Creații literare Ioana Sandu – Condeiul ucenicului – Tinere talente

Creații literare Ioana Sandu – Condeiul ucenicului – Tinere talente

Creații literare Ioana Sandu

Creații literare Ioana Sandu – Condeiul ucenicului – Tinere talente

Ioana Sandu eleva în clasa a XI-a

Cine sunt eu?

   Mă consider o persoană zâmbăreaţă care a învăţat să aprecieze tot ceea ce are în jurul său, precum şi pe oamenii importanţi din inimă.

  Totul a început în vara anului 2018, atunci când admiram apusurile de soare şi mă gândeam la ce îmi va rezerva viitorul.

   Obişnuiam să îmi rezerv timp liber şi pentru mine însămi, să mă confesez cu ajutorul unui stilou şi a unui mic jurnal pe care îl aveam la îndemână. Aveam un anumit loc al meu, de unde se vedea întregul peisaj al apusului, acolo unde eu puteam să gândesc liber, să vorbesc cu ajutorul unui stilou, care îmi ghida în acel moment intuiţia şi gândirea către compunerea unor versuri.

   Mă pregăteam de o nouă viaţă, aceea fiind viaţa de liceu, mă aşteptam să cunosc persoane minunate, cu care să mă înţeleg şi chiar să stabilesc o frumoasă relaţie de prietenie, ceea ce s-a întâmplat. Parcurgând aceste dorinţe pe care le aveam, scriam în jurnalul meu cu poezii despre orice subiect pe care îl simţeam a fi important pentru mine. Am început cu prima mea poezie, intitulată „Mama”. În această poezie retrăiam toate amintirile frumoase care mi-au rămas imprimate adânc în suflet, apoi am continuat compunând, pentru a-mi  face o rutină în crearea acestor mici arte poetice.

   Acum sunt în clasa a XI-a, reuşesc să îmi păstrez zâmbetul pe chip şi să mă bucur de adevăratele secrete ale vieţii.

De ce continui a scrie?

   Continui să scriu pentru a da culoare sentimentelor simţite de mine şi pentru a reuşi să îmi cunosc propria persoană.

   Această pasiune pentru mine nu va lua sfârşit, deoarece prin voinţa de a cunoaşte şi motivaţia de a reuşi, poţi realiza lucruri măreţe cu o semnificaţie deosebit de importantă.

„Poezia este acea nelinişte, în versuri, din care se naşte liniştea Poetului.”

Mamă…, de Ioana Sandu

De-a lungul vieţii am privit

În ochii tăi strălucitori

Bunătatea şi voinţa

Din ochii tăi cei iubitori

 

Glas plăpând în propria vorbă

Adesea tu mi-l exprimai

Suspinându-mi mie în suflet

Tot binele ce mi-l doreai

 

Mâna ta cea călduroasă

Mă va ocroti mereu

Iubirea cea armonioasă

Pe care am simţit-o eu.

 

Stând seara pe umărul tău

Adesea am simţit

Ocrotirea ta de mamă

Dragostea din infinit

 

O dulce amintire… tu vie mi-ai rămas

În adâncul inimii,pătrunde al tău glas

Vocea interioară din gingăşia ta

Mereu îmi vor aminti de tine, dragostea mea.

Confesiune, de Ioana Sandu

Omul care se confesează în liniştea serii

Sunt eu

Care se gândeşte la miracolele viitorului

Şi la ce trepte va avea de parcurs,

Imaginându-se sub un înflăcărat apus.

 

Număr stelele,deseori mă gândesc

Care este rolul meu în viaţă?

Oare… de ce trăiesc?

 

Atunci când voi admiraţi stelele

Eu mă înfruntam cu 10 cercuri deodată

Şi atunci când mă loveam de eşec

Îmi spuneam că: „O să reuşesc!”

 

Iubesc şi apusurile de soare

Dintr-un tărâm nemărginit

Asemenea stărilor adânci

Pe care eu le-am simţit.

Adâncul fericirii, de Ioana Sandu

Du-mă în sus,în adâncul fericirii

Să reuşesc să simt

tainele iubirii

Să stăm de vorbă,să ne privim în noapte

simţind în adâncul nopţii,

suava voce a ta,din şoapte…

După un pahar de vin roşu

Buzele tale ard ca focul

Două inimi tandre,atingând nemurirea,

Comparând cu sentimentul…

denumit iubirea.

Ce mai aşteptăm?

Timpul ca vântul zboară

Neprivind în spate,la frumoşii şi dragii tineri

Ce ascund în suflet,o tainică comoară.

Rubrica Condeiul ucenicului. Tinere talente literare

literaturapetocuri grup

Creații literare Ioana Sandu – Condeiul ucenicului – Tinere talente

19 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.