Fragment carte - Misterul Henri Pick - David Foenkinos

Misterul Henri Pick, de David Foenkinos – Fragment

   Fragment carte – Misterul Henri Pick 

    În câteva minute, în timp ce mâncau aperitivul, Delphine şi Frédéric au povestit cum și-au petrecut după- amiaza la bibliotecă. Pe rând, fiecare a detaliat o anecdotă spusă de celălalt. Erau animaţi de dorinţa de a prelungi momentul, de a nu dezvălui prea repede importantul anunţ. Au povestit cum i-a umflat râsul în faţa anumitor manuscrise, în special cele lipsite de pudoare sau cele mai excentrice, ca de pildă Masturbare şi sushi, o odă erotică închinată peştelui crud. Părinţii au insistat să-și accelereze ritmul prezentării, dar în zadar, căci ei o luau pe ocolite, se opreau să contempleze peisajul, rătăcind lent şi savuros pe cărările poveștii lor. Și apoi, brusc, au anunțat:

– Am descoperit o capodoperă, a zis Delphine.

– Chiar aşa?

– La început, mi-am zis că sunt câteva pagini bune, de ce nu, la urma urmei, după care povestea m-a prins. Nu mai puteam lăsa cartea din mână. Am citit-o în două ore. Eram bulversată. O scriitură atât de ciudată, simplă şi poetică deopotrivă! De îndată ce am terminat-o, i-am dat-o lui Frédéric. Nu l-am mai văzut niciodată astfel. Am simţit că e fascinat.

– Da, adevărat, a confirmat Frédéric, care părea în continuare sub imperiul şocului.

– Dar despre ce e vorba în carte?

– Am împrumutat manuscrisul, o să-l poţi citi.

– L-ai luat pur şi simplu?

– Da. După părerea mea, nu se va supăra nimeni.

– Așadar, care-i subiectul?

– Se numeşte Ultimele ore ale unei poveşti de dragoste. Sună minunat. E vorba despre o pasiune care trebuie să înceteze. Din diverse motive, cuplul nu mai poate continua să se iubească. Cartea relatează ultimele lor clipe împreună. Dar forţa nemaipomenită a romanului constă în faptul că autorul relatează în paralel agonia lui Puşkin.

– Da, Puşkin a fost rănit într-un duel, a continuat Frédéric, şi a suferit enorm câteva ceasuri înaintea morţii. E o idee extraordinară să faci o paralelă între sfârşitul unei iubiri şi suferinţa celui mai mare poet rus.

– De altfel, cartea începe cu fraza: „Nu poți înţelege Rusia, dacă nu ai citit Puşkin“, a precizat Delphine.

– Abia aştept să o citesc, a zis Gérard.

– Tu? Credeam că nu-ţi prea place să citeşti, a exclamat Fabienne.

– Da, dar povestea asta mi-a stârnit interesul.

   Delphine şi-a privit insistent tatăl. Nu cu ochi de fiică, ci cu ochi de editor. A înţeles pe dată că romanul i-ar putea atrage pe cititori. Şi, desigur, felul în care fusese descoperit avea să alcătuiască o geneză editorială formidabilă.

– Cine e autorul? a întrebat-o mama.

– Nu ştiu. Se numeşte Henri Pick. Pe manuscris scrie că locuieşte la Crozon. Trebuie să fie simplu să îl găsim.

– Numele îmi sună cunoscut, a zis tata. Mă întreb dacă nu cumva e tipul care a fost multă vreme proprietarul pizzeriei.

Tânărul cuplu s-a uitat fix la Gérard care de obicei nu se înșela. Părea puţin probabil, dar toată povestea era aşa.

Până în dimineaţa următoare, mama lui Delphine citise şi ea cartea. Intriga i se păruse frumoasă şi destul de simplă, a mărturisit ea şi a adăugat:

– Degajă, într-adevăr, o forţă tragică datorită paralelei cu agonia lui Puşkin. De altfel, nici nu auzisem de toată istoria.

– Puşkin e prea puţin cunoscut în Franţa, a răspuns Delphine.

– Moartea lui e atât de absurdă…

   Fabienne ar fi vrut să mai discute despre poetul rus şi despre împrejurările agoniei sale, însă Delphine a întrerupt-o, revenind la autorul romanului. Se gândise la el toată noaptea. Cine putea scrie o astfel de carte, fără a se face deloc cunoscut? Nu le-a fost prea greu să dea de urma bărbatului misterios. Căutând numele lui pe Google, Frédéric a găsit un certificat de deces datat cu doi ani în urmă.

   Aşadar, Henri Pick nu avea să afle niciodată că romanul lui îşi găsise cititori entuziaşti, printre care şi un editor. Trebuia să-i întâlnească pe apropiaţii lui, şi-a spus Delphine. În certificat era menţionată existenţa unei soţii şi a unei fiice. Văduva locuia la Crozon, iar adresa ei figura în Pagini Aurii. Nu era nici pe departe o investigaţie complicată.

De-ale Literaturii

Nemira

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.