng… a fost un cumul de emoții.
Mulțumesc din suflet!
Cu toate ca nu ma simt tentata sa citesc aceasta serie, nu am rezistat (asa cum s-a intamplat de fiecare data) sa nu-ti citesc recenziile la Amanti. Si le-am savurat cu multa placere! Felicitari, Ro! :*
Alina, cred că s-a instalat un soi de frumoasă dependență.
Mulțumesc mult!
Felicitări pentru recenzie, dragă Rodica 🙂