Frăția corbilor – Maggie Stiefvater – Editura Nemira – recenzie

Frăția corbilor – Maggie Stiefvater – Editura Nemira – recenzie

Frăția corbilor, de Maggie Stiefvater – Editura Nemira – recenzie

Frăția corbilor

Autor: Maggie Stiefvater

Titlul original: The Raven Boys

Traducere: Dan Dobos

Editura: Nemira

Colecţia: Young Adult

Data apariţiei: 5 noiembrie 2018

Nr. de pagini: 456

Gen: Fantasy, Young Adult, Paranormal, Romance

Nota mea: 9,5

Seria The Raven Cycle: 1. Fraţia corbilor; 2. The Dream Thieves; 3. Blue Lily, Lily Blue; 4. The Raven King

   Magie, prietenie și dragoste. Crime, fantome și blesteme. Fenomene paranormale și vrăji spectaculoase. Mister, suspans și un strop de romantism. Situații încordate, întâmplări neprevăzute, descoperiri șocante, replici spumoase. Cinci adolescenți plecați în căutarea supranaturalului, aventuri prin păduri bântuite, copaci care vorbesc în latină. O acțiune desfășurată într-o lume în care paranormalul face parte din viața de zi cu zi a oamenilor. O legendă fascinantă despre un rege galez ,,adormit“ – Glendower, Regele Corb. Toate acestea le găsiți în Frăția corbilor, primul volum din seria The Raven Cycle.

   Autoarea Maggie Stiefvater a reușit și de această dată să mă surprindă plăcut cu o poveste întunecată, magică și complicată, mult mai fascinantă decât ,,Lupii din Mercy Falls”. Deși acțiunea a decurs puțin mai lent la început, dat fiind faptul că mai mult s-a pus accentul pe strânsa prietenie dintre toți membrii grupului ,,Frăția Corbilor” și pe problemele lor de familie, m-am trezit că nu pot lăsa cartea din mână. Am apreciat aura de mister în care sunt învăluite personajele, dar și alternanța dintre scenele încărcate de emoție și replicile ironice. Am savurat din plin aventura celor cinci adolescenți – descoperirea unui schelet în pădure, investigarea unei crime, căutarea meridianelor energetice (Calea morților) și a Regelui Corb.

   M-a impresionat prietenia celor patru băieți din Frăția Corbilor (Gansey, Adam, Ronan și Noah; patru caractere diferite, medii sociale diferite), loialitatea și curajul lor. La prima vedere, ei par ,,un grup de animale alunecoase”, o grămadă de băieți bogați care își pierd timpul aiurea, dar altfel stau lucrurile. Fiecare are o poveste de viață interesantă. Complicată. Emoționantă. În special, povestea lui Adam m-a emoţionat profund – proasta relație dintre tată și fiu, comportamentul abuziv sau defectuos al tatălui său, bătăile și umilințele îndurate de el. El este singurul băiat de la Academia Aglionby, liceul unde învață băieții din Frăția Corbilor, care nu înota în bani, intrase la școală pe baza unei burse și trebuie să muncească pentru a-și plăti datoriile. Este hotărât să facă totul singur, fără a fi dispus să accepte ajutorul de la nimeni.

,,Adam Parrish fusese prieten cu Gansey în ultimele optsprezece luni și era conștient că relația asta adusese cu ea câteva lucruri noi. Mai exact, credința în supranatural, toleranța față de relația complicată pe care Gansey o avea cu banii și  coexistența cu ceilalți prieteni ai acestuia. Primele două erau problematice doar atunci când îl obligau să le acorde timp din ceea ce ar fi trebuit să reprezinte studiul, iar ultima era complicată doar când era vorba de Ronan Lynch.”

Frăția corbilor – Maggie Stiefvater

     Blue Sargent, personajul central al cărții, este o adolescentă de 16 ani care la prima vedere pare o fată cât se poate de normală. În afara faptul că e chelneriță, ea mai preda și caligrafie la clasa a treia, făcea cununi pentru Societatea Femeilor pentru Sănătate Perpetuă, plimba câinii celor care locuiau în cel mai șmecher cartier de blocuri din Henrietta, Virginia, și schimba pământul din ghivecele cu flori ale doamnelor mai în vârstă din vecini. În realitate, ea se trage dintr-un neam de clarvăzătoare, dar e singura persoană din familie care nu are puteri speciale. E un outsider la conversația vibrantă pe care mama, mătușile, și verișoarele ei o purtau cu o lume ascunsă pentru ce mai mulți dintre muritori. Totuși, nu e chiar străină de supranatural. Prezența ei amplifică atât talentele celorlalți, cât și nevoia de energie pentru diverse lucruri. E ca o baterie pe picioare.

