Duel poetic: Cer cu muzică & Aroma blândei primăveri

Duel poetic: Cer cu muzică & Aroma blândei primăveri

    by -
    4
    Duel poetic: Cer cu muzică & Aroma blândei primăveri

    Duel poetic: Cer cu muzică & Aroma blândei primăveri

    Cer cu muzică, de Maya Alma

    Tu, iubirea mea bună cu alură de toamnă târzie,
    Mă strângi la pieptul tău, mi-e cald acolo și-i bine,
    O splendoare-i de lumină pură, oare de unde știe
    Cum să mă aducă între buzele ei dulci ca de miere.

    Mai cântă-mi a dor prin infinitul acesta de păr,
    Şansonetă caldă să se lipească de tâmpla albită puțin,
    Mai lasă-mi, preț de o secundă în zbor, minunea,
    Să mă pot trezi din delirul vieții, și-apoi vin să te-alin.

    M-aș duce, cu tine în spate, pe Lună, cu glezna legată
    De urma pașilor tăi, m-aș face mică până la invizibil
    Să mă pot conecta la inima ta de trecuturi uscată,
    Leac de la fluturi să-i aduc sufletului tău sensibil.

    Iubire alintată prin toți porii mei regi de tine,
    Te-aș duce de mâini până m-aș deşira de la coate,
    Ți-aș prinde din zbor sărutul și l-aş arunca peste mine
    Strai de atingeri, să-mi țină de cald iernile toate.

    Mai spune-mi despre tine iubire înfrunzită cu stele,
    În lumina lor iar mă urci ca să îți strălucesc de sus
    În ce parte a inimii ai ascuns bătăile inimii mele,
    Cât de mare ți-e veșnicia, cât de adânc le-ai străpuns?

    Mă poartă pe clipele vremii cum nesfârșire de cer,
    Ori ecou, voiajând miresmele sufletului tău însetat,
    Lasă deschisă o fereastră de iubire, înăuntru să pier,
    Aripă lângă aripă, înger, cu albul ochilor tăi confundat

     

    Aroma blândei primăveri, de Daniel Dac – Irimescu Daniel

    O, cum apari tu astăzi ca o nimfă!
    Din spuma apelor ce te-nconjor,
    Și-ți dezvelesc încet glezna subțire,
    Când de pe trup, flămânde se cobor.

    Străine-mi par iubirile trecute
    Ce se-ofilesc în fața tainicei vederi,
    Când minunata-ți ființă crisalidă,
    Mă prinde-n mrejele nebunelor plăceri.

    Te-am întâlnit în alb, neprihănită
    Și în celest azur te-am rezidit,
    Cu roua cerului, ce pentru-o clipă,
    În ochii tăi sfios s-a oglindit.

    La răsărit, când Luna-n noapte se coboară
    Ne-om împleti privirile vestale,
    Cu mugurii luminii care i-ai sădit
    Și-mbrățișarea trupurilor goale.

    Îți gust suflarea fără de putință
    Să n-o strivesc sub împietritele-mi tăceri,
    Și mă gândesc că-i a sărutului dorință
    Ce poartă-n el aroma blândei primăveri

    Creaţii literare

     

    4 COMMENTS

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.