Duel poetic: Gică & Întrebări

Duel poetic: Gică & Întrebări

    by -
    4
    Duel poetic: Gică & Întrebări

    Duel poetic: Gică & Întrebări

    Gică, de Emilia Dragomir

    Gică este-un băiețel

    Nici înalt, nici mărunțel,

    Nici urât, dar nici frumos-

    E mai mult un mânz focos.

    De vrei să-l găsești în casă,

    Desenând frumos la masă,

    Îl găsești în șifonier,

    Căutând un șoricel.

    Bineînțeles că nu-i

    Șoricelul dumnealui.

    Dar acum, în garderob,

    Totul este făcut zob!

    În grădină de îl chemi,

    Să adune buruieni,

    Cât ai spune-abracadabra

    Gică-a și-ncheiat el treaba.

    Îns-auzi din depărtare

    Tânguita lui chemare

    Și te-ntrebi înfrigurat:

    Oare, ce i s-a-ntâmplat?!?

    Gicuță stă atârnat

    De o creangă în copac!

    Și planează-ncetișor

    Ca o libelulă-n zbor.

    Să nu credeți niciun pic

    Că de-atunci s-a potolit…

    (Eu am vrut să spun mereu:

    Gică-i băiețelul meu!)

    Nu știu ce să mă mai fac,

    Zilnic am dureri de cap.

    Când vreau să îl dojenesc,

    Ochii lui mari mă privesc

    Cu sfială și uimire

    Și cu lacrimi de iubire.

    Gică, Gică, băiețaș,

    Mânzul meu cel nărăvaș!

                   Emilia Dragomir

    Întrebări, de Mihaela Hură

    Pe o margine de zare,

    un copil cu ochi de soare

    ar vrea viața s-o cunoască

    și mai repede să crească.

    – Norule, de unde vii

    aducând ploaia-n câmpii,

    făcând iarba să-nverzească,

    grădina să înflorească,

    ramurile să se-ncline

    și oamenii să suspine?

    Și tu, vântule, ce faci

    când te plimbi printre copaci,

    mângâind frunza din vii

    și pletele de copii,

    smulgând din cer stelele,

    din grădină – florile

    și din om – suspinele?

    Fulgule pufos de nea,

    unde este casa ta?

    Ni-l aduci pe Moș Crăciun

    și colinde în Ajun,

    îmbraci curtea cu ghețuș

    și ne scoți la derdeluș,

    risipești pe câmpuri stele

    și în oameni – doruri grele.

    Dragă Soare, vreau să știu

    de ce ești așa gălbiu,

    unde-ți este rădăcina

    și de unde-ți iei lumina?

    Unde-alungi din ceruri Luna,

    de ce strălucești întruna,

    cum faci pomii să rodească

    și pe oameni să iubească?

    – Copil drag – șoptește mama –

    de ce vrei să-ți dai tu seama

    de pe-acum ce este viața?

    Stai și-așteaptă dimineața,

    umple-ți ochii de lumină,

    cheamă zânele să-ți vină.

    Lasă întrebările

    și visează-ți visele.

    Verdict?
    Creaţii Literare

     

    4 COMMENTS

    Leave a Reply

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.