O amintire, o carte, o pagină citită

Dacă Diana ne-a provocat, nu se putea să nu îmi aduc aminte cu drag de primele cărţi citite. La început, ţin minte că adormeam, având vreo 4-5 ani, cu poveşti ascultate pe casetă, eram fascinată. Când am învăţat să citesc, asta prin clasa a-I-a, am descoperit biblioteca şcolară, aşa că, în fiecare ,,pauză mare” fugeam în şcoala gimnazială după cărţi. Eram fericită maxim, până când, profesorul de română îmi zicea că nu mă mai opresc? Nu mai am ce să îţi dau la citit, gata, ai citit tot! Nu conta, eu voiam să recitesc, iar, şi iar.  Acasă aveam lecturile obligatorii, dar cartea mea preferată, de fapt erau 2 volume, Legendele Olimpului, care pur şi simplu am adorat-o! O citeam şi reciteam de ,,n” ori. Trebuia să fac ceva, pac, şi cartea era prezentă, trebuia să scot animalele la păşune, şi cartea era nelipsită. Mă puneam jos şi citeam până se însera, iar părinţii mă căutau pe unde sunt.

În şcoală, mi-a plăcut Baltagul, Ion, Pădurea spânzuraţilor, iar când am ajuns la liceu, gata, aveam acces la biblioteca şcolii, oraşului, iar o prietenă mă aproviziona tot timpul cu cărţi romantice.
Orele de română în liceu mi se păreau anapoda, de ce să învăţ pe de rost vreo 10 pagini, când de fapt pot să citesc cartea de 400 de pagini? La extemporaele făceam propria mea analiză a cărţii, iar nota era aceeaşi, ca şi cum aş fi tocit.

Ţin minte o carte groasă “Chinuiţii nemuriri” avea peste 700 pagini, era o provocare, acasă la mine în bibliotecă, aşa că am vrut să văd în cât timp o termin 🙂
Unii copii au bani de buzunar, îi cheltuiesc pe dulciuri, suc, mâncare, eu nu, eu strângeam să pot să îmi cumpăr cărţi. La noi la oraş era modă cu Sandra Brown, aşa că urmăream cu sfinţenie vitrinele librăriei. Elaboram strategii cu o bună prietenă de a mea, care, cum, când să cumpărăm următoarea carte.
Ce mi-a plăcut tare mult era cultura tuturor popoarelor, adoram să descopăr tot ce ţine de un popor-.James Clavell cu a sa serie Shogun, a fost preferata mea.

De fapt citeam cam tot ce îmi cădea în mână, doar să citesc, mergeam acasă cu un morman de cărţi, bibliotecarele erau foarte amabile, aşa că rezolvăm mai multe cărţi odată.
Acum, sunt mai selectivă, vreau cărţi cu final happy, genul nu e neapărat romantic, merge şi distopic, fantasy, dar, nu mă supăr să fie şi o poveste romantică acolo.

Review overview
5
***Nicoleta Zetoca (Nicol)***

8 COMMENTS

  1. Frumos spus Nicol. Si eu devoram cartile Sandrei B. Ca si tine dadeam bani pe carti nu alte lucruri 🙂
    In liceu am citit cel mai mult. Shogun este o carte minunata 🙂

  2. Asa este Mirela,imi aduc aminte cu drag,de primele carti cumparate de mine locco_smiley_37 imi placea sa devorez tot,dar tot ce imi cadea in mana.Am spus,sau nu?cand eram la scoala,ascundeam o carte sub caiet,intodeauna 😉

  3. frumos nicol!sa citesti cu drag in continuare!nu a fost chiar rau nici dan brown,nu?!!

  4. Foarte frumos!!! Eu nu prea imi cheltuiam banii pe carti, ci le imprumutam de la biblioteca. Acum a devenit o obsesie achizitionarea de noi carti.

  5. Si eu mi-am petrecut o gramada de timp prin biblioteci. Si au fost si cateva carti pt care mi-am “distrus” alocatia. Imi amintesc de seria Harry Potter pt care eram in stare sa nu mananc o saptamana si apoi Codul lui Da Vinci pe care iarasi am dat cam multicel …

  6. Imi place povestea ta de inceput ! Gasesc in ea spiritul tau viu si cititorul avid pe care il cunosc si il ador ! locco_smiley_37

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.