 De asemenea, Blue a știut dintotdeauna că e sortită să provoace moartea persoanei iubite. Mama i-a spus încă de când s-a născut că dacă o să-și sărute sufletul pereche, băiatul acela va muri. Fiecare clarvăzătoare sau medium pe care l-a întâlnit îi prezice același lucru. Oare așa să fie? Verdictul cărților de tarot este implacabil, dar nu și foarte precis.

  În fiecare ajun al zilei Sfântului Marcu, Blue și mama ei, Maura, asistă la trecerea spiritelor viitorilor morți în lumea cealaltă, ritualul având loc în curtea unei biserici izolate – o ruină pitulată între dealurile acoperite cu păduri dese de lângă Henrietta, Virginia. Veghea de pe zidul vechii biserici era foarte importantă, fiind unul dintre cele neobișnuite servicii oferite de Maura. Intra în contact cu spiritele obișnuite, invizibile, ale oamenilor care nu muriseră deocamdată, afla cine avea să moară în următoarele douăsprezece luni, îi avertiza pe clienții din zonă, ca să-și lase toate lucrurile în ordine și să facă tot cea ce vor înainte de a muri, dar niciodată nu încerca să le împiedice moartea. Nici Blue nu putea interveni în vreun fel pentru că nu vedea spiritele. Asista doar pentru că Maura avea nevoie de energia ei, pentru ca morții să o vadă și să comunice cu ea.

 Dar, în mijlocul ritualului extrasenzorial din acest an, Blue reușește să vadă, pentru prima dată, un spirit mergând pe drumul morților. Nu exista nimic care să-l facă să aibă formă umană, dar cu toate astea, ea vedea un tânăr cu pantaloni largi și pulover, cu părul ciufulit. Nu era foarte transparent, dar nici nu era acolo cu adevărat. Silueta sa era neclară, iar trăsăturile chipului nu puteau fi deslușite. L-a întrebat care e numele lui și el i-a răspuns ,,Gansey. Asta e tot ce a mai rămas”. Doar desenul de pe pulover, un corb, emblema școlii pentru băieți din apropiere, era singurul indiciu pe care îl avea. Indiferent cine era acest Gansey, el nu mai avea mult de trăit.

   Însă Academia Aglionby era principalul motiv pentru care Blue își fixase două reguli: unu, nu te apropia de băieți, fiindcă aduc necazuri; doi, stai departe de băieții corbi de la Aglionby fiindcă sunt niște nenorociți. Iar acum  a văzut tocmai spiritul unui corb de la Aglionby. De ce? Răspunsul e acesta: fie el e sufletul său pereche, fie l-a ucis. Așadar, era sortită să îl întâlnească. Dar va putea ea să îl prevină și să îi împiedice moartea? O va crede?

   Ceea ce nu știe Blue e că tânărul se înscrisese la acest liceu din anumite motive. Fascinat de supranatural, Gansey își petrecuse ultimii patru ani căutându-l pe regele galez ,,adormit” Glendower, Regele Corb. În șederea lui de optsprezece  luni în Henrietta, folosise unele dintre cele mai vagi indicii și informații în căutarea unui meridian energetic – o linie perfectă dreptă, o cale a energiilor supranaturale care conectează locurile cu încărcătură spiritual; unul dintre numele pe care îl mai au meridianele energetice este Calea morților – și a mormântului misterios despre care el credea că se află pe această linie. Adam, Ronan și Noah, ceilalți băieți din Frăția Corbilor, nu înțelegeau motivele care îi alimentau căutarea lui Glendower, dar voiau să îl ajute.

,,Corbul era pasărea lui Glendower. Era numit Regele Corb, fiindcă provenea dintr-o lungă linie dinastică asociată cu pasărea aceea. Legenda spune că Glendower putea vorbi corbilor și viceversa. Acesta era doar unul dintre motivele pentru care Gansey era aici în Henrietta, un oraș renumit pentru corbii săi.

