Duel poetic: Prizoniera macilor tai&Galagia tacerii

Duel poetic: Prizoniera macilor tai&Galagia tacerii

    by -
    8

    Duel poetic: Prizoniera macilor tăi&Gălăgia tăcerii

    Prizoniera macilor tăi
    Georgiana Călinescu

    Mi-ai legat mâinile cu macii tăi înroșiți
    și picioarele cu lanțuri grele de fier…
    Mi-ai legat inima în pieptul tău
    cu spice de grâu făcute cunună de Soare…
    M-ai lăsat să mor de-atâta candoare !
    Și nici nu te-ai străduit ! Sau… numai tu știi…
    Am venit ca o albină la florile tale de mac,
    de-atâta nesomn, să mă-mbăt și să tac…
    M-am uscat pe câmpul tău, cu păpădiile tale,
    în lanurile tale, cu fluturii tăi, cu îngerii tăi,
    în pământul tău umed eu tot m-am uscat !
    Doar mâinile mele au dat rod.
    Cu dreapta te scriu și cu stânga te mângâi,
    cu dreapta te-ating și cu stânga te strig,
    cu dreapta țip în fiecare noapte la ușa ta,
    cu stânga te iert pentru surzenia ta…
    Mi-ai legat mâinile cu macii tăi înroșiți
    de focul inimii mele…
    Îmi sângerează mâinile de-atâta rouă de maci !
    Cum să mai fac eu dulceața
    dacă va fi plină de-atâta sânge și rouă?
    Și cât de tare mă urăști acum când m-ai spus lumii întregi
    că mă usuc de dorul tău ?! Cum ai mai râs de mine…!
    Cu lacrimi ai râs ! În hohote ai râs !
    Mai știi când mi-ai spus că-ți plâng ochii când scrii ?
    Îmi plânge toată durerea lumii și simt cum trece prin mine…
    plânset din ochii Pământului !
    Cu dreapta… cu stânga… cu macii plini de rouă…
    Sunt prizoniera macilor tăi…!

    Gălăgia tăcerii
    Călin Lucian

    Îmi venea să dansez pe lună
    când vedeam cum mă cauți
    venind cu cratimele-n brațe
    și tropăind cu bocancii tăi grăbiți
    de care m-am îndrăgostit,
    pe alei virtuale,
    pe scurtăturile dintre rânduri,
    doar-doar îmi vei prinde sărutul
    și mi-l vei strivi de gura ta
    în îmbrățișări respirânde.
    Mă culpabilizam
    de un „te iubesc” nevinovat
    pe care mi l-ai descătușat
    în esența ta de femeie
    cu aromă de vanilie,
    de a început să-mi fie târziu de mine,
    iar lui Dumnezeu lehamite
    de veșnicia singurătăților mele.

    Îmi lipsești, îndrăgostito,
    iar tăcerea rămasă
    în urma bocancilor tăi
    este atât de fără poezie.
    Mă plictisesc lângă o metaforă
    cu sânii dezveliți,
    încercând să-nrămez ploaia
    între niște virgule
    și să mă las de fumat,
    dar prea m-am înecat
    în universul din privirea ta,
    încât, m-aș duce pe Marte
    de dorul atingerilor tale venusiene.

    Pe unde-ți mai tropăi bocancii,
    iubito ?

     

    Părerea voastră
    ***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

    8 COMMENTS

    1. Amandoua sunt superbe, insa poezia lui Calin Lucian mi-a placut mai mult. Oricum, felicitari amandurora! locco_smiley_10

    2. Mulțumesc, Arci şi mulțumesc colectivului de la „Literatura pe tocuri”, în primul rând pentru inițiativa de a face cunoscută poezia unor scriitori necunoscuți cum sunt eu, dar şi pentru forma atrăgătoare prin care promovați cultura, nu doar poezia. Vă mulțumesc din suflet pentru apreciere !

    3. Mulțumesc pentru oportunitate și felicitări pentru munca dvs.!
      Mulțumesc și cititorilor dvs. pentru cuvintele frumoase și aprecieri

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.