Memoriile domnului Roşu, de Celestin Cheran

 Titlul original: Memoriile domnului Roșu

Manuscris câștigător al concursului de debut Herg Benet, ediția 2014
Editura: Herg Benet

Colecția Cărțile Arven
Anul aparitiei: 2015
Număr pagini: 150
Gen: proză scurtă fantastică
Cotație Goodreads: 3,81

   Primele mele cuvinte după ce m-am apucat de citit acest volum au fost: „E parfum!”. Tocmai terminasem o carte mai complicată (bună, dar mai complicată și complexă), așa că nu am putut decât să mă bucur de o lectură ușoară și relaxantă.

 „Memoriile domnului Roșu” este un volum de povestiri scurte fantastice, manuscrisul câștigător al concursului de debut Herg Benet 2014. Sunt povestiri în care absurdul și fantasticul sunt la ele acasă. Unele mi-au plăcut mai mult („Omul cu chip de ceață”, „Pe gaura cheii”, „Memoriile domnului Roșu”, „O fotografie din Rai”, „Imaginarium”, „45 °C”) și altele mai puțin („Hoțul de vise”, „Johnny Fantomă”, „Omul evoluează”, „Mușuroiul de furnici”, „Alb-negru și pe mut”, „Într-un punct mort”). Nu neapărat că nu mi-au plăcut, dar nu am reușit să le înțeleg și cred că de vină este obișnuința mea cu lecturi logice, apropiate de realitate, explicabile.

   În povestirile lui Celestin Cheran întâlnim des tema dublului, ceea ce m-a dus cu gândul la Maupassant, mai ales în ultimii săi ani de viață, când aflându-se într-o stare mentală confuză, tema dublului apărea din ce în ce mai des în scrierile sale. „Omul cu chip de ceață”, „Imaginarium”, „Neica nimeni”, toate au dublul ca temă, însă nicăieri nu este subliniată mai interesant ca în „Imaginarium”, povestire pe care o văd dezvoltată într-un roman și ecranizată. În toate regăsim dublarea sinelui, existența mai multor variante ale aceluiași Eu, ca niște clone, niște exemplare ale aceleiași persoane din diferite perioade ale vieții. O idee pe care o găsesc interesantă și ce ar putea fi exploatată într-o proză de întindere mai mare.

   Cea care dă titlul volumului, „Memoriile domnului Roșu”, este învăluită în mister, având în centru un personaj cel puțin controversat. Însă preferata mea este „Pe gaura cheii”, despre un bătrân agorafobic, ce are ca preocupare principală spionarea pe gaura cheii. Rar iese din apartament, pentru a aduna lucrurile pierdute de vecini pe hol, pe care le colecționează. Îmi place povestirea pentru că denotă o fină cunoaștere psihologică, redând caracterul sinusoidal al minții umane: cum mai devreme sau mai târziu, revenim la un comportament mai vechi. Modelul tuturor comportamentelor adictive.

Avem și o povestire romantică, „O fotografie din Rai”, care trimite la o imagine celebră.

Autorul îmbină cotidianul cu misterul, absurdul și fantasticul, rezultând ineditul.

„Înainte, pe coridor copiii fugeau, țipau sau se jucau, dar acum acțiunea se rezuma la niște mâini butonând pe mobil, frânturi de conversații, plase pline de cumpărături, un pas grăbit, o ușă descuiată, un sunet de tocuri pe scări, o masă frugală pentru ochi.”

„Știrile erau aceleași, problemele erau aceleași, credințele erau aceleași, doar oamenii erau altfel.”

„Am găsit cu ușurință un loc de parcare, deși eram înconjurat de insule de fier, cauciuc și sticlă, dându-mi un sentiment de angoasă.”

„Cei care proiectaseră acest Mall doreau cu tot dinadinsul să te facă să te simți important, plin de strălucire, ca un star de cinema blocat într-o viață arhicunoscută, în care singura scăpare o reprezintă cumpărăturile în exces.”

  Din aceste citate reiese modul în care lumea s-a schimbat, nu mai are timp, este grăbită, dar în esență, a rămas aceeași.

Am găsit și mostre de scriitură frumoasă, care aduc ceva poetic în mijlocul prozei:

„În holul imens – un patinoar din marmură – ne aștepta dezinvolt chiar el, Domnul Roșu.”

„Înăuntru, ea mânca cu sete un măr. Buzele i se încolăceau de jur împrejurul fructului, stârnind binele și răul.”

„Obrajii iubitei ardeau un Vezuviu ascuns.”

Alte citate:

„Tot timpul trăiești cu impresia că ești undeva pe la mijlocul lucrurilor. Ești aproape de ceva și departe de altceva, niciodată exact acolo unde vrei.”

„Amândoi jucătorii se simțeau ușurați, aproape fericiți că ieșiseră cu viață dintr-un masacru de celule, nervi și neuroni.”

„O viață se putea rata și dacă trăiai într-un apartament de lux dintr-un zgârie nori.”

„O bogăție de simboluri și o sărăcie de semnificații. Totuși, puteam recunoaște aici oameni prefăcându-se să aibă un chip.”

Despre autor:

Celestin Cheran este absolvent al Facultății de Drept și a debutat ca scriitor la Editura Herg Benet, cu volumul de proză scurtă fantastică „Memoriile domnului Roșu”, ce a câștigat concursul de debut organizat de editură. Tot la Herg Benet va publica în curând alt volum de povestiri scurte fantastice, Pădurea lui Joaquin Phoenix”.Editura_Herg_Benet

Cartea Memoriile domnului Roşu, de Celestin Cheran a fost oferită pentru recenzie de Editura Herg Benet. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Herg Benet. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

8 COMMENTS

  1. Pare interesanta cartea, dar parca totusi nu este tocmai ceea ce imi place. Totusi, felicitari pentru prezentare.

  2. Interesant. Insa nu cred ca este genul meu de carte. Daca mi-ar pica in maini nu as ocoli-o dar…

  3. suna bine prezentarea ta sorina!cred ca e interesanta asa ca am s-o trec pe lista.felicitari! locco_smiley_10

  4. Multumesc tuturor! Ce sa zic, nici genul meu de carte nu prea e, dar m-am bucurat de o lectura usoara. Cateodata te saturi de romane si vrei o serie de povestiri scurte…

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.