Duel poetic: Prizoniera macilor tăi&Gălăgia tăcerii
Prizoniera macilor tăi
Georgiana Călinescu
Mi-ai legat mâinile cu macii tăi înroșiți
și picioarele cu lanțuri grele de fier…
Mi-ai legat inima în pieptul tău
cu spice de grâu făcute cunună de Soare…
M-ai lăsat să mor de-atâta candoare !
Și nici nu te-ai străduit ! Sau… numai tu știi…
Am venit ca o albină la florile tale de mac,
de-atâta nesomn, să mă-mbăt și să tac…
M-am uscat pe câmpul tău, cu păpădiile tale,
în lanurile tale, cu fluturii tăi, cu îngerii tăi,
în pământul tău umed eu tot m-am uscat !
Doar mâinile mele au dat rod.
Cu dreapta te scriu și cu stânga te mângâi,
cu dreapta te-ating și cu stânga te strig,
cu dreapta țip în fiecare noapte la ușa ta,
cu stânga te iert pentru surzenia ta…
Mi-ai legat mâinile cu macii tăi înroșiți
de focul inimii mele…
Îmi sângerează mâinile de-atâta rouă de maci !
Cum să mai fac eu dulceața
dacă va fi plină de-atâta sânge și rouă?
Și cât de tare mă urăști acum când m-ai spus lumii întregi
că mă usuc de dorul tău ?! Cum ai mai râs de mine…!
Cu lacrimi ai râs ! În hohote ai râs !
Mai știi când mi-ai spus că-ți plâng ochii când scrii ?
Îmi plânge toată durerea lumii și simt cum trece prin mine…
plânset din ochii Pământului !
Cu dreapta… cu stânga… cu macii plini de rouă…
Sunt prizoniera macilor tăi…!
Gălăgia tăcerii
Călin Lucian
Îmi venea să dansez pe lună
când vedeam cum mă cauți
venind cu cratimele-n brațe
și tropăind cu bocancii tăi grăbiți
de care m-am îndrăgostit,
pe alei virtuale,
pe scurtăturile dintre rânduri,
doar-doar îmi vei prinde sărutul
și mi-l vei strivi de gura ta
în îmbrățișări respirânde.
Mă culpabilizam
de un „te iubesc” nevinovat
pe care mi l-ai descătușat
în esența ta de femeie
cu aromă de vanilie,
de a început să-mi fie târziu de mine,
iar lui Dumnezeu lehamite
de veșnicia singurătăților mele.
Îmi lipsești, îndrăgostito,
iar tăcerea rămasă
în urma bocancilor tăi
este atât de fără poezie.
Mă plictisesc lângă o metaforă
cu sânii dezveliți,
încercând să-nrămez ploaia
între niște virgule
și să mă las de fumat,
dar prea m-am înecat
în universul din privirea ta,
încât, m-aș duce pe Marte
de dorul atingerilor tale venusiene.
Pe unde-ți mai tropăi bocancii,
iubito ?
Părerea voastră
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
8 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Frumos duel!Poiezia lui Călin Lucian mi-a placut mai mult!
Egalitate 😀
Imi plac ambele. 😀 locco_smiley_10
Amândouă ! Pentru că sunt legate,curg una din alta….
Frumoase!!! Multumesc Arci 🙂
Dar eu felicit autorii si nu votez 🙂
Amandoua sunt superbe, insa poezia lui Calin Lucian mi-a placut mai mult. Oricum, felicitari amandurora! locco_smiley_10
Mulțumesc, Arci şi mulțumesc colectivului de la „Literatura pe tocuri”, în primul rând pentru inițiativa de a face cunoscută poezia unor scriitori necunoscuți cum sunt eu, dar şi pentru forma atrăgătoare prin care promovați cultura, nu doar poezia. Vă mulțumesc din suflet pentru apreciere !
Mulțumesc pentru oportunitate și felicitări pentru munca dvs.!
Mulțumesc și cititorilor dvs. pentru cuvintele frumoase și aprecieri