Dragoste nomadă – Bătrânul scripcar – poezii româneşti

Dragoste nomadă – Bătrânul scripcar – poezii româneşti

    by -
    5
    Dragoste nomadă

    Dragoste nomadă – Bătrânul scripcar – poezii româneşti

       Dragoste nomadă – Bătrânul scripcar – poezii româneşti- creaţii literare

    Dragoste nomadă, de Năcrin Amalia (Meri Merii)

    Îți scriu pe suflet cu-a mea patimă vrăjită
    Într-o căruță părăsită pe maidan,
    Îți scriu, te uită, nicio floare ofilită,
    Iar dragostea mi-a pus-o un țigan

    În praful ce călcat-am în picioare
    În dans prenupțial aproape de grotesc,
    Fiorii mei lasciv întinși din inimă spre soare
    Mi i-ai gustat din trupul ondulat în dansul țigănesc!

    Sunt coviltire ce se duc nomade către munte
    Cu doruri și cu fuste atârnate în alai,
    O clipă, lăutarul să-mi mai cânte
    În cort, pe ritmuri țigănești, să-ți dau și să mă ai!

    E cerul colorat și arde focul,
    Trosnește lemn și ăla țigănesc,
    Sunt cu zlătarii ce-mi ascund potopul
    De lacrimi căci n-am încetat să te iubesc!

    Bătrânul scripcar, de Daniel Irimescu (Daniel Dac)

    Pe străzile goale răsună o vioară
    În liniștea serii, când umbrele cresc,
    Din flacăra zilei, ce tocmai coboară,
    Cu ultime-acorduri ce ard nefiresc.

    Rănite-armonii vibrează emfatic
    Pe strunele nopții jelind auster,
    Și-mbracă subit, decorul dramatic,
    Cu nuanțe cernite de-un palid mister.

    Cu pasul târât ce parcă măsoară
    Infime fărâme de timp efemer,
    Sub geamuri închise, încet se strecoară,
    Bătrânul scripcar ce cântă stingher.

    Încearcă să-ngâne ludice valsuri
    Dar mâna-mpietrește pe-arcușul știrbit
    De multele lacrimi căzute în ceasuri,
    Din ochii lui arși și cuget zdrobit.

    Abia mai răsuflă sub greaua povară
    Ce-i mușcă năvalnic din anii rămași
    Și-și duce-n tăcere, iubirea de-o vară,
    Pe drumuri pribege, cu ultimii pași.

    La piept alăuta o strânge duios
    Îi mângâie gâtul și pletele toate,
    Cuprins de-amintirea ce-l poartă sfios
    Și-n brațele ei, cumva se socoate.

    La geamuri zărește un chip de fecioară
    Aidoma iubitei, cu ochii căprui,
    Pierdută prin neguri de vremi, odinioară,
    Ș-acum parcă-i râde, ferice, doar lui…

     

    Facebook Daniel Irimescu (Daniel Dac)

    Facebook Năcrin Amalia (Meri Merii)

    Creaţie literară – o rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag.

     

     

    5 COMMENTS

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.