n-aș putea să te uit – necuvinte – Iuliana Cazan – Creație literară

n-aș putea să te uit – necuvinte – Iuliana Cazan – Creație literară

n-aș putea să te uit - necuvinte - Iuliana Cazan - Creație literară

n-aș putea să te uit – necuvinte – Iuliana Cazan – Creație literară

n-aș putea să te uit

  1. n-aș putea să te uit

    nici dacă aș șterge amintirea ta din umbra minții mele

    nici dac-aș renaște în vreun vis 

    nici măcar dacă mi-aș înscena moartea propriului suflet 

    căci ești mai mult decât ideea, prezența, nălucirea 

    ești parte din țesătura pielii mele

    ești cel mai amăgitor panaceu din câte-au existat vreodată 

    ești cel mai obedient poem din câte mi s-au scris 

    ești cea mai oprimantă neîntâmplare.

  2.  

    necuvinte 

 

  1. până și absența am ajuns să ți-o iubesc 

    clipa în care, nu doar că mă părăsești, dar mă alungi în necuvinte 

    iar eu te ascult 

    plec 

    mă îmbrac în poemele tale 

    mă spăl în literatura ta 

    mă plimb sub lumina lunii 

    goală de amăgiri 

    părăsită de promisiuni 

    fredonez ușor cuvintele tale 

    le repet până ce luna le rostește după mine

    și până dimineața eu mă voi preface în cerneală,

    iar luna în soare. 

 

  1. imaginea ta 

 

  1. tu ești aici și când nu ești 

    te simt cum mă privești 

    pe deasupra ochelarilor de citit 

    te aud când îmi rostești numele încetișor să mă faci atentă la chipul tău neștiut 

    îți aud condeiul când atinge foaia albă de pe birou 

    îți privesc fascinată mai întâi mâna cum plimbă condeiul pe hârtie,

    apoi sprâncenele ușor încruntate, 

    ochii acum tulburați de glasul mut al creației. 

    cuvintele te privesc și ele fascinate 

    pregătite să-mi sărute degetele 

    încântate că le permiți să simtă mai întâi hârtia 

    și abia apoi

    pielea mâinii mele. 

 

  1. iubirea de odinioară 

 

ne-am născut cu aripile împletite,

iar acum ne despărțim împotriva 

voinței noastre. 

mâhnim cerul și pământul,

îl naștem pe Eros din iubirea noastră reciprocă 

și rămânem pustiiți de câte-o aripă, 

iar acum 

sufletul meu zburător e la tine-n piept,

în timp ce inima ta-mi zăbovește în palme 

plăpândă și caldă,

tânjind iubirea de odinioară

Creaţie literarăo rubrică despre poezie, proză, materiale menite să vă încânte sufletul, să le citiţi cu drag. Autori consacraţi sau tineri debutanţi au şansa de a-şi face cunoscut glasul inimii prin rubrica de creaţie

 

7 COMMENTS

  1. Ce frumoase ganduri! Probabil si omul care le-a scris ascunde multa frumusete.
    E minunat ca exista astfel de oameni!
    E minunat sa iesi din banalitate.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.