   Întâmplarea a făcut ca, în ajunul zilei Sfântului Marcu, Gansey să fie și el prezent în același loc cu Blue. Stătuse toată noaptea lângă ruinele bisericii înregistrând cu reportofonul, cu urechile ciulite și așteptând să se întâmple ceva. Însă atmosfera nu fusese nicidecum magică. Doar după ce a ascultat din nou înregistarea a putut să perceapă anumite zgomote. Din reportofon se revărsau voci murmurate, care nu transmiteau nimic clar, cu excepția ritmului în care interveneau: întrebări și răspunsuri. Lucru ciudat în toate astea nu erau însă celelalte voci, ci glasul lui care spunea,, Asta e tot ce a mai rămas”, iar Gansey era absolut convins că el însuși nu e un spirit. I se părea straniu să se audă pe el însuși pe înregistrare, deși nu-și aducea aminte să fie spus vreun cuvânt. Și atunci ce căuta vocea lui pe înregistrare?! Trebuia să afle cu cine vorbea. Singura soluție era să se programeze pentru o ședință de ghicit, acasă la Maura.

   În curând, Gansey descoperă că Blue este persoana pe care a auzit-o vorbind pe înregistrare. La rândul ei, Blue își dă seama că el este băiatul de care se va îndrăgosti sau cel pe care-l va omorî. Amândoi exclud o posibilă relației între ei, mai ales că pentru Gansey ea nu fusese până atunci decât ,,malefica chelnăriță neprostituată” (vă las pe voi să aflați amănuntele).

,,O parte din Gansey se simțea vinovată că spulberase șansele lui Adam cu ea. Cealaltă parte era convinsă că-și salvase prietenul de la o soartă care implica extreagerea coloanei sale vertebrale  și apoi devorarea lui.

  Se știe că, adesea, cuvintele lui Gansey sunt arme de distrugere în masă și nu a fost dotat cu puterea de a le dezamorsa. Pur și simplu nu reușește să-și înfrâneze dorința de a o necăji pe Blue, dar făcea tot posibilul să nu o mai ofenseze și să-și cântărească mai bine cuvintele pe viitor. În ceea ce o privește pe Blue, e clară situația. În tot timpul ăsta, se întrebase cum avea să moară Gansey, iar acum se dovedise că ea avea să-l strângă de gât. Nu avea să se îndrăgostească niciodată de vreunul dintre înfumurații aia din Frăția Corbilor. Oare așa să fie? De ce acceptă să îl ajute în căutarea lui Glendower? Care sunt motivele pentru care Gansey îl caută pe Regele Corb? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

,,Fii atentă la diavol! Acolo unde este un zeu, se află întotdeauna și o legiune de draci.”

,,Noaptea, orașul Henrietta părea magic, dar magia întunericului de aici putea fi un lucru teribil.”

Despre autoare:

   Maggie Stiefvater, care este și muzician, locuiește în Virginia, împreună cu soțul și cei doi copii. Frăția corbilor, primul roman din seria omonimă, a fost Cea mai bună carte a anului pentru Publishers Weekly, iar următoarele trei au fost la rândul lor remarcate. All the Crooked Saints, în pregătire la Editura Nemira, este cea mai recentă carte a sa.

Cartea Frăția corbilor, de Maggie Stiefvater poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi

RECENZII CĂRŢI FANTASY

Frăția corbilor – Maggie Stiefvater recenzie carte

 

Review overview
4.5
***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

21 COMMENTS

  1. Cred ca e pe gustul lui Răzvi. Poate după ce termină Urzeala Tronurilor/ toată seria o să o cumpărăm si pe asta. Felicitări pentru recenzie

  2. Felicitări pentru recenzie! Am retrăit povestea odată cu descrierea ta, a trecut ceva timp de când am citit seria (am furat startul, le-am citit în limba engleză). Are un ritm interesant și personajele te prind, te fac curios de continuare și celelalte volume complică acțiunea bine. Este o serie de citit și urmărit.

  3. Foarte interesanta si atractiva recenzia.Puteam sa pun pariu ca e a ta.Felicitari Alina!

  4. Si eu am aceasta carte in planul de lectura pe anul acesta.
    Felicitări! O recenzie foarte frumoasa, ispititoare chiar! Se vede cât de mult ți-a plăcut cartea.

  5. Super recenzie, Alina! Mă bucur ca mi-am format o părere clară despre carte din recenzia ta, eram foarte curioasă în privinta ei, si, din cele scrise de tine, cred că mi-ar plăcea. Fior si Sovaire le am si eu, încă necitite, am tot asteptat să apară toată seria…

  6. Sună bine, însă nu știu dacă ar fi 100% pe gustul meu 🙂

    În orice caz, recenzia ta e ireproșabilă!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.