Veghetorii planetei. Păstrătorii grădinii – Dolores Cannon – recenzie
Veghetorii planetei. Păstrătorii grădinii – Dolores Cannon – recenzie
Titlul : Veghetorii planetei. Păstrătorii grădinii.
Autor: Dolores Cannon
Editura: PRESTIGE
Anul apariției: 2023
Nr. de pagini: 416
Categoria: Istorii secrete
Carte despre care doresc să vă vorbesc ne prezintă un caz unic de hipnoză regresivă relatat de autoarea Dolores Cannon, specialistă în investigații și cercetări ale subconștientului. Activitatea extinsă realizată de autoare în domeniul hipnozei regresive a avut ca rezultat o serie de cărți, 17 la număr, care dezbat cazuri remarcabile din trecutul persoanelor dispuse să accepte o ședință de hipnoză. Motivele pentru care se aderă la această participare sunt variate dar, în esență, curiozitatea este cea care decide la final.
Un caz considerat de autoare excepțional, rezultând această carte, este cel al unui tânăr plăcut la vedere și ușor timid care împins de propria curiozitate acceptă această explorare prin celelalte existențe ale sale, fascinat fiind de subiectul unor posibile descoperiri din viețile lui anterioare. Phil, tânărul a cărui timiditate s-a dovedit că era de fapt o încredere în sine liniștită, a fost crescut într-un mediu catolic strict și a slujit ca băiat de altar la biserica locală.
Prima ședință se desfășoară greoi cu răspunsuri obținute destul de dificil, iar atmosfera primei vieți accesate astfel, pare să se desfășoare într-un deșert, el fiind la momentul acela un bătrân lipsit de putere. A doua ședință relatează o viață anterioară trăită în Germania, din timpul războiului fiind implicat într-o lucrare secretă de proiectare a bazelor submarine. Printre alte afirmații ieșite din tipar, tânărul vorbește de faptul că l-a întâlnit pe Hitler la o paradă și a rămas cu impresia că acesta arăta ca un dement.
A treia viață a lui Phil expusă în timpul unei ședințe de hipnoză regresivă este cea a unei femei dintr-o cultură străveche, centrată în jurul unei piramide uriașe ce părea să fie situată undeva în America de Sud. O mulțimea de informații fascinante și descrise în detaliu au fost obținute în timpul hipnozei despre preoți și practicile acestora, despre o ceremonia care a avut loc la moartea unei regine și modul cum servitoarele sale erau drogate și înjunghiate în inima, ele urmând-o pe aceasta în viața de apoi pentru a o sluji în continuare. Tot în timpul acestei ședințe tânărul experimentează un moment de neliniște datorat unor imagini ce apar la orizont și pe care nu le poate asocia cu nimic cunoscut, urmate de o reticență de neînțeles. Această impresie o resimte și în cadrul următoarelor ședințe accentuând pentru tânăr sentimentul de neliniște fără o explicație logică, continuând astfel să refuze aceea direcție de explorat.
Era ceva nepământean în acea scenă. Unde a fost și de ce l-a deranjat acel loc? În mod evident, subconștientul său permitea să iasă la iveală primele impresii ciudate de pe altă planetă, ca niște străfulgerări. Au mai trecut câteva săptămâni, până când am putut descoperi semnificația acestei scene și motivul reticenței sale.
Contactul realizat prin intermediul hipnozei cu un personaj care pare să fi trăit pe o altă planetă din spațiul cosmic, a fost pe alocuri dificil de înțeles datorită lipsei unor elemente de comparație. Un exemplu îl constituie perioadele de timp numite de el cronometre, reprezentând intervalele petrecute pe o planetă. Modul cum unele informații par să fie reținute în spatele cuvântului “secrete”, este destul de frustrant pentru cititorul avid, care speră să descopere detaliile ce formează și dau naștere unor lumii îndepărtate, în esență, subiectul cărți.
Descoperirea în timpul dialogurilor purtate în regresie conform căreia ființele altor planele posedau emoții foarte umane și trăsături admirabile cu care ne putem identifica cu ușurință, pare ușor utopică și destul de greu de acceptat, nu pentru că literatura de specialitate îi prezintă ca pe niște posibile creaturii fără emoții și imparțiale, ci pentru că descrierile întâlnite aici par să denote mai mult o lipsa de imaginație în acest sens și….cam atât. Informația conform căreia omul nu este singura formă pe care o poate lua spiritul și ce ne împiedică să vedem cu alți ochii universul sunt limitările pe care singuri ni le impunem conștient sau inconștient, o găsim relatată în capitolele următoare prin prisma unor dialoguri ce nu lasă pe nimeni indiferent. Cum au luat naștere acești gardieni ai planetei noastre, cum părem să coexistăm din timpuri străvechi cu spiritele altor lumi găsim în cele ce urmează.
O admir mult pe autoare, scrierile sale creează cititorului o fascinație aparte și au o direcție creativă unică ce pare menită să îți poartă pași în lumi dincolo de imaginație, totuși unele informații prezentate aici nu sunt justificate iar lipsa unor explicații nu ajută ideologia din spatele acestora.
…noi suntem cele mai nerăzboinice ființe pe care le-ar putea concepe cineva. Noi nu avem conceptul de rău. Am spune că suntem, pur și simplu un grup care face parte dintr-un comitet, care a fost trimis în adâncurile acestui univers din alt univers, pentru că universurile se suprapun. O delegație de ființe care au înființat o comunitate în jurul planetei voastre, pentru a vă aduce aceste informații și energii, care sunt disponibile pentru toți cei care le solicită – pentru aceia dintre voi care doresc acest lucru și sunt însetați de cunoaștere.
Recomand cu căldură călătoria regăsită în paginile cărții Veghetorii planetei. Păstrătorii grădinii, povestea inedită desprinsă din acestea mi-a oferit o lectură fascinantă, un timp de calitate și o lume ce a rămas cu mine la final prin noțiunile, situațiile ieșite din tipar, analogiile și misterele altor timpuri din alte lumi oferite într-un mod plăcut de aceasta